9,371 matches
-
o dată acel spațiu de „dincolo de mâhniri”, - invocat într-unul din poemele vechi, iar această revelație i-ar produce o adevărată stare de euforie a libertății regăsite, de bucurie intensă a numirii lucrurilor, de exaltare a tuturor simțurilor. Relația eu-univers se conturează, încă din versurile constructivist-integraliste, ca apel și îndemn la o cât mai intimă participare la dinamica universală. Titlul volumului ce adună o parte din aceste poeme este, știm, Invitație la bal, și el rezumă oarecum în emblemă datele unei astfel
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu „mucegaiul birourilor” din posomorâtul „veac al mediocrității”. Tânărul care în manifeste se arăta fascinat de “împărăția afișelor luminoase” e dispus să vadă în spațiul citadin în primul rând scena unei sărbători continue. Toposul orașului feeric este cel ce se conturează mai pregnant în etapa constructivist-integralistă a scrisului său. (Excepție fac, practic, în poemele incluse în Invitație la bal, doar Cloroform, Profil într-o lacrimă, Sfârșit, unde acceptele crepuscular-expresioniste prevalează). Iar în acest cadru elementele spectaculare sunt, în mod firesc, numeroase
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
căci, cum observam în treacăt mai sus, el nu este atât (sau numai) un contemplator al lumii în sărbătoare, ci un agent al transfigurării ei festive, cel care cheamă universul să se sărbătorească, eliberându-se de povara grijilor și oprimărilor, conturându-și un spațiu al jocului și un timp fără timp, al înfloririi perpetue. E cel care trăiește și imaginează lumea ca sărbătoare, ca și întoarsă la o ideală, primară și plenară vârstă de aur. Un poem precum Bucurii îngăduite, din
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
care frapează la lectura poemelor lui Ilarie Voronca este, desigur, neobișnuita densitate imagistică. Textele poetului sunt suprasaturate de imagini: „ecuatoriala floră” - cum sunt numite în Incantații -, dar și alte numeroase trimiteri la luxurianța vegetației solare, cu liane, frunzișuri, preerii etc. conturează un spațiu al profunzimii imaginative, în care nici o parcelă nu trebuie să rămână neocupată. Am văzut, pe de altă parte, cât de frecvente sunt metaforele înseși ale acestei lumi ce învestește aproape totul în productivitatea imaginației și abundența festivă a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
al asociațiilor imagistice are în vedere sugestia, în ultimă instanță unitară, a euforiei comunicării cu o lume a obiectelor frustă, ca și aurorală, în același timp vitală și spiritualizată. În registrul senzorial, carnalul și vegetalul își dau mâna pentru a contura profilul aburos al obiectului, haloul lui liric: oglinzi brune oglinzi roșcate ca fața hangiței oglinzi cum sunt copitele căprioarelor scrise în munți oglinzi cu piatră vânătă ca frunza viței oglinzi adolescente ca frunți... Succesiv, reveria concentrează în spațiul oglinzii imagini
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dispăruți. Și-atâția alții. Arbori de fum. Prund. Călătoare roce Miresme fugitive. Zvon. Migrații... Iar în cel de al doilea, sub un titlu sugerând și el evanescența, deși în regim mai sumbru - Temnița de fum - o similară deschidere dinamică se conturează, semn ale nesiguranței și precarității ființei, dincolo de postura contemplativă invocată: Pace în inima voastră. În pura Oră oprită cu-o nălucă-n casă Rotiri prin veșnicia ca o axă Cu-oceanele, ca vorbe, umplând gura. ....................................................... Târât în larg. Ce bărci
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de spirit. Dacă citim atent sonetele lui Voronca, observăm că apare acum o ipostază, oarecum inedită la el, a eului: aceea de luptător sau, poate mai exact, de om ce se pregătește de o cucerire însemnată. Versurile sale de acum conturează tot atâtea "desene pentru cort" - ca să vorbim tot în termenii unui poem de Ion Barbu. Poetul se află, parcă, în fața unei cetăți, poate ideală, profilată de "noi zări", "oraș natal" în care omul e imaginat ca "prieten" și "frate" și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o nouă lectură a Epigonilor, poezie care dădea impresia facilității unei antiteze romantice, căci eminescologia n-a depășit niciodată tălmăcirea școlărească de simplă artă poetică de fragedă tinerețe. Dar Epigonii nu-și dezvăluie înțelesurile fără ansamblul operei, fără modul cum conturează Eminescu "dialectica" eternei reîntoarceri, în istorie și în artă, cum intuițiile lui se întâlnesc cu ale lui Nietzsche și se despart, în același timp. Arsenalul de imagini eminesciene coincide, în bună măsură, cu al lui Nietzsche. Lumea ca teatru li
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
valoros Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon și până la Slavici, Rebreanu, Marin Preda. Argument: Filimon a discreditat "parvenitul", singurul tip social progresist, constructor de capitalism, luând, în schimb, partea boierimii conservatoare și reacționare, înrădăcinată în tradiție și imobilă. Se conturează, altfel spus, o antiteză între factorul dinamic, cosmopolit, capitalist (Dinu Păturică) și imobilismul național întrupat de Banul C.135. Virgil Nemoianu contrazice o asemenea viziune unilaterală și consideră că arta, cultura, în genere, sunt factori de reacțiune, de obstaculare în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
optimismul său nu ne apare mai puțin utopic, cu atât mai mult cu cât nu dispar nici religiile și nici războaiele. Asemenea "profeție" pare mai degrabă una postmodernistă. Se cuvine să fim reticenți în fața profețiilor iluministe. Dar încercările de a contura o nouă scară de valori transmoderniste poate fi salutată. Mai tânărul meu coleg Ion Popescu-Brădiceni s-a gândit la sintetizarea unei table de "legi ale transmodernismului", între care el a găsit vreo 25. Și transmoderniștii vestici ne oferă o tablă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ca dogmă dând naștere la primele erezii. Ironia face că nici o evanghelie necanonică nu proclamă natura pur umană a lui Iisus 290, cum susțin feminiștii. Dimpotrivă, aceste texte optează pentru natura exclusiv divină. În anii premergători Conciliului de la Niceea, se conturaseră două teorii: a adopției și cea a docetiștilor. Prima susținea că divinitatea lui Iisus s-a produs prin adopție de către Dumnezeu, datorită calităților lui excepționale; a doua împărtășea o poziție opusă. În greacă, dokeo înseamnă a părea. Iisus, după docetiști
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
predominantă a secolului al XX-lea. El înseamnă ascensiunea nemaiîntâlnită a științei și tehnicii, împingând în plan secund religia și metafizica. Consecința: o lărgire extraordinară a domeniului cunoașterii, provocând primul fenomen de anvergură al modernității: multidisciplinaritatea, căci disciplinaritatea deja se conturase din secolul anterior. Prin expansiune inflaționară pe principiul separabilității și al strictei specializări, cu primejdia generalizării omului unidimensional (Herbert Marcuse), cu varianta literară a omului fără calități (Robert Musil) etc., s-a produs o reacție de apărare care a generat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
frumusețe arhitectonică, o sinteză de eminescianism sublimat-arborescent, ale cărei ramuri trec prin Bacovia, Minulescu, Arghezi, Blaga, Ion Barbu și Nicolae Labiș. Încoronarea ultimă e ceea ce poetul însuși a numit poetica rupturii, pe care dispariția prematură l-a împiedicat s-o contureze teoretic până la capăt. E reconstituibilă, totuși, din "artele poetice", din fulgurantele sale eseuri, din scrisori și, mai ales, din Antimetafizica. Lui Nichita Stănescu îi plăcea o "definiție" a personalității lui Bacovia provocată de Grigore Hagiu: "Ce drojdie de Eminescu!" Parafrazând
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în final, scrise mai mult intuitiv decât prin deducții și inducții, care s-au rezolvat pe sine de la sine printr-un intermediu de stare halucinantă, dovedindu-se a fi niște exerciții pornite de cineva și care se rezolvă de la sine conturându-li-se rezultatul, răspunsul care este dat în cartea de exerciții și probleme ale acelui mare Nimeni, numit și marele anonim sau Observator nepersonalizat"379. Sunt aici câteva semne care nu-l recomandă nicicum pe Victor Teleucă în postura fabricatorului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
treilea sex, care se vrea întemeietor al unei noi civilizații, de tip "gay". Toate, însă, duc la kitsch prin exaltarea pasiunii sau a optimismului rațiunii. Denis de Rougemont observă că orientalii au evitat extremele de tip kitsch, iubirea ca agapè conturându-se deplin în creștinismul răsăritean: Nu găsim în creștinismul ortodox nici iluzii, nici optimism omenesc"438. Cât de departe suntem de kitsch-ul teologic al acordului absolut cu ființa! Evident, nici disperare nu găsim, de vreme ce "Dumnezeu ne caută și ne
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nu lua în considerare decât competiția pentru supraviețuire dintre indivizi. ix. Este morală reversibil]? Presupunând deci c] acestor tr]s]turi, din cauza limit]rii lor, nu le este într-adev]r refuzat] participarea ca material esențial la dezvoltarea moralei, devine tabloul conturat de Darwin unul conving]tor? El își expune cu vehement] ideea c], f]r] îndoial], morală devine necesar] prin conflict - c] acea stare de armonie ideal] nu ar face-o necesar]. Dac] este adev]rât, atunci ideea de „imoralitate” că
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pl]teasc] o amend]. Legea îl favoriza pe b]rbat fâț] de femeie și pe aristocrat fâț] de omul de rând sau de sclav. îi. Etică în Egiptul antic În timp ce, în Mesopotamia, modelele etice prindeau contur, un accent etic se contura și în Egipt. La baza eticii egiptene se află mă’at, cuvânt care semnifică dreptate, echilibru, norm], ordine, adev]r, acțiune dreapt] și corect], toate stabilite de la începuturi de c]tre zei și garantate acum de faraoni. Începând cu Dinastia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cca 1500-800 î.Hr.) în care s-a dezvoltat și a înflorit când tradiția brahman]. De asemenea, traseaz] liniile generale pentru a putea observa modul în care conștiința moral], diversele concepte etice și deseori schemele morale concurente s-au dezvoltat și conturat în perioadele urm]toare, devenind ceea ce putem numi tradiția etic] „hindus]”. Etică brahmano-hindus] Vom începe cu trei observații concrete în leg]tur] cu societatea brahman]. 1. Vedele, colecția textelor canonice, sunt autoritatea suprem]. Nu exist] un „Deșt]inuitor Suprem” care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
5), precum și uciderea (18.8). Dar Gita nu omite rolul semnificativ deținut de facultatea cvasirațional] de a discerne. De aceea, textul dezvolt] yoga-urile (c]r]ri) buddhi-ului sau ale voinței inteligente și jnana sau cunoașterea (gnoz]). O idee interesant] conturat] aici este aceea c] „voința” ar putea fi în același timp inteligent] și practic] (adic] adaptat] din punct de vedere social), merintându-și autoritatea moral]. În afara acestor înv]ț]turi, adev]rul, st]pânirea și nonviolentă (ahimsa), (16.2; 17.14
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
confrunt] cu forme de conducere opresive și ostile; acest tip se poate manifestă și în cazul unei minorit]ți aflate într-un mediu str]în. Aceasta nu înseamn] c] toate cele cinci tipuri sunt la fel de plauzibile. Inițial, ele s-au conturat pe fundalul unei ordini sociale stabile, în comparație cu ceea ce a urmat dup] înf]ptuirea schimb]rilor științifice și tehnologice ale Revoluției industriale. Această a dat naștere unei noi civilizații aflate sub semnul schimb]rilor sociale rapide. În ziua de ast]zi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în contact cu respectivele moșteniri în diferite m]suri, au jucat un rol mediator crucial că „traduc]tori”, având în vedere faptul c] ei erau conștienți de faptul c] dispoziția moral] a musulmanilor, la fel ca și a lor, era conturat] de concepții monoteiste comune, bazate pe porunca divin] și pe revelație. Termenul adab a ajuns s] fie folosit pentru a defini o conotație vast] de semnificații prin discursul moral, etic, intelectual și literar pe care îl determină. Tot în aceast
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] acționeze pe baza principiilor care ar putea fi acceptate de c]tre toți ceilalți și care respect] capacit]țile de a acționa ale tuturor celorlalți. Kant utilizeaz] retorica creștin] tradițional] și concepția lui Rousseau asupra contractului social pentru a contura imaginea unui „Regat al Scopurilor în Sine” în care fiecare individ este în același timp surs] de legi și supus legilor, în care fiecare este ființ] autonom] (își d] propria lege) cu condiția ca legile sale s] respecte autonomia celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unor etici de mediu diferite. Nu este de ajuns că o politic] de mediu s] corespund] principiilor unei etici de mediu oarecare, ea trebuie s] corespund] celei corecte, celei mai argumentate. Astfel se ridic] dou] întreb]ri: cum poate fi conturat] o etic] a mediului? Cum poate fi argumentat] etică putativ] a mediului? 1) Etică uman] Se consider] c] politicile de mediu trebuie evaluate doar în funcție de manieră în care ele afecteaz] oamenii (vezi Baxter, 1974 și Norton, 1988). Această genereaz] o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
drepturi” rocilor am putea r]spunde afirmativ. La o analiz] per ansamblu ar putea s] nu fie greșit, dar din perspectiva eticii amintite acest lucru necesit] a fi analizat. La fel ca și în cazul eticii vieții, aceasta poate fi conturat] într-o varietate de feluri: ar putea admite existența unor diferite grade de important] moral] atribuind, prin comparație, important] moral] minim] obiectelor; ar putea reflectă un egalitarism biologic excluzând ipoteza unor grade de important] moral], sau s-ar putea afla
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
m] rezum la o înțelegere mai intuitiv] a acestei idei, care ar trebui s] fie totuși suficient] pentru a sugera felul în care principiul, în sensul de mai sus, reușește în mare m]sur] s] redea esență caracterului și s] contureze aștept]rile reciproce fundamentale ale oamenilor. De aici reiese c] a nu fi principial este o critic] central] care poate fi adus] cuiva. Atunci cand compromisul recurge la sacrificiul principiului, acesta înceteaz] a mai fi o cerinț] normal], poate nefericit], a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]