6,862 matches
-
din limba greacă: "πειρατής" ("peiratés") ce înseamnă „agresor”. Similar găsim termenul în latină "pirata" preluat în franceză, "pirate" (sub aceste denumiri s-a raspandit și în alte limbi). Comerțul pe mare a fost întotdeauna amenințat, drumurile (rutele) pe mare ale corăbiilor cu mărfuri fiind bine cunoscute de pirați. Coastele sudice ale Anatoliei (Cilicia, Caria), care, prin configurația lor (golfulețe, mici peninsule), ofereau adăpost tâlharilor marilor, constituiau baze importante ale piraților antici. Tucidide ne consemneză că polisurile grecești au organizat în secolele
Piraterie () [Corola-website/Science/304219_a_305548]
-
cu ajutorul Afroditei o ademenește pe Elena și o răpește, ducând-o în Troia împreună cu o parte din comorile regelui spartan. Hera, surescitată de refuzul lui Paris de a-i oferi întâietate în conflictul mărului discordiei, provoacă o furtună, și deviază corabia îndrăgostiților, aducând-o în Egipt, unde zeii o substituie pe Elena cu o înfățișare asemănătoare ei, făcută din nori, Nephele. (Mitul cu schimbarea Elenei este atribuit poetului sicilian Stesichorus, secolul al VI-lea î.Hr. Pentru Homer nu a existat niciun
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
pe Elena cu o înfățișare asemănătoare ei, făcută din nori, Nephele. (Mitul cu schimbarea Elenei este atribuit poetului sicilian Stesichorus, secolul al VI-lea î.Hr. Pentru Homer nu a existat niciun surogat, iar adevărata Elena a ajuns în Troia). Apoi, corabia ajunge în Sidon unde Paris poposește sperând să nu fie capturat de niște potențiali urmăritori, și în cele din urmă își face intrarea Troia. Fuga Elenei din cetatea natală motivată de iubirea față de un personaj străin are multe precedente în
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
din războiul troian. Forțele militare ale aheilor s-au adunat la Aulis, un port din Beoția. Toți pețitorii au trimis întăriri cu excepția regelui Cinyras din Cipru. Deși i-a trimis lui Agamemnon platoșe și a promis să aducă 50 de corăbii, el a expediat doar o corabie bună condusă de fiul lui Mygdalion și încă 49 făcute din noroi. Idomeneus avea ambiția de a conduce contingentul cretan în războiul cetății Micene contra Troiei. Ultimul care a sosit a fost Ahile, care
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
aheilor s-au adunat la Aulis, un port din Beoția. Toți pețitorii au trimis întăriri cu excepția regelui Cinyras din Cipru. Deși i-a trimis lui Agamemnon platoșe și a promis să aducă 50 de corăbii, el a expediat doar o corabie bună condusă de fiul lui Mygdalion și încă 49 făcute din noroi. Idomeneus avea ambiția de a conduce contingentul cretan în războiul cetății Micene contra Troiei. Ultimul care a sosit a fost Ahile, care avea atunci 15 ani. După un
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
presărate pe plaga lui Telephus, care s-a însănătoșit. Ca răsplată pentru ajutor, regele le oferă aheilor o hartă indicând ruta către Troia. După 8 ani de la risipirea ei în furtună, flota aheilor, cuprinzând mai mult de o mie de corăbii, și-a acumulat din nou toate forțele. Dar când au ajuns cu toții la Aulis, vântul a încetat să mai bată, iar profetul Calchas a declarat că Artemis îl pedepsea pe Agamemnon pentru masacrarea unei căprioare sacre (sau a unei căprioare
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
-o cu un miel pe altarul de sacrificiu. În schimb Ifigenia trebuia să devină preoteasă în unul din templele zeiței. Hesiod spune că Ifigenia a devenit mai târziu zeița Hecate. Forțele militare ale aheilor sunt descrise în detaliu în Catalogul Corăbiilor, în a II-a carte din Iliada. Ele constau în 28 de contingente din Grecia continentală, Peleponez, Dodecanez, Creta și Itaca, adică 1178 de ""Pentekontoroi"" (corăbii cu 50 de vâslași). Tucidide spune că după tradiție erau aproape 1200 de corăbii
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
mai târziu zeița Hecate. Forțele militare ale aheilor sunt descrise în detaliu în Catalogul Corăbiilor, în a II-a carte din Iliada. Ele constau în 28 de contingente din Grecia continentală, Peleponez, Dodecanez, Creta și Itaca, adică 1178 de ""Pentekontoroi"" (corăbii cu 50 de vâslași). Tucidide spune că după tradiție erau aproape 1200 de corăbii, cele ale Beoției având 120 de oameni la vâsle, iar cele ale lui Filoctes doar 50, acestea fiind probabil maximul și minimul. Aceste numere ar însemna
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
Corăbiilor, în a II-a carte din Iliada. Ele constau în 28 de contingente din Grecia continentală, Peleponez, Dodecanez, Creta și Itaca, adică 1178 de ""Pentekontoroi"" (corăbii cu 50 de vâslași). Tucidide spune că după tradiție erau aproape 1200 de corăbii, cele ale Beoției având 120 de oameni la vâsle, iar cele ale lui Filoctes doar 50, acestea fiind probabil maximul și minimul. Aceste numere ar însemna o forță totală de 70 000 până la 130 000 de oameni. Un alt catalog
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
ale Beoției având 120 de oameni la vâsle, iar cele ale lui Filoctes doar 50, acestea fiind probabil maximul și minimul. Aceste numere ar însemna o forță totală de 70 000 până la 130 000 de oameni. Un alt catalog de corăbii este dat de Apollodor, catalog care diferă într-o anumită măsură, numerele fiind însă aceleași. Unii savanți au susținut că relatarea lui Homer legată de organizarea flotei este un document original din Epoca Bronzului. Alții cred că totul este doar
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
al unui război civil. Filoctet a fost prietenul lui Heracles și pentru că a aprins rugul funerar la moartea acestuia când nimeni nu voia să o facă, a primit arcul și săgețile lui. El îi urmează pe ceilalți ahei cu 7 corăbii pline de ostași. Filoctet și oamenii lui se opresc la început la Chryse pentru aprovizionare, apoi la Tenedos împreună cu restul flotei aheilor. Acolo Filoctet este mușcat de un șarpe trimis de Hera, care îi era vrăjmașă pentru loialitatea sa față de
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
10 ani. Sofocle precizează în tragedia Filoctet că Lemnos era o insulă deșertică pustie, deși după tradiții mai timpurii se spunea că era locuită minyeni. Calchas profețește că primul aheu care va păși pe pământul Asiei după ce va coborî din corabie va fi și primul care va muri. De aceea până și Ahile ezită să descindă din arca aheilor. În cele din urmă, Protesilaus, comandantul phylacenilor este întâiul care a făcut-o, iar Ahile îl urmează al doilea și îl asasinează
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
aduce provizii de grâu armatei, dar se întoarce cu mâna goală. Când este disprețuit și desconsiderat de Palamede pentru eșecul său, Ulise îl provoacă să dovedească tuturor superioritatea sa îndeplinind el însuși misiunea. Palamede acceptă și se întoarce cu o corabie încărcată cu grâu. Ulise însă nu îl va ierta niciodată pe Palamede pentru că i-a tulburat viața luându-l la război și despărțindu-l de soție, de patrie și de copil. Așa că el urzește un plan. Plastografiind o scrisoare incriminatorie
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
ahei către tabăra lor. În prima zi atacul a fost oprit la zidul de apărare al aheilor de către zeul Poseidon. În ziua următoare, cu ajutorul lui Zeus, troienii sparg zidul și intră în tabăra aheilor, fiind pe punctul de a incendia corăbiile acestora. Ahile a respins propunerea de a reintra în luptă, dar le-a îngăduit prietenilor lui apropiați și mai ales lui Patrocles să poarte armura și armele sale, atunci când Hector a aprins corabia lui Protesilaus. Patrocles i-a alungat pe
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
aheilor, fiind pe punctul de a incendia corăbiile acestora. Ahile a respins propunerea de a reintra în luptă, dar le-a îngăduit prietenilor lui apropiați și mai ales lui Patrocles să poarte armura și armele sale, atunci când Hector a aprins corabia lui Protesilaus. Patrocles i-a alungat pe troieni dincolo de zidurile Troiei și doar intervenția lui Apollo l-a împiedicat pe erou să atace orașul. Patrocles a fost atunci ucis de Hector (cu ajutorul lui Apollo), care a luat armura lui Ahile
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
lui Apollo. Calul avea inscripția următoare: "Grecii dedică această ofrandă Atenei pentru întoarcerea lor acasă." Fiind gol în interior, calul a fost umplut cu soldați, aflați sub comanda lui Ulise. Restul armatei a ars taberele și s-a îndreptat cu corăbiile spre Tenedos. Când troienii au descoperit că grecii au plecat, crezând că războiul s-a încheiat, s-au bucurat și au dus calul în cetate, în timp ce dezbăteau ce să facă cu el. Unii erau de părere să îl arunce de pe
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
a luat viața lui Deiphobus, soțul Elenei după moartea lui Paris, și era gata-gata să o ucidă și pe Elena, însă a fost oprit de frumusețea ei neasemuită. De aceea, regele spartan a luat-o și a dus-o pe corăbii. Casandra s-a adăpostit în marele templu al Atenei, însă Aiax sprintenul a urmărit-o cu gând să o siluiască. Casandra a îmbrățișat statuia zeiței cerându-i protecție, însă Aiax a tras-o de păr înspre el. Statuia s-a
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
lor, a fost eliberat împreună cu familia sa. Enea a reușit să scape masacrului împreună cu încă câțiva oameni. După Apolodor, a fost lăsat liber datorită pietății sale. Andromaca, soția lui Hector, a fost prinsă de Neoptolemus și dusă ca sclavă pe corăbii. Grecii apoi au ars din temelii cetatea și au împărțit prăzile. Casandra a fost dată lui Agamemnon, Andromaca lui Neoptolemeus, iar Hecuba lui Ulise. Aheii l-au aruncat pe copilul lui Hector, Astyanax de pe zidurile Troiei, ori din cruzime și
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
care au supraviețuit războiului, au ajuns în siguranță acasă cu Nestor, dar mai târziu au plecat să colonizeze orașul Metapontium în Italia de Sud. Sprintenul Aiax, care a îndurat mai mult decât ceilalți furia zeilor nu s-a întors niciodată. Corabia sa a fost avariată de o furtună trimisă de Atena, care a împrumutat unul din fulgerele lui Zeus și a făcut-o bucăți. Echipajul a reușit să se salveze și să se prindă de niște stânci (unele legende spun că
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
în regiunea Crotonei. Tot acolo a construit un altar în cinstea lui Apollo, căruia i-a închinat arcul primit de la Heracles. Pentru Homer, Idomeneus a ajuns acasă cu bine. O altă tradiție s-a format însă mai târziu. După război, corabia lui Idomeneus a fost lovită de o furtună înspăimântătoare. Idomeneus i-a promis lui Poseidon că va sacrifica prima ființă umană pe care o va întlni când va ajunge în Creta dacă Poseidon îi va salva pe el și pe
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
murit. Dintre aheii mai puțin cunoscuți, foarte puțini au ajuns acasă. Conform epopeii Odiseea, flota lui Menelaus a fost dusă de furtuni în Creta și Egipt, de unde nu au mai putut să navigheze deoarece vântul era prea calm. Doar cinci corăbii au supraviețuit din toată flota. Menelaus a trebuit să-l prindă pe Proteus, zeul acvatic cu coadă de pește, ca să afle ce trebuie să sacrifice zeilor ca să aibă o întoarcere în siguranță. Conform unor legende, Elena pe care a luat
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
ele fiind întâlnirea cu ciclopul Polifem pe care l-a orbit pentru a-și salva oamenii, sau consultarea profetului Tiresias în Hades. Pe insula Trinacria, oamenii lui Ulise au mâncat vițelul sfânt al zeului Helios, zeul soarelui. Pentru acest sacrilegiu, corăbiile lui Ulise au fost distruse și toți oamenii lui au murit. Ulise nu s-a atins de vițelul sacru și a supraviețuit; a ajuns apoi pe insula Ogygia, unde a trăit o perioadă cu nimfa Calipso. După șapte ani, zeii
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
a căsătorit cu Telemah, iar Penelopa l-a luat de soț pe Telegonos. Aici se încheie ciclul de legende despre războiul troian din mitologia greacă. Conform unei tradiții romane, Ulise nu a murit așa: când era bătrân a luat o corabie și trecând de Coloanele lui Heracles a descoperit estuarul fluviului Tago și a întemeiat orașul Lisabona. Enea a condus un grup de supraviețuitori din cetate, grup din care făceau parte fratele lui Ascanius), trâmbițașul lui (Misenus), tatăl lui (Anchises), tămăduitorul
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
Ascanius), trâmbițașul lui (Misenus), tatăl lui (Anchises), tămăduitorul Iapix și Mimas, care le-a servit drept ghid. Soția lui Creusa a fost ucisă în timpul atacului de noapte al aheilor asupra Troiei. Ei au plecat din Troia cu un număr de corăbii, căutând un loc în care să-și întemeieze o nouă patrie. Au poposit în mai multe țări din apropiere, dar acestea s-au dovedit a fi inospitaliere, iar în cele din urmă au aflat de la o sibilă că trebuie să
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
chiar a fost un eveniment istoric, deși mulți considerau că poemele homerice au exagerat acest eveniment pentru a satisface cerințele poetice. De exemplu, istoricul Tucidide, cunoscut pentru spiritul său critic, consideră războiul troian adevărat, dar se îndoiește că 1186 de corăbii au fost trimise către Troia. În jurul anului 1870, se credea în general în Europa de Vest că războiul troian este o pură fantezie, iar Troia nu a existat niciodată. Dar Heinrich Schliemann a arătat că legenda are și un sâmbure de adevăr
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]