11,041 matches
-
pieritoare ale trupului. Absurdul stă în faptul că sufletul acestui trup îl depășește atât de nemărginit. Cel ce vrea să reprezinte această absurditate va trebui să-i dea viață printr-un joc de contraste paralele. Astfel, Kafka exprimă tragedia prin cotidian și absurdul prin logică. Un actor dă cu atât mai multă forță tragică unui personaj, cu cât se ferește să-l exagereze. Dacă e măsurat în interpretarea lui, groaza pe care o va trezi va fi nemăsurată. În această privință
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
despre destinele privilegiate din tragedia greacă și despre favoriții legendei, care, ca Ulise, se pomenesc salvați de la sine din vârtejul celor mai nefericite întâmplări. În orice caz, trebuie să reținem această complicitate ascunsă care unește tragicul cu logicul și cu cotidianul. Iată de ce Samsa, eroul din Metamorfoza, este un voiajor comercial. Iată de ce singurul lucru care-l supără în cursul ciudatei aventuri care face din el un gândac e faptul că patronul va fi nemulțumit de absența lui. Îi cresc labe
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
își riscă întreaga operă. Totuși, căutarea eternului rămâne aici meticuloasă. Și aceste automate inspirate - personajele lui Kafka - întruchipează însăși imaginea a ceea ce am fi, lipsiți de divertismentele noastre și lăsați pe de-a-ntregul pradă umilirilor divinului. În Castelul supunerea față de cotidian devine o etică. Marea speranță a lui K... este aceea de a fi adoptat de către cei de la castel. Neizbutind singur, se străduiește să merite acea grație devenind un locuitor al satului și pierzând calitatea de străin, pe care toți i-
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
adulții, în general, nu se sinchisesc să caute soluții. Tânărul adolescent simte însă și dorința de a se retrage în sine ca la semnalul unei voci interioare mai presus de voință. Aceste momente sunt mai intense decât escapadele dese din cotidian. Ele presupun lupta dintre diferitele emoții ce-l încearcă, momente de răscruce în conturarea modului de a gândi și de a acționa. Relațiile cu cei din jurul său sunt în mare parte rezultate ale educației însușite în copilărie și nu depind
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Magdalena Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92813]
-
a transmite Ia educa); a fi copil înseamnă a fi neștiutor, neputincios și, în consecință, a recepta Ia fi educat). Pe masura ce se înaintează în istoria familiei, însă, apropierea oricăruia dintre marcajele identitare implică redefiniri și construcții progresive, rezultate ale interferentei cotidiene a două tipuri de raționamente, una adultă și alta infantilă; căci, indiferent de vârstă să și de ceea ce cred părinții săi, copilul probează un mod de a raționa și de a acționa diferit de acela al adulților. Părinții și copiii
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaela Irina Morăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93080]
-
Urmează Liceul „Frații Buzești” din Craiova (absolvit în 1988) și Facultatea de Litere, secția română-bulgară, a Universității din București (licența în 1994), unde ulterior va trece un master în litere (1996). Se afirmă în presă, fiind șef de secție la cotidianul „Ora” (1994), redactor la revista „Literatorul” (1994-1998), secretar general de redacție la „Caiete critice” (1998-2001), redactor-șef adjunct al cotidianului „Cronica română” (2001-2002). Concomitent, din 1998 este cadru didactic la Faculatea de Litere bucureșteană, Catedra de istoria literaturii române. Debutează
VONCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290642_a_291971]
-
în 1994), unde ulterior va trece un master în litere (1996). Se afirmă în presă, fiind șef de secție la cotidianul „Ora” (1994), redactor la revista „Literatorul” (1994-1998), secretar general de redacție la „Caiete critice” (1998-2001), redactor-șef adjunct al cotidianului „Cronica română” (2001-2002). Concomitent, din 1998 este cadru didactic la Faculatea de Litere bucureșteană, Catedra de istoria literaturii române. Debutează la „Luceafărul” în 1991, iar editorial cu Jurnalul unui an satanic în 2001. Mai este prezent în „Contemporanul-Ideea europeană”, „Tribuna
VONCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290642_a_291971]
-
Faculatea de Litere bucureșteană, Catedra de istoria literaturii române. Debutează la „Luceafărul” în 1991, iar editorial cu Jurnalul unui an satanic în 2001. Mai este prezent în „Contemporanul-Ideea europeană”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Noi cercetări literare”, „Fețele culturii” (suplimentul cultural-artistic al cotidianului „Azi”), „Arc”, „Moftul român”, „Harababura” ș.a., la emisiuni radio și de televiziune, dar și în publicațiile sârbești „Savremenik”, „Knjizevne novine”, „Bagdala”, „Razvitak”, „Doroteus” etc. De asemenea, colaborează cu articole la Dicționarul general al literaturii române. Jurnalul unui an satanic este
VONCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290642_a_291971]
-
aventuri) ocupă, de câteva ori pe săptămână, partea de jos a unor pagini. Odată cu venirea la conducere a lui Ioan Nădejde, dar mai ales începând din noiembrie 1907, când misiunea de apărător al opiniilor liberale e preluată de un nou cotidian, „Viitorul”, în structura gazetei se produc schimbări. Editorialele și alte luări de poziție vor fi mai concise, mai directe. Numărul corespondențelor din provincie, în primul rând din Craiova și din Iași, crește, iar conținutul lor e tot mai interesant, depășind
VOINŢA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290632_a_291961]
-
Culturii (2002). Deși V. se numără printre fondatorii Cenaclului de Luni, poezia sa e departe de a face corp comun cu direcția „lunedistă” a generației ’80. Căci, dacă majoritatea congenerilor se îndreaptă către un realism echivalent cu o catagrafie a cotidianului, el se concentrează asupra unui suprarealism care ambiționează să extragă doar chintesența cotidianului. Nu contingentul, ci contingența însăși, localizată într-un oraș generic, care nu numai că nu constituie o realitate determinabilă empiric, dar se complace într-o ambiguitate deopotrivă
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
e departe de a face corp comun cu direcția „lunedistă” a generației ’80. Căci, dacă majoritatea congenerilor se îndreaptă către un realism echivalent cu o catagrafie a cotidianului, el se concentrează asupra unui suprarealism care ambiționează să extragă doar chintesența cotidianului. Nu contingentul, ci contingența însăși, localizată într-un oraș generic, care nu numai că nu constituie o realitate determinabilă empiric, dar se complace într-o ambiguitate deopotrivă geografică și ontologică, printr-un continuu bruiaj al rutinelor sociale. Pe de o
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
PEN-Clubului Român. Lirica lui V., „plină de aluzii la cultură, este, totuși, în primul rând poezie a observației directe, imediate, în care metaforismul «împăunează» abia o emisiune verbală de un prozaism voit, tocmai pentru a sublinia erupția poeticului prin structurile cotidianului banal și naturalist, asemenea unei surprinzătoare prezențe (poate inevitabile) a ierbii prin crăpăturile unui asfalt” (Ștefan Aug. Doinaș). Poetul se înscrie în ecoul unui postmodernism în care el însuși devine plăsmuire a propriului verb, căutând mereu să-și definească condiția
VULTURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
Suciu, Poetul, ochiul orb și lupii, ECH, 1992, 3; Al. Cistelecan, Poemul adaptat, LCF, 1992, 17; Vasile Ciobanu, În miezul incandescent al realului, ATN, 1993, 4; Virgil Podoabă, Exerciții de dezvățare, VTRA, 1993, 6; Liviu Ioan Stoiciu, Textualismul trebuie reformat, „Cotidianul”, 1994, 242; Nicolae Oprea, Un poet din Nord-Vest, „Calende”, 1994, 8-10; Mircea Muthu, Poemul despre cuvinte, TR, 1994, 50; Virgil Mihaiu, Suflu poetic septentrional, ST, 1994, 12; Aurel Pantea, Un dionisiac la masa textualiștilor, APF, 1995, 1-2; Caius Dobrescu, Incredibil
VULTURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
tineri, este distins de Societatea Scriitorilor Români cu Premiul „Ionel Pavelescu” pentru sonet și debutează editorial cu placheta Cloșca cu puii de aur, tipărită în colecția „Opere premiate ale tinerilor scriitori needitați”, a Editurii Fundațiilor Regale. Face parte din redacția cotidianului „Curentul” (1931-1940), e redactor și la „Curentul literar”, „Curentul magazin”, iar în 1940 e prim-redactor la „Curentul pentru copii și tineret”. Cu versuri, proză, eseuri, cronici și traduceri mai e prezent de-a lungul timpului la „Bilete de papagal
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
29; Ion Dodu Bălan, Condiția creației, București, 1968, 40-46; Damian Necula, „Poezii”, VR, 1969, 10; Cornel Mihai Ionescu, Dino Campana - Cânturi și memorie orfică, RL, 1970, 43; Romulus Dianu, „Poezii”, ATN, 1971, 7; Streinu, Pagini, III, 31-33; Paul Emanuel, Între cotidian și metafizic, LCF, 1972, 14; Romul Munteanu, „Întâlniri cu scriitori italieni”, „Scânteia”, 1972, 9 167; Laurențiu Ulici, „Migdalul înflorit a doua oară”, CNT, 1972, 39; Gheorghe Grigurcu, „Întâlniri cu scriitori italieni”, F, 1972, 10; Doinaș, Poezie, 98-105; Grigurcu, Teritoriu, 71-75
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
1969. Mai scrie în „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Utunk”, „Korunk”, „România literară”, „Vatra”, „Viitorul social”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” ș.a.; în 1990 a fost director al săptămânalului clujean „Azi”, iar între 1990 și 1992 a făcut parte din colegiul de redacție al cotidianului „Azi” din București. Prima carte, romanul Conul de umbră, îi apare în 1975 și e urmat de alte două - Cădere liberă (1978) și Careul de fugă (I-II, 1985-1990), de proză scurtă - Alb (2000), eseuri - Etica spiritului revoluționar (1975), Hamlet-între
ZANC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
au fost Marele Marș* și itinerarul personal al lui Mao*; în Cuba, aventura fraților Castro și a lui Che Guevara de pe „Granma” - numele vasului de pe care au debarcat pentru a da semnalul luptei lor de gherilă, devenit apoi cel al cotidianului PC cubanez -, apoi cea a victorioșilor barbudos ajunși la putere în 1959, s-au transformat într-o epopee mitică. Chiar și în Franța, numeroase străzi au fost botezate „Stalingrad” sau au primit numele cutărui martir sau al cutărui comunist emblematic
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aprilie, puterea și opoziția condusă de Lech Walesa, liderul sindicatului liber Solidarność*, sprijinit și consiliat de Biserica catolică. Ea va duce la legalizarea Solidarność și la organizarea de alegeri libere. Pe 8 mai 1989, apare primul număr legal al Gazetei, cotidian al Solidarność, o nouă atingere importantă adusă principiului monopolului comunist asupra presei. Iar pe 4 și 18 iunie au loc primele alegeri parțial libere după anii dinaintea războiului: în Dietă, PC polonez și-a rezervat 299 de locuri cedând 161
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bucurie sau de sacrificiu, ea arată puterea clasei muncitoare* în teritoriul ostil și, dacă se consideră necesar, și capacitatea ei de „autoapărare” prin mobilizarea unor „servicii de ordine” performante. în afara tradiționalelor mitinguri și defilări, serbările - cum ar fi cele ale cotidienelor PCF* și PCI*, l’Humanitî și l’Unita - caută să-i arate pe comuniști - dar și pe stângiști - în ambientul lor societal și național. Dacă agit-propul este principalul suport al subversiunii în regimurile neocomuniste, el este și un vector major
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
glorificând sinistrul GPU, „veselia salvelor de împușcături” atunci când cei împușcați sunt burghezi; asta înainte de a conchide: „în ochii albaștri ai revoluției lucește necesara cruzime”. în 1932, el fondează Asociația Scriitorilor și Artiștilor Revoluționari, iar în 1937 i se încredințează direcția cotidianului comunist Ce Soir. între 1953 și 1972, el conduce revista culturală a PCF Les Lettres franșaises. Laureat al premiului Stalin în 1953, acest cunoscut poet și romancier este promovat în Comitetul Central în 1950 și va rămâne acolo până la moarte
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vedere material de Armata Roșie*, și care se inspiră din estetica Ambulanților pentru a picta viața cotidiană a muncitorilor, a țăranilor și a militarilor. în 1929, apare Societatea Panrusă a Arhitecților Proletari (VOPRA), care propovăduiește o arhitectură destinată slujirii noului cotidian comunitar. Politica culturală a lui Stalin Lenin, care prefera literatura și arta realistă din secolul al XIX-lea, nu preconizează măsuri represive contra avangărzii procomuniste - chiar dacă l-a lăsat pe Blok să moară de foame -, și, datorită moderației lui Lunacearski
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
datorită eforturilor asociației ruse Memorial și centrului Saharov din Moscova, reprezintă o prețioasă sursă pentru studierea sistemului concentraționar* și a totalitarismului* sovietic. Cu excepția publicării, în 1962, a nuvelei lui Soljenițîn O zi din viața lui Ivan Denisovici, care descrie terifiantul cotidian al lagărelor, până în 1984, aceste mărturii au fost publicate exclusiv în străinătate. Experiența Gulagului a dat naștere unei literaturi specifice reprezentată de scrierile a două generații de scriitori. Primii sunt supraviețuitori ai lagărelor staliniste - Soljenițîn, Evghenia Ghinzburg, șalamov, Dombrovski, Kopelev
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
l'Humanitî; pentru PCI*, l'Unità - sau într-un mod mai simbolic - pentru PC cubanez, Granma (de la numele vaporului de pe care Castro* și Che Guevara au debarcat în Cuba pentru lupta lor de gherilă) iar pentru PC chinez Jenmin Jibao (Cotidianul poporului). Informația este permanent orientată înspre propagandă, care prezintă o imagine idilică a regimului și, prin puterea ei, poate impresiona sau chiar intimida persoanele supuse acestui tir continuu. Dar uneori informarea maschează dezinformarea care, prin manipularea faptelor, vizează ascunderea dezastrelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
târziu, la Paris izbucnește revoluția republicană din 1848, urmată de o serie întreagă de manifestări revoluționare în întreaga Europă, îndeosebi în Germania. Marx se instalează la Köln, unde devine una din figurile importante ale mișcării democratice și revoluționare, fondând un cotidian, Neue Rheinische Zeitung. Dar contrarevoluția triumfă, și el este expulzat din Germania, în mai 1849, apoi din Paris; așa ajunge să se instaleze la Londra. în 1847, publicase deja o violentă critică a lui Proudhon (Mizeria filosofiei). în 1852, el
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ajunge la 92%, PCP nu obține decât 12,5% din sufragii, spre deosebire de aproape 38% pentru PS și 26,4% pentru partidul centrist (PPD). Acesta reacționează prin acțiuni menite, după modelul cubanez, să-i priveze pe democrați de mijloacele de exprimare - cotidianul pro-socialist A Republica și catolicul Radio Renascenșa sunt ocupate de „muncitori” - și să-i împiedice pe socialiști să creeze o diversitate sindicală. Formula sa este alianța popor/MFA, pârghia destinată să marginalizeze democrația, bazându-se pe Gonșalves. PS și PPD
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]