6,279 matches
-
implică răspunsuri adaptative care au drept consecință răspunsuri IgG și citotoxice specifice. Nu s-a observat nici un eveniment apoptogen al celulelor sistemului imunitar. Răspunsul umoral a fost studiat la animale și pacienți care au supraviețuit bolii. Anticorpii IgM au fost detectați la maimuțe ("Macaca mulatta" și "Macaca fascicularis") la 6 zile după infecție, cu o persistență de până la 400 zile. Într-un studiu efectuat la 29 de convalescenți care au supraviețuit epidemiei din Kikwit-Congo din 1995 (315 cazuri cu 244 de
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
decese) s-a constatat pe o perioadă de supraveghere de 21 de luni că în cursul bolii, anticorpii IgM au apărut la 2-9 zile de la debut și s-au menținut timp de 30-168 de zile, iar anticorpii IgG au fost detectați la 6-18 zile, persistând până la sfârșitul perioadei de supraveghere. Anticorpii IgG s-a dovedit că pot persista pe o durată de minimum 10 ani după îmbolnăvire. IgG au fost detectați în concentrații mici la unele persoane infectate în cursul epidemiei
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
timp de 30-168 de zile, iar anticorpii IgG au fost detectați la 6-18 zile, persistând până la sfârșitul perioadei de supraveghere. Anticorpii IgG s-a dovedit că pot persista pe o durată de minimum 10 ani după îmbolnăvire. IgG au fost detectați în concentrații mici la unele persoane infectate în cursul epidemiei de la Marburg din 1967 și s-au menținut peste 20 ani. Nu au fost evidențiați anticorpi de tip neutralizant, ci numai anticorpi fixatori de complement (titrurile fiind extrem de mici) sau
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
rapide au fost primite de către OMS la mijlocul lunii octombrie 2014 pentru evaluare. Ele includ kituri de diagnostic de tipul RT-PCR clasice, sisteme de PCR automatizate de un computer de birou cu procesarea integrată a eșantioanelor și teste noi capabile să detecteze o infecție cu virusul Ebola în timp de câteva minute pe un eșantion de sânge prelevat prin înțeparea degetului în locul unei eprubete pline cu sânge. Pe 20 februarie 2015 OMS a aprobat primul test pentru depistarea rapidă a infecției cu
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
de hârtie specială (dipstick) și poate identifica aproximativ 92% dintre pacienții infectați cu Ebola și 85% dintre cei care nu aveau acest virus în sânge. Testul rapid cu antigen ReEBOV se efectuează ca un test imunologic cu bandeletă (dipstick). El detectează prezența antigenului viral EBOV VP40 nativ (adică a proteinei matriceală VP40) în serul, plasma sau sângele integral a pacienților suspectați de a fi contractat febra hemoragică Ebola cu ajutorul anticorpilor specifici EBOV VP40, care sunt niște anticorpi policlonali caprini purificați prin
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
a început la sfârșitul anilor '30, după lansarea de către Germania a cuirasatelor din clasa "Scharnhorst" și după apariția zvonurilor conform cărora Japonia construia o nouă clasă de crucișătoare de linie. Destinate a servi ca „distrugătoare de crucișătoare”, capabile de a detecta și distruge crucișătoarele grele construite după adoptarea Tratatul Naval de la Londra, navelor din această clasă le-au fost destinate tunuri mai mari și mai grele construite după un proiect nou și costisitor, protecție balistică limitată împotriva proiectilelor de 304 mm
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
H2S” de pe bombardierele britanice. H2S era urmărit de detectorul de radar Naxos, în vreme ce Monica era urmărit de detectorul de radar Flensburg, ambele montate pe avioanele de vânătoare de noapte. Britanicii nici nu puteau concepe că transmisiuniel radarului H2S pot fi detectate și urmărite, în ciuda faptului că rapoartelor germane criptate cu mașina Enigma (și decriptate de serviciile speciale aliate) arătau că 210 dintre cele 494 de bombardiere doborâte în ianuarie - februarie 1944 deasupra Germaniei se datorau identificării sus-numitelor . Luftwaffe a introdus radarul
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Serviciile de informații britanice au descoperit însă în iulie 1944, după ce un avion Ju 88G-1 echipat cu ultimul model de radar de band joasă VHF SN-2 Lichtenstein a aterizat din greșeală în Anglia, că că dispozitivele de avertizare "Monica" erau detectate de sistemul "Flensburg" și că radarul pentru direcționarea bombardamentelor H2S era detectat de dispozitivul "Naxos". De aceea, britanicii au redus în mod semnificativ folosirea dispozitivului H2S, scâzând astfel eficiența metodelor de detectare radar ale germanilor . Radarul de frecvență înaltă pentru
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
avion Ju 88G-1 echipat cu ultimul model de radar de band joasă VHF SN-2 Lichtenstein a aterizat din greșeală în Anglia, că că dispozitivele de avertizare "Monica" erau detectate de sistemul "Flensburg" și că radarul pentru direcționarea bombardamentelor H2S era detectat de dispozitivul "Naxos". De aceea, britanicii au redus în mod semnificativ folosirea dispozitivului H2S, scâzând astfel eficiența metodelor de detectare radar ale germanilor . Radarul de frecvență înaltă pentru direcționarea bombardamentelor H2X, care opera în domeniul de frecvența de 10 GHz
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
redus în mod semnificativ folosirea dispozitivului H2S, scâzând astfel eficiența metodelor de detectare radar ale germanilor . Radarul de frecvență înaltă pentru direcționarea bombardamentelor H2X, care opera în domeniul de frecvența de 10 GHz, se se pare că nu a fost detectat de vreun sistem al Luftvaffe care să fi existat până la sfârșitul războiului. Eliberarea Franței și a Țărilor de Jos în 1944 a dus la amplificarea ofensivei bombardierelor. Aliații au fost capabili să depășească cele mai multe sisteme de avertizare a liniei Kammhuber
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
energie și sarcina electrică necesară (cererea) trebuie să fie foarte aproape de a se egala în fiecare secundă pentru a evita supraîncărcarea energetică a componentelor de rețea, care le poate deteriora grav. Relee de protecție și siguranțe sunt folosite pentru a detecta automat suprasarcinile ivite spontan și pentru a deconecta circuitele cu risc de deteriorare. În anumite condiții, o închidere (deconectare) de componentă de rețea, poate provoca fluctuații de curent în segmente vecine ale rețelei, care să conducă la o cădere graduală
Pană de electricitate () [Corola-website/Science/332822_a_334151]
-
prin care acestea își găsesc drumul, hrana sau evită obstacolele în timpul deplasării lor. Animalul emite o serie de sunete cu frecvență înaltă (adesea inaudibile pentru om) care ricoșează de obiecte sau obstacole și revin sub formă de ecou (ultrasunete), fiind detectate de urechi sau alți receptori senzoriali. Obiectul este localizat cu mare precizie cu ajutorul direcției ecoului și timpului scurs între emisia și recepția sunetului.
Ecolocație () [Corola-website/Science/332815_a_334144]
-
ofițer de imigrare care decide pe cine lasă să intre și pe cine nu în țara fictivă Arstotzka a anului 1982. El trebuie să verifice documentele pentru a preveni intrarea teroriștilor, a criminalilor și a traficanților în țară. Când sunt detectate discrepanțe în acte, solicitanții pot fi interogați, li se pot lua amprente sau pot fi scanați pentru a se vedea ce au asupra lor. Uneori ei vor încerca să îl mituiască pe ofițer. Primele două greșeli nu sunt penalizate. Începând
Papers, Please () [Corola-website/Science/332885_a_334214]
-
gaura neagră, emite adesea raze ale căror frecvențe se întind până la razele X și gamma, generate de temperatura extremă dominantă în vecinătatea găurii negre alimentată continuu de către discul său de acreție. Primul blazar a fost descoperit în 1968. Astronomii au detectat un semnal cu provenind de la un obiect straniu din constelația Șopârla, cunoscut atunci sub numele de BL Lacertae, luat (în mod eronat) drept o stea variabilă. Acest blazar este unul dintre cele mai apropiate de Terra, la o distanță de
Blazar () [Corola-website/Science/332907_a_334236]
-
de "electricitate animală" pentru a descrie fenomenul, în timp ce contemporanii săi l-au denumit galvanism. Galvani și contemporanii săi considerau activarea mușchilor ca efect al unui fluid electric sau a unei substanțe din nerv. Primul semnal biomagnetic, magnetocardiograma (MCG), a fost detectat de Gerhard M. Baule si Richard McFee in 1963 folosind un magnetometru cu bobină de inducție. Magnetometrul consta dintr-o bobină cu două milioane de spire de cupru înfășurate pe un miez de ferită. În plus față de bobina detectoare, amplasată deasupra
Bioelectromagnetism () [Corola-website/Science/332933_a_334262]
-
de apărare împotriva amenințării de invazia germană din 1940. Francezii și britanicii făcuseră la rândul lor planuri pentru deplasarea în teren a forțelor proprii în cazul în care Belgia a fost atacată. Această linie a avut drept scop principal să detecteze și să raporteze fiecare tentativă de atac al frontierei. Linia de alertă se întindea de-a lungul frontierei cu Olanda și Germania. Această linie a fost păzit de de unități avansate ale brigăzilor teritoriale ale jandarmeriei, iar în Ardeni de
Linia K-W () [Corola-website/Science/332962_a_334291]
-
au avut un rol și necesitățile politice. În cartea „Reason and Tradition in Islamic Ethics”, George F. Hourani a analizat relația dintre gândirea islamică și filosofia greacă și, în acest conext, a menționat: „Nici o urmă de elenism nu poate fi detectată la fondatorii Mu’tazilismului, Wăsil și ‘Amr și acest lucru este de așteptat din perspectiva ignoranței generale a gândirii grecești în islamul din perioada acestora. Dar o descoperire surprinzătoare a fost făcută cu privire la un teolog musulman contemporan cu ei, Jahm
Jahm ibn Safwan () [Corola-website/Science/333589_a_334918]
-
podurile locuințelor și în peșteri. Hibernează din septembrie până în mai, la temperaturi cuprinse între -4°C și 10°C. Zborul este rapid și neregulat, cu bătăi dese din aripi. În timpul zborului ține gura închisă emițând ultrasunet prin nări cu care detectează obiectele, își găsește drumul, hrana sau evită obstacolele. Iese târziu din peșteră și zboară toată noaptea vânând insecte cu care se hrănește. Se reproduce toamna, iarna sau primăvara. După o gestație de circa 75 zile, femela naște un singur pui
Liliac mic cu potcoavă () [Corola-website/Science/333723_a_335052]
-
folosea locatoarele de sunet pentru detectarea țintelor, nu instalațiile radar, germanii puteau să beneficieze de efectul surpriză dacă ar fi remorcat planoarele până în apropierea graniței cu Olanda, de unde acestea să fie eliberate, urmând să zboare până la țintă fără să fie detectate. Pentru organizarea acestei operațiuni au fost repartizate 50 de planoare de transport DFS 230, iar militarii au fost supuși unui program intensiv de antrenamente. Planficatorii germani au efectuat studii detaliate ale fortului, podurilor și a regiunii înconjurătoare, totul fiind reconstituit
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
fost condus de adjunctul lui Witzig. Restul planoarelor și-au eliberat cablurile de remorcare al aproximativ 3 km de obiectiv la o altitudine de 2.000 m. După ce avioanele de transport Ju-52 au eliberat planoarele, artileria antiaeriana belgiană le-a detectat și a deschis focul asupra lor. Defensiva a fost astfel alertată de prezența planoarelor în spațiul aerian belgian. Toate planoarele grupului „Oțel” au aterizat lângă podul Veldwezelt la 05:20. Sârma ghimpată înfășurată pe săniile de aterizare și-au dovedit
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
să urmărească avioanele care se apropiau dinspre Europa continentală, cu excepția celor care zburau la altitudini foarte joase. Altitudinea cea mai propice pentru detectare era cea de 20.000 de picioare (6 km). Avioanele care zburau la această altitudine puteau fi detectate de la peste 100 mile depărtare (160 km). Identificarea era ajutată de sistemul IFF (Identification Friend or Foe) care distingea avioanele germane de cele britanice prin intermediul unui semnal radar specific. Tehnologia radar a acelor vremuri nu asigura o identificare fără greșeală
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
la îndeplinire așa cum fusese plănuit, aeroportul Kenley ar fi fost complet distrus. Dacă bombardierele care acționau la mare înălțime aveau o escortă completă de avioane de vânătoare, bombardierele care atacau la altitudine joasă trebuiau să se strecoare fără să fie detectate și să evite interceptarea spre și dinspre obiectiv. Operațiunea trebuia să înceapă la ora 9:00, dar a trebuit să fie amânată datorită ceții dense care reducea vizibilitatea până la altitudinea de 4.000 de picioare (1.220 m). În acest
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
unei atmosfere în jurul unei planete sau în jurul unui satelit natural. În 1950, se credea că planeta Mercur din cauza micii sale talii, și-a pierdut probabil atmosfera, prin scăparea în spațiu a moleculelor care o compuneau. Dollfus a anunțat că a detectat o foarte slabă atmosferă pornind de la măsurătorile de polarizare făcute la Observatorul Pic du Midi, în Pirineii francezi. Acest anunț era în contradicție cu previziunile teoretice care se bazau pe Teoria cinetică a gazelor. Dollfus estima că presiunea atmosferică la
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
similitudinea evenimentelor observate în cele două cazuri. "2060 Chiron", al doilea, ca mărime, centaur cunoscut, devine astfel a doua planetă minoră și în același timp al doilea centaur, după 10199 Chariklo, cel mai mare centaur cunoscut, în jurul căruia au fost detectate inele. Chiron ar fi astfel cel mai mic corp ceresc cunoscut având inele.
2060 Chiron () [Corola-website/Science/333881_a_335210]
-
în care e utilizată notația spectroscopică nl. Datele experimentale privitoare la structura fină a nivelelor de energie ale atomilor hidrogenoizi sunt în substanțial acord cu aceste rezultate, însă acordul nu e perfect. În 1947, Willis Lamb și Robert Retherford au detectat o diferență între energiile stărilor 2s și 2p ale hidrogenului. Cunoscută sub numele de "deplasare Lamb", această ridicare a degenerării este o „corecție radiativă” la teoria Dirac uniparticulă, explicată de electrodinamica cuantică.
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]