8,169 matches
-
era tatăl tatălui meu. Avea 92 de ani. Avea nouăzeci și doi de ani și-i era foame. O foame cumplită, care-i răscolea fără milă măruntaiele lipsite de orice hrană. Mi-a cerut un cuțit. Când mi-a cerut cuțitul de bucătărie pe care l-a luat cu mâna dreaptă -, am văzut cum palma i se mișca în mod involuntar într-o alternanță perpetuă: stânga dreapta, stânga dreapta. A așezat cartoful pe marginea plitei și l-a secționat cu trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a cerut sticla cu salină din care a lăsat să cadă câțiva stropi deasupra fiecărui decupaj, apoi le-a împins spre centrul plitei spre a se coace mai repede. Din când în când, mișca feliile de la locul lor cu vârful cuțitului, pentru a nu se prinde de plită, savurând cu nările fremătânde aroma degajată de cartofii care începuseră să sfârâie. În timp ce bunicul evalua ca-n transă gradul de finalizare a comorii lui culinare, eu îi urmăream dansul mecanic și inconștient al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
indiferență, rece, distant. Dar bătrânul acesta din fața mea, care era, de fapt, o epavă umană, nu era pentru mine un străin: era predecesorul meu, iar eu aveam în structura mea internă o parte din gena lui. A desprins cu vârful cuțitului feliuța de cartof cea mai subțire, a tăiat-o în două și m-a îmbiat din ochi să iau o jumătate. Dumnezeule! Cu câtă grijă mânca! Cu câtă pietate și dificultate îndrepta spre gura știrbă năfurica de cartof generatoare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
elementele de veselă ale lui Haiduc erau reduse numeric, ele constituindu-se din două piese mari și late: o crăticioară smălțuită pentru apă și un ceaunel de tuci fisurat pentru hrana grosieră. În rest, alte accesorii precum: lingura, furculița ori cuțitul le considera niște caraghioslâcuri de care nici nu voia să audă, fiind cu totul sub demnitatea lui. Prefera să simtă direct aroma resturilor alimentare din ceaunelul său de tuci, precum arabii își savurează pilaful, după care, într-o sfântă emoție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să nu moară în tren și să reziste până acolo unde ne vor coborî, pentru a fi înmormântată creștinește. Vă dați seama cât pustiu era în sufletul lor și câtă amărăciune? Cât erau de necăjiți? Mircea, dă-mi, te rog, cuțitul din sacoșă. Da, mama, poftim. Mulțumesc, dragul meu. A tăiat o parte bună din slănina primită și a învelit-o într-o bucată de ziar. În restul de ziar a învelit una dintre pâini. Mircea, te rog, ajută-mă. Ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de ziar rămasă a fost întinsă pe dușumea, în fața noastră. Noi formam acum un cerc în mijlocul căruia, pe o foaie de ziar, se aflau pâinea, slănina și apa minerală. Mama a luat pâinea și, după ce a făcut semnul crucii cu ajutorul cuțitului în partea de jos a pâinii, a început să taie felii din franzelă, punându-le pe ziar, apoi a tăiat bucățele subțiri din șuncă, pe care le-a așezat deasupra pâinii. Acum gustarea era pregătită. Copii, rugăciunea, vă rog. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
femeie de serviciu la spitalul din Niculești-Jianu, comună care era foarte aproape de noi și dispunea de o asemenea unitate spitalicească. Angajarea mamei la acest spital a fost pentru noi o adevărată binefacere. În "gospodăria" noastră nu dispuneam decât de un cuțit de bucătărie. Atât. Nu tu linguri, furculițe, farfurii și toate cele necesare în care să pregătești mâncare și să o servești în mod civilizat. Nimic. Puținul pe care-l mai aveam rămăsese în comuna Gelu, în dimineața deportării noastre. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
așeză țâfnos lângă ea și o privi în ochi: Știi că sunt poet?... Da, zise Moartea. I se scurgea o salivă gălbuie din gura în care poetului local i se părea că orăcăiau broaște. De ce voi muri? întreabă el. De cuțit... Bine, zise el aburit. Îmi convine: să ne-o tragem acum! Scoase un cuțit de la brâu: mânerul de os era încrustat cu numele unei cafenele din Viena, "Troidl". Moartea îl luă în mână și dintr-o dată se văzu în luciul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
zise Moartea. I se scurgea o salivă gălbuie din gura în care poetului local i se părea că orăcăiau broaște. De ce voi muri? întreabă el. De cuțit... Bine, zise el aburit. Îmi convine: să ne-o tragem acum! Scoase un cuțit de la brâu: mânerul de os era încrustat cu numele unei cafenele din Viena, "Troidl". Moartea îl luă în mână și dintr-o dată se văzu în luciul ei: era o bubă, o ciupercă cleioasă de puroi. Ești Borges, râse. Numai tu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care nu există..." N-am fost niciodată în Buenos Aires, se apără poetul local. N-am nici o lețcaie în buzunar ca să fi plătit clopotarii Sătmarului...! Moartea observă că arabescurile mânerului seamănă cu niște cârpe: încercă să-și tragă înapoi mâna de pe cuțit, dar pânzele cleioase i se înfășurară pe degete precum fâșiile de pe trupul muribunzilor. Icni, se smulse și sări în apele Someșului bolborosind printre reziduurile orașului și cioturi de rădăcini. Poetul local țâșni de pe bancă fredonând: "De la crâșmă am venit... Tra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sări în apele Someșului bolborosind printre reziduurile orașului și cioturi de rădăcini. Poetul local țâșni de pe bancă fredonând: "De la crâșmă am venit... Tra la la ... Din pământ ne naștem În pământ ne vom întoarce... Tra la la" N-a privit cuțitul rămas pe scândura băncii nici Dumnezeu nu se privește-n oglinzi dar amputează cu ele realitatea Eu însă smintit îl descriu/sau îl privesc: ar putea fi al lui Borges sau al său? dar în ce loc?...și la ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fi al lui Borges sau al său? dar în ce loc?...și la ce oră? Asta învăț înotând cu moartea în apele Someșului și adevărul e pe mal întotdeauna e pe mal și moartea nu se îneacă niciodată în adevărul cuțitului care nu e și adevărul hărăzit poemului A.B.Pe lângă munca în redacție, evenimente și proiecte culturale, participări la târguri și festivaluri, ce pregătește poetul George Vulturescu? Ce are pe masa de lucru? În primul rând, un nou număr POESIS
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ne oferiți un poem. Cu plăcere, iată "Norul Interior", o poezie care deschide volumul cu același nume (în formă digitală): "Trupul îi era înconjurat de pleoape cărțile o încercuiau până la grindă în jurul patului zăceau leșinuri povești de ceară, scâncet și cuțite așa dormea sâmbetele cu cărți grele uitate pe piept cu sânii striviți de carete de bronz trase de lei ce mușcau din carnea ei tânără și muștele de cuvinte zumzăindu-i în coada ochiului. pe un fir subțire, coborau comete
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la secretariatul Ministerului de Agricultură. Din operațiunile pe termen, cele asupra grâului, porumbului și bumbacului ocupă 95%. Prin urmare În țara libertății, statul intervine prompt În acțiunile vitale naționale. E una a interveni cu bisturiul și alta a interveni cu cuțitul. Gigantica bursă din Chicago e situată În centrul orașului pe strada La Salle. Are 43 de etaje și e hotărnicită cu trei străzi. Exteriorul e din cărămidă smălțuită În alb, iar sălile sunt În marmură. Bursa din Chicago e urmărită
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
imediat peretele din stânga cade odată cu vitele, care nu mai mișcă. Imediat sunt Înhățate de un picior de un cinghel ce rulează ca un scripete mobil, prin fața lucrătorilor așezați În linie. Primul lucrător nu face decât o mișcare puternică cu un cuțit mare, cu care despică vita. Al doilea trage afară abdomenul și intestinele și de aci totul merge Într-o perfectă Înlănțuire. Porcii introduși Într-o sală mai mică sunt amețiți, loviți În frunte cu un pistol percutor și de aci
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
prășitoare necunoscută agricultorilor noștri. Ea e montată pe două roți, fie pentru a prăși un rând cu doi cai, fie pentru două rânduri cu patru cai. Fermierul conduce de pe un scaun asemănător celui de la secerătoare. Cu piciorul poate acționa asupra cuțitelor prășitoarei. Semănatul se face cu o mașină specială, condusă de-a lungul unei sârme Întinse de la un cap la altul al lanului. Sârma e prevăzută cu un fel de nodulețe ce trec prin cutia de semințe, declașând la fiecare noduleț
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cai. E instalat pe scaunul prășitoarei. E foarte cald. A deschis umbrela mare de doc, pe care a instalat-o pe prășitoare. Caii merg În pas mare și liniștit. Fermierul, cu ochii atenți asupra rândurilor de porumb reglează cu piciorul cuțitele prășitoarei, evitând astfel vătămarea firelor. A ajuns În capătul locului. Intrăm În vorbă. Ne mărturisește că a avut o strângere de inimă când ne-a văzut oprind. Acum s-a liniștit. Îl rog să-mi explice cauza emoției. Are o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Nicolae Cornățeanu 114 mic bufet, În fața căruia doi cowboy și-au legat caii cu șeile pe ei. Sunt Încălțați cu cizme, au pantaloni de piele, Închiși cu curele groase de care atârnă Într-o parte un revolver Într-alta un cuțit. Poartă pălării mari spaniole. Vin de la mare depărtare, pe unde au dat roată turmelor și au poposit aici pentru a se aproviziona cu whisky și țigări. La o Întindere de 28 milioane hectare, Nevada are abia 100.000 locuitori, din
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
care a scris cu pușca lui istoria Verdunului și anume Otto Schmiededer, cel din Balta Brăilei, de la Cojocaru, soldatul acela bavarez, candid ca o fecioară, care-mi povestea cu lux de amănunte tragedia trăită, cum senegalezii, târându-se noaptea cu cuțitul În dinți, le spintecau beregățile. Și oamenii nu s-au cumințit. Pământul trepidează și acum de pregătirile unui nou război, poate mai mare, mai Înfricoșător. Cotim pe șosea la dreapta. Locul e plin Încă de nebunia războiului. E greu să
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
recunoscut. Am crezut chiar că vânzătorul își bătuse joc de mine... Eram - aveam să constat - doar un ignorant. Acum, în piață, în cunoștință de cauză fiind, am comandat trei fructe de ananas. Este de admirat îndemânarea vânzătorului. Înarmat cu un cuțit cu lama lungă și subțire, își execută - cu oarecare mândrie profesională, știind că este urmărit cu atenție și admirație - actul de măiestrie. Întâi ascute partea cu frunze, de care apoi ține fructul ca de un mâner. Urmează celălalt capăt, căruia
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
un mâner. Urmează celălalt capăt, căruia îi taie capacul, asemenea unui pepene. Apoi fructul este curățat de coajă, asemenea unui cartof. Și, la urmă, partea cea mai delicată: miezul gălbui, plin de muguri fiind, este eliberat de aceștia cu ajutorul vârfului cuțitului care, pornind din capătul cu capac, coboară pe un meridian curb până la mânerul verde. Aceeași mișcare este făcută de ambele părți ale mugurilor, după care urmează îndepărtarea coloanei tot cu vârful cuțitului. Operația aceasta se face până la îndepărtarea tuturor mugurilor
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
muguri fiind, este eliberat de aceștia cu ajutorul vârfului cuțitului care, pornind din capătul cu capac, coboară pe un meridian curb până la mânerul verde. Aceeași mișcare este făcută de ambele părți ale mugurilor, după care urmează îndepărtarea coloanei tot cu vârful cuțitului. Operația aceasta se face până la îndepărtarea tuturor mugurilor inestetici și, bănuiesc, necomestibili și durează cam zece minute. La final, miezul arată ca o roată dințată tronconică, cu canelura înclinată. Cam tehnic, nu? Dar... spectaculos! Fructul îți este înmânat într-o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și mișelesc atentat împotriva rectorului Universității din Iași, bunul român și marele cărturar Traian Bratu. În drumul de la Universitate spre casă, spunea ziarul, acesta a fost atacat în stradă de cei trei studenți, care au încercat să-l ucidă cu cuțitul. Victima are răni adânci și grele la gât, în spate și la frunte, iar urechea stângă ia fost tăiată cu totul.” La 28 martie, în pagina întâi, redacția prezenta fotografia profesorului Petre Andrei de la Universitatea din Iași, fost subsecretar de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
avea alăturat titlului următoarele: ... „și nu uitați de grădinița de flori”,, înnobilate de ilustrata unor trandafiri. Lor li se adăuga cele „12 porunci de răsădire a pomilor roditori”, emise de M. Mitrafanovici de la Horticola Bucovina: „rătează venele rădăcinilor cu un cuțit ascuțit; unge rădăcinile cu un cir făcut din lut galben și baligă de vacă; sapă gropile mari și late; nu pune în gropi unde vin pomii răsădiți gunoi proaspăt din grajd” etc. Apăreau și „Sfaturi de gospodărire” cu ceea ce e
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ani de cînd nu se văzuseră, de către poet. Blaga s-a plîns acestuia de "asasinatul moral, al cărui executor a fost poetul Mihail Beniuc, prieten al sursei" (sursa era chiar criticul ascultător). E vorba de volumul Pe o muchie de cuțit, scris de poetul comunist Beniuc și unde Blaga este descris în cele mai negre culori. Ne este relatată viziunea lui Blaga asupra revoluției din Ungaria, din 1956. El aprecia că "ungurii încă o dată au dat dovadă de lipsă de maturitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]