6,739 matches
-
corpului C... Dumnezeule mare, ce harababură cumplită! Și ce simplu, totodată... Erau acolo, Într-adevăr. Și Statutul, și lista de coduri pe care o căuta Eveline. Nu m-am atins de a doua: să fie sănătoasă și fericită ea cu comoara ei cu tot. Am Înșfăcat, În schimb, ca un hoț Înfiorat de voluptatea atingerii prăzii visate Îndelung documentul meu. Nici nu l-am deschis măcar, nu mai aveam timp. M-am năpustit către ieșire aproape În fugă. Doar cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ultima oară pe Toshiro Fujimori? Ca să vezi ce o preocupa acum pe doamna psiholog!.. Și eu, care aș fi putut să jur că În mintea ei nu mai putea Încăpea la ora asta altceva În afară de lista cu coduri și de comoara templierilor. Întortocheatele cărări ale Domnului sunt adevărate autostrăzi pe lângă labirintul din capul femeilor. - Acum vreo săptămână, cred, nu sunt sigur, lasă-mă să mă gândesc puțin... Nu, acum patru zile. L-am Întâlnit În biroul Soniei Anderson, nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca un fel de casetă prevăzută cu o mică Încuietoare-sigiliu. Venirea Evelinei Îmi Întrerupsese exercițiul de Încântare așteptândă. Nu În totalitate Însă; doar exacerbase dorința de a reveni cât mai repede În cameră să văd ce și cum. Fiecare cu comoara lui. Probabil că de-asta mă și precipitasem cu anunțul găsirii listei de coduri acolo, În subsol, dar femeia era - acum Îmi dădeam seama - prea prinsă de propriul joc ca să observe ceva. Avea și motive, dacă stai să te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu În imaginarul meu hrănit cu mitologia - recunosc, romantică, și ce-i cu asta? - savantului bun, nobil, dedicat până la uitarea de sine fericirii și propășirii umanității, nicidecum a distrugerii ei. Or, ăștia de-aici... Mă mai intriga și Eveline cu comorile ei, mă deruta și tristețea gânditoare și tăcută a lui Roger Howard și, În general, așteptarea Încordată a tuturor Îmi provoca o angoasă tulbure, pe care asasinarea japonezului o accentua doar, fără s-o și limpezească În vreun fel. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
schimba nimic, știam și eu asta. Din perspectiva rezultatului, cel puțin. Numai că remarca mea privind utilizarea calculatorului viza altă țintă. Vroiam să știu dacă Eveline Își păstrase capul pe umeri și acționase profesionist ori se lăsase copleșită de mirajul comorii, abandonându-se Într-o căutare irațională și dezlânată. Nu era cazul. Atunci, de ce insistase totuși să joace pe terenul geometriei, deși, după primele Încercări, ar fi trebuit să-și dea seama că drumul ales nu duce nicăieri, atât timp cât fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Când a catadicsit să deschidă gura, am avut surpriza să constat că mă urmărise cu mai multă atenție și interes decât lăsase să se vadă. - Și eu Încep să cred că n-avem de-a face cu mai multe parole. Comoara este una singură, a fost doar segmentată În mai multe depozite bancare, dar ele trebuie să conserve un numitor comun. Care numitor comun ar putea fi tocmai această parolă unică. Iar ea e undeva aici, În fața noastră. Din păcate, deșteptăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în afara timpului, o imagine paradiziacă. Monștrii adâncurilor se întîlnesc în numeroase tradiții: eroii, inițiații coboară în adâncuri spre a înfrunta monștrii marini, într-o încercare inițiatică tipică. Există desigur o mulțime de variante în istoria religiilor: uneori, dragonii păzesc o "comoară", imagine sensibilă a sacrului, a realității absolute; victoria rituală (inițiatică) asupra monstrului-paznic echivalează cu dobândirea nemuririi.18 Pentru creștin, botezul este o ceremonie sacră, pentru că a fost instituit de Cristos, ceea ce nu înseamnă că nu preia și ritualul inițiatic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sub lilieci - și acea frunză turtită, roșcată (prima victimă a anotimpului) lipită de o bancă udă din grădină. Dar dacă prin crăpătură se zărea o dungă lungă sclipind ca roua, mă grăbeam să ofer ferestrei ocazia de a-și revărsa comoara. Dintr-odată, camera era despicată În lumini și umbre. Frunzișul mestecenilor mișcându-se În lumina soarelui avea nuanța de verde translucid a strugurilor și În contrast cu el era catifeaua Întunecată a brazilor pe un fond albastru extraordinar de intens, cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a Îmbătat criță. Deși i-am pierdut de mult urma lui Dietrich, Îmi pot imagina perfect privirea de calmă satisfacție din ochii lui albaștri de pește când arată acum (poate chiar În clipa când scriu aceste rânduri), o bogăție de comori neașteptate coveteranilor lui care se bat cu palmele pe coapse și hohotesc entuziasmați - imaginile absolut wunderbar pe care le-a surprins În timpul regimului lui Hitler. 2 Am vorbit Îndeajuns despre tristețea și splendoarea exilului În romanele mele scrise În limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-i va fi dată niciodată pierderea în tării. Fluture orbit de înălțimile din care se va prăbuși cu aripi arse, cu suflet mocirlos. Aveam un astfel de mare, fascinant fluture pe un timbru, acasă, între lucrurile păstrate cu avariție, precum comorile fără de preț. Marele meu fluture doar se prefăcea că plutește. Îi înghețase desenatorul avântul, dăruindu-i, în schimb, o șmecherie de la imprimare, încât te făcea pe tine, privitor, să crezi că el zboară întruna și să amețești privindu-l. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
continue reveniri. Că trăim priponiți de astfel de umbre și obiecte și, când vine timpul reîntoarcerii, oricât de depărtați am fi trăit, oricât de împrăștiate drumuri am fi hălăduit, dintr-odată reperele acelea ne cheamă și prind a-și dezveli comorile adunate. Constați că pe aceeași bancă din Cișmigiu ai stat în dimineața când ai venit cu Pu, fata cunoscută în tren, dezorientați, neștiind amândoi ce urma să faceți, să vă despărțiți sau să mai rămâneți o vreme (cât?) împreună. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
descopăr toate bucuriile care mi-au fost date. Să mă descopăr, descoperindu-i minunile. Să mă împlinesc, căutându-i împlinirile. Ele rămân acolo, într-un timp incert, într-o fantă, așa cum în tainițele ei Biblioteca își păstrează alte și alte comori la care nu voi mai ajunge vreodată, sporindu-le necurmat. Va veni un altul să descopere ceea ce eu n-am descoperit. Să umble pe drumul meu și să aibă puterea de a trece de locul unde eu m-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cală toate fructele și verdețurile lui, iar echipajul se distrase distrugîndu-i copacii și smulgînd din rădăcini lăstarii de viță-de-vie. Nu mai rămăseseră, În cea mai Încăpătoare dintre peșterile sale, nici un vas Întreg, nici un scaun care să poată fi folosit, iar comoara lui cea mai de preț, chihlimbarul obținut după ani de recoltă răbdătoare pe țărmul mării, dispăruse cu totul. Văzînd că pînă și mizerabila lui saltea fusese sfîșiată cu cuțitul, se prăbuși abătut pe frunzele uscate, observînd cum acestea se lipeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tot ceea ce i-ar fi putut fi de folos din rămășițele naufragiatei Madeleine. În cabina căpitanului găsise două pistoale și o cantitate deloc neglijabilă de praf de pușcă și de muniții, iar asta a fost, fără Îndoială, cea mai mare comoară de care avusese parte În viața lui, mult mai mare pentru el, desigur, decît micul cufăr plin ochi de perle și dubloni grei de aur pe care Îl descoperi Încastrat Într-un perete despărțitor, aflat Îndărătul unei hărți a Franței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rămăseseră nescrise. - Nu știu să citesc, recunoscu În cele din urmă, Înapoindu-i-o. Nimeni n-a vrut să mă Învețe, niciodată. Celălalt nu răspunse, Închise cartea grea și o puse la spate, ca și cum ar fi fost vorba despre o comoară pe care i-ar fi putut-o fura, și Îl cercetă, Încercînd să-și Învingă repulsia, pe bărbatul care se așezase În fața lui și care contempla absent marea ce se Întindea, negrăit de liniștită, plumburie, ca o oglindă lustruită, lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
jurnal personal ori „cartea pilot” În care se notau cu exactitate vînturile, curenții, porturile ferite sau dificultățile și primejdiile de pe ruta Indiilor Occidentale, precum și itinerarele prin care se Înconjura globul pămîntesc reprezentau, În ochii armatorilor și ai căpitanilor străini, adevărate comori de o valoare inestimabilă, dat fiind că nu existau hărți și nici cărți pilot În care să aibă deplină Încredere. Un șef de echipaj andaluz ieșit la pensie, Luis de Úbeda, reușise să devină bogat și faimos prin ciudatul procedeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
azvîrli În șa și se Îndepărtă pentru totdeauna de acea casă. Rodrigo de San Antonio bîntui prin Quito vreme de doi ani Încheiați, ca o umbră amețită, se Îmbarcă apoi pe Amazon, Într-o aventură nebunească, pornind În căutarea fabuloasei comori a generalului Rumiñahui, și dădu ortul popii, mușcat de țînțari, pe malul rîului Aguaruna, fără să poată Înțelege, nici măcar În ultima clipă, unde anume greșise. CÎt despre Carmen Ibarra, aceasta - cu toate că rămăsese În continuare Niña Carmen pentru unii - se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Însă nu fu chip ca „acel șobolan Împuțit”, după cuvintele prim-ofițerului Stanley Garret, să iasă din ascunzătoarea lui. Umbla zvonul că tărășenia cu pricina mirosea a piraterie; cei doi bărbați trebuiau să fie supraviețuitorii vreunei nave care transporta o comoară, iar echipajul se arăta prin urmare nerăbdător să-l găsească pe fugar și să-l oblige să-și trădeze ascunzătoarea, după care toți aveau să fie putred de bogați pentru totdeauna. Cu toate acestea, căpitanul Lazemby, pe care cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trădeze ascunzătoarea, după care toți aveau să fie putred de bogați pentru totdeauna. Cu toate acestea, căpitanul Lazemby, pe care cu adevărat Îl mîna doar sincera dorință de a face dreptate și care nu dădea crezare poveștilor cu pirați și comori, ajunse la convingerea că nu mai putea rămîne ancorat În fața unei stînci golașe dintr-un arhipelag pierdut În Pacific și În cea de-a treia zi porunci să fie ridicată ancora, hotărît să aducă la cunoștința superiorilor lui, cît mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cealaltă se odihnea pe masa de toaletă. Deasupra unui cartonaș. Dar nu era singurul. Erau cu duzinile - ba nu, cu sutele. Într-o grămadă dezordonată într-o parte a ei. Și cu o groază de nume: pe unul scria Peștera Comorii, Vrăjitorii Șanselor pe alta. Norocosul; De Trei Ori Norocos; Plouă cu Găleata de Bani. Apoi am văzut că mai era un morman pe partea cealaltă, dar aranjat atent, așa că o puteam vedea doar pe cea de deasupra. Premiul cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și a generațiilor, contribuie, mai ales cele din urmă, la luarea hotărârii sătenilor de a ridica o nouă biserică, pe ruinele celei vechi, făcând-o să renască din cenușă, precum mitica Pasăre Phoenix. Hotărâre pornită din convingerea că „Biserica este comoara spirituală a unui sat, fără aceasta oamenii vor fi săraci și bolnavi sufletește.”. „Ploaia” - „poem” dedicat ploii și copilăriei evocată în deplina ei libertate și inocență. Povestirile comprimate, „Ploaia”, „Pomii lui moș Anton”, „Fântâna lui Bulgaru”, „Vecinii darnici”, „O lecție
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lui Dumnezeu chiar în curtea acestei biserici. Pline de lumină și înțelepciune sunt următoarele cuvinte ale Sfântului Irineu: „Unde este Biserica, acolo este și Duhul Sfânt și unde este Duhul Sfânt, acolo este și Biserica și tot harul”. Biserica este comoara spirituală a unui sat, fără aceasta oamenii vor fi săraci și bolnavi sufletește. Scopul ei este pregătirea mântuirii oamenilor și mijlocirea acestei mântuiri. Un oarecare om sfânt a spus că chiar cel mai rău membru al bisericii nu poate fi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
un fluierat ușor. ― Ne aflăm într-o catedrală, băiete, și nu pe stadion! Tânărul își înghiți eroic exclamația: "Sictir! Simți fruntea cum i se acoperă de sudoare. E nebună! Spargere la muzeu..." ― Aveți idee cum își păzesc domnii de acolo comorile? ― Sânt amănunte pe care le-am rezolvat înainte de a te deranja. ― Splendid! Ce vă interesează de la Chiusbaian? ― Un Goya. Femeia cu evantai. Ionescu simți că-i vine amețeala. ― Numai atît? Nu mergeți cu lingurița... " Sigur că nu, zâmbi Melania Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
auzit în viața mea o poveste ca asta. În fond, ce țineți în pivniță? Miga se mișcă neliniștit în scaun. ― Pe Dumnezeul meu dacă-mi dau seama! ― Eu cred că am ghicit, interveni Melania Lupu. Dumnealor, sânt convinsă, caută o comoară. Acum sapă ca să ajungă la ea. Ionescu râse. ― Sînteți pe aproape. Nebănuit de aproape... ― Fără îndoială. Nu mă înșel niciodată. Aceasta-mi amintește de un caz asemănător. Cineva ascunsese o lădița cu aur și pietre scumpe în pivnița unui castel
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o cameră secretă! Închipuiește-ți numai! Ce surpriză pentru un grup de vizitatori, la o mică manevră a ghidului să se trezească dintr-o dată că un perete se deschide, dând într-o sală splendidă unde se găsesc cele mai de seamă comori ale muzeului! O surpriză plină de efect... Nu, nu, încă nu te felicit, Melania, dar presimt că ai dreptate." Respiră adânc și aruncă o privire triumfătoare spre Nucu Scarlat. * " Aș fuma o țigară, își zise căruntul amorțit de durere. N-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]