6,271 matches
-
sfârșit, avântul turistic din anii ’50 era de altă factură. El a fost facilitat și Încurajat de transportul individual și mai ales de faptul că tot mai mulți salariați beneficiau de concedii cu plată: În 1960, majoritatea angajaților din Europa continentală aveau dreptul legal la două săptămâni de concediu plătit (trei În Norvegia, Suedia, Danemarca și Franța) și preferau să și-l petreacă departe de casă. Voiajul de plăcere devenea turism de masă. Companiile de transport au Înflorit, transformând tradiția excursiei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar, cu toată prezența lor În imaginarul european - și realitatea cât se poate de fizică a soldaților americani staționați În toată Europa Occidentală -, Statele Unite erau Încă o mare necunoscută pentru majoritatea europenilor. Americanii vorbeau engleza - limbă pe care majoritatea europenilor continentali nu o cunoșteau mai deloc În această perioadă. Istoria și geografia Statelor Unite nu erau studiate În școlile europene; scriitorii americani erau necunoscuți chiar și minorității educate; sistemul lor politic era un mister pentru toți, cu excepția câtorva aleși. Mai nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a neglijat În mod deliberat controlul calității În favoarea producției rapide. Rezultatul, calitatea inferioară a mașinilor, a contat mai puțin la Început. Firmele britanice aveau o piață captivă: atât acasă, cât și În Europa, cererea depășea stocul disponibil. Iar producătorii europeni continentali nu puteau concura În volum: În 1949, Regatul Unit a produs mai multe mașini de pasageri decât restul Europei la un loc. Dar, odată „câștigată” faima calității scăzute și a serviciilor slabe, ea s-a dovedit imposibil de zdruncinat. Cumpărătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
80 a ajuns la 30%), dar chiar și acolo contrasta puternic cu cifra din 1938: doar 6,8%. Pretutindeni, succesul capitalismului În Europa postbelică era sinonim cu rolul amplificat al sectorului public. Dar natura implicării statului varia considerabil. În Europa continentală, statul a evitat de regulă naționalizarea industriei (dar nu și pe cea a transportului public sau a comunicațiilor), preferând să exerseze un control indirect, adesea prin agenții teoretic independente (dintre care cea mai mare și mai bine cunoscută e tentaculara
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
muncitori. Asigurările sociale și celelalte servicii publice care vor deveni sinonime cu „modelul scandinav” reflectau aceste origini, subliniind egalitatea și universalitatea: drepturi sociale universale, venituri egalizate, beneficii fixe acoperite printr-o impozitare abrupt progresivă. Ele contrastau puternic cu versiunea tipic continentală, În care statul returna sau transfera venit către familii sau indivizi, iar aceștia puteau plăti cu bani gheață pentru servicii sociale care erau, În esență, servicii private subvenționate (În special asigurări și spitale). Dar, cu excepția educației, care era deja universală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
salarizarea la normă care erau practic necunoscute În Scandinavia, Germania, Austria sau Olanda. Miniștrii laburiști au Încercat vag să elimine această moștenire jenantă, dar fără succes; e unul dintre motivele pentru care Marea Britanie nu a rivalizat niciodată cu performanțele social-democrației continentale. Mai mult, caracterul universal al sistemului britanic de asistență socială, introdus cu două-trei decenii Înaintea celui din Franța sau Italia, masca reușitele foarte modice ale Regatului Unit În domeniul egalității materiale: În 1967, 80% din averea totală se afla Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
târziu. Dar, cum declinul religiei În Europa nu se limita la catolicism, evoluția era probabil inevitabilă. Un lucru pe care Conciliul Vatican II l-a realizat - sau cel puțin l-a facilitat și autorizat - a fost divorțul final, În Europa continentală, Între politică și religie. După moartea lui Pius al XII-lea, nici un papă sau episcop nu a mai Îndrăznit să amenințe catolicii cu consecințe grave dacă nu votau cu partidul corect; legătura dintre autoritățile bisericești și partidele catolice sau creștin-democrate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Charles Maurras, liderul În dizgrație al grupării Action Française, era admiratorul lui Salazar și a corespondat cu el până s-a stins, În 19527. Prin nivelul general de trai, Portugalia lui Salazar aducea mai mult cu Africa decât cu Europa continentală: venitul anual pe cap de locuitor În 1960 era de numai 160 de dolari (față de 219 dolari În Turcia sau 1.453 În Statele Unite). Bogații erau, Într-adevăr, foarte bogați, mortalitatea infantilă era cea mai ridicată din Europa, iar 32
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ofițeri cu idei reformiste din armată sau marină erau iritați de stagnarea din jur, dar nu aveau aliați și nici un fel de susținere populară. Totul s-a schimbat În 1961, când Delhi a anexat forțat Goa, teritoriu portughez din India continentală, iar În colonia africană Angola a izbucnit o revoltă armată. Pierderea regiunii Goa a constituit o umilință națională, dar și mai gravă era rebeliunea din Africa. Portugalia avea acolo un număr considerabil de „provincii”, cum li se spunea, printre care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
perioade era minată de propriile realizări. Metehnele bine cunoscute ale mediilor politice locale - clientelismul, corupția, manipularea - despre care se crezuse că au dispărut printr-o mai bună guvernare a statelor-națiuni ieșeau din nou la suprafață, de această dată la scară continentală. Politicienii naționali deplasau prudent responsabilitatea publică pentru „euro-scandalurile” ocazionale pe umerii unei clase invizibile de „eurocrați” nealeși, a căror proastă reputație nu avea costuri politice. Între timp, bugetul exagerat al Comunității era apărat de beneficiarii și promotorii săi deopotrivă, În numele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și unul catolic argumentează Îndelung despre două pariuri concurente: cel pascalian pe Dumnezeu și cel marxist pe Istorie. Ce frapează astăzi nu e conversația În sine, familiară oricărei persoane suficient de bătrâne Încât să-și amintească anii ’60 În Europa continentală, ci seriozitatea cu care era tratată atât de protagoniștii de pe ecran, cât și de milioanele de spectatori. Zece ani mai târziu, subiectul (dacă nu filmul) era deja Învechit. Recursul la Istorie În apărarea opțiunilor politice indigeste se dovedea naiv din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
probabil că rezolvarea unor vechi doleanțe și o oarecare slăbire a controlului de la centru erau suficiente (În 1989, de exemplu, tătarilor din Crimeea li s-a permis să se Întoarcă acasă după multe decenii de exil asiatic). Într-un imperiu continental cu peste o sută de grupuri etnice presărate de la Marea Baltică la Marea Ohotsk, majoritatea având vechi doleanțe pe care glasnost le Încuraja să iasă la lumină, acest calcul se va dovedi profund greșit. Răspunsul inadecvat al lui Gorbaciov la cererile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Iugoslavia și URSS - fuseseră ele Însele create după 1918. Totuși, nu este o coincidență faptul că acestea, și nu altele erau ultimele state federale multietnice din zonă. Fragmentarea teritorială din anii ’90 a Însoțit extincția ultimului dintre cele patru imperii continentale ale Europei - cel rus. Pe ruinele fiecărui imperiu (Turcia otomană, Austria habsburgică, Germania wilhelmină) s-au format noi state; fisiunea teritorială din anii ’90 era doar epilogul tardiv al acestui proces. Dar logica scindării imperiilor nu ar fi putut declanșa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Franța cu numai 50,1%), tratatul a suscitat destulă opoziție pentru a plasa chestiunea „Europei” pe ordinea de zi a dezbaterilor interne, ceea ce constituia În unele țări o premieră. Timp de patru decenii, regulile și instituțiile unui nou sistem continental fuseseră elaborate și decise discret În orășele obscure din țările Beneluxului, fără nici o legătură cu dorințele publicului sau procedurile democratice. Era clar că acele vremuri trecuseră. În al treilea rând, Tratatul de la Maastricht a făcut posibilă coagularea, dacă nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca dimensiuni Europa, dar i-a impus, În zona pe care o cruțase, o unitate benefică. În absența europenilor Încătușați din Est, cetățenii Europei de Vest au prosperat: scăpaseră de grija statelor sărace și Înapoiate apărute pe ruinele fostelor imperii continentale, iar umbrela militară americană Îi apăra de un reflux politic al trecutului recent. Această viziune, obtuză după părerea Estului, nu mai putea fi menținută după colapsul comunismului și destrămarea imperiului sovietic. Coconul fericit care era Europa Occidentală (cu comunitățile ei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
larg mediatizate și o sursă de mândrie pentru suporterii conservatorilor și laburiștilor deopotrivă), deja modeste la nivel național, erau denaturate de mărimea disproporționată a Înfloritoarei capitale; În realitate, șomajul din nordul Angliei rivaliza cu cazurile cele mai alarmante din Europa continentală. În Marea Britanie, contrastul frapant dintre regiuni a fost exacerbat de politici publice prost gândite, dar era și efectul previzibil al sfârșitului erei industriale. În acest sens, el era, ca să spunem așa, organic. În Germania, inegalități similare au apărut Însă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nu era o situație atât de nemaivăzută cum afirmau pesimiștii din cultură: anxietatea ușor de exploatat a păturii de nouveaux riches semidocți constituie o sursă a umorului În teatru și În literatură Încă de pe vremea lui Molière. Nouă era scara continentală a transformării culturale. De la Barcelona la Budapesta, componența publicului era șocant de uniformă - la fel ca materialul oferit. O confirmare În plus, pentru critici, că artele și clientela lor erau prinse Într-o Îmbrățișare nocivă pentru ambele părți: eurocultură pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Spania, Gazzetta dello Sport În Italia. Multe țări se lăudau și acum cu sporturi sau evenimente specific naționale (hochei pe gheață În Republica Cehă, baschet În Lituania și Croația, Turul Franței, turneul de tenis de la Wimbledon), dar, la scară continentală, acestea erau evenimente de ordin secund, chiar dacă atrăgeau ocazional milioane de telespectatori (Turul Franței era singurul eveniment În cazul căruia numărul spectatorilor la fața locului crescuse de-a lungul deceniilor). Luptele cu tauri din Spania nu mai suscitau interesul tinerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Viena, Berlin, Budapesta, dar mai ales la Paris - oameni ca Theodor Herzl, Karl Kraus sau Léon Blum. Un secol mai târziu, urmașii lor ipotetici pe scena europeană erau, dacă nu absenți, din ce În ce mai marginali. Existau diferite cauze pentru decesul intelectualului continental (În Marea Britanie, specia a fost dintotdeauna rară, iar ocurențele izolate pot fi puse pe seama exilului: Arthur Koestler sau Isaiah Berlin). În Europa Centrală și de Est, aspectele care mobilizau cândva intelighenția politică (marxismul, totalitarismul, drepturile omului sau economia de tranziție
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europei, primat care nu mai fusese atât de limpede de pe timpul celui de-al Doilea Imperiu francez. Grație eforturilor lui Charles de Gaulle de a readuce țara pe coridoarele puterii internaționale, Franța era și cel mai influent stat din Europa de Vest continentală. Franța (oamenii de stat, instituțiile și interesele franceze) era cea care ducea Înainte, În termeni francezi, proiectul unui continent unit. Până când ea a reușit să-și Înfrunte trecutul, peste noua Europă a planat umbra minciunii. Problema Vichy este ușor de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Între 1929 și 1936, notează autorul, „schimburile franco-germane au scăzut cu 83%”!), Începem să Înțelegem de ce s-a ajuns la distrugerea unei civilizații Înainte chiar ca tancurile lui Hitler și cizma lui Stalin să-și lase urmele nefaste asupra destinului continental. Din perspectiva unui cititor român, e, firește, de maxim interes felul În care un istoric străin - și Încă unul de calibrul lui Tony Judt - ne percepe. Ei bine, aproape că nu e o surpriză că figura cea mai proeminentă a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
156; rata sărăciei 673-674, 723; rata șomajului (În 1977) 494; rata șomajului (În 1985) 498; raționalizare 158-159, 221; războiul pentru insulele Falkland 501; reacția față de imigranți 578-679; reforme liberalizante 349-350; reformele justiției sociale 157; refuzul de a fuziona cu Europa continentală 155-157; refuzul de a se alătura Comunității Economice Europene (CEE) 281; regiuni autonome 643-645; relații industriale 344-345; resursele folosite În luptele din al doilea război mondial 29; retragerea din Orientul Mijlociu 271-276; retragerea din colonii 271-279; separatism național 643-645; separatism regional
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
336; costul pentru pensionari 491-492, 720; finanțarea 80-81, 83; Încercările de modificare 721-722; liberalizarea economică 491-512; modelul social european 721; presupuneri incorecte 492; rolul În reducerea dificultăților din perioada recesiunii (1970) 423; scandinav 340-343; distincția Între Î scandinav și Europa continentală 340; sprijin pentru 83; stilul de viață 79-80; sustenabilitatea 491-492; vezi și social-democrați „state-doică” 346, 357 Statele Unite; acceptarea persoanelor strămutate 43-44; acțiuni care au condus la Războiul Rece 129-150; acțiuni În Bosnia 618-619, 623; atacul terorist din 11 septembrie 716
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
recreaționale din Europa postbelică 216-220; influența În Europa (anii ’50 și ’60) 325-328; Inițiativa de Apărare Strategică („Războiul Stelelor”) 542-543; invadarea Irakului 715-716; investiții În Europa 717; investiții străine În 717; Înarmarea 230-232; Încercarea de a diviza Europa 716-717; „jandarm” continental 541; legăturile cu Franța 270; natalitatea 719; planuri pentru părăsirea Europei 232; politica de destindere 460; politica În Europa de Est 295; politici postbelice 106-113; programul de reeducare și denazificare 63-66; programul de reînarmare 542-543; puterea militară (În 1955) 230-231; război cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al XVIII-lea a fost marcat de o criză de supraproducție pe piața alcoolului și de repercusiunea acesteia asupra vinului (mai ales, prăbușirea prețurilor). Dificultățile de exportare s-au agravat fără îndoială în timpul Revoluției și Imperiului (războaie, blocade maritime și continentale etc.). Anii cu recolte bune antrenau prăbușirea prețurilor întrucât consumul sub limitele așteptate se datora crizei economice generale, dificultăților de transport și diverselor piedici puse exportului. Creșterea economică din secolul al XIX-lea și formarea unei piețe a vinurilor la
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]