7,137 matches
-
este frică de apă ca unui evreu” <endnote id="(70, p. 180)"/> pare să nu se refere la apa simplă, de spălat, ci la cea rituală, de botez. Nefiind botezați, nefiind deci „curățați” de apa baptismală și fiind stăpâniți de Diavol, evreii erau „păgâni”, deci o „liftă spurcată” <endnote id="(3, p. 14)"/> sau „jivine spurcate” <endnote id="(29, p. 7)"/>. La români, Diavolul era numit Necuratul sau „Diavole necurate și spurcate [...], cu rea Împuțiciune” ( Într-un blestem din 1794 ; <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la cea rituală, de botez. Nefiind botezați, nefiind deci „curățați” de apa baptismală și fiind stăpâniți de Diavol, evreii erau „păgâni”, deci o „liftă spurcată” <endnote id="(3, p. 14)"/> sau „jivine spurcate” <endnote id="(29, p. 7)"/>. La români, Diavolul era numit Necuratul sau „Diavole necurate și spurcate [...], cu rea Împuțiciune” ( Într-un blestem din 1794 ; <endnote id="cf. 679, p. 147"/>). Evreii erau „jidovi necurați” (ca Într-un manuscris românesc din secolul al XVII-lea ; <endnote id="cf. 19
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id=" (577)"/>, dar și cărturarii români din primele decenii ale secolului al XIX-lea. În 1819, de exemplu, Moise Nicoară credea că „străinul” și „muierea” („muieri Îndemnate și Învățate În toate blăstămățiile”) sunt doi agenți ai răului, două unelte ale Diavolului. Din această perspectivă, „muierea străină” este un dublu agent al răului. Mariajul dintre un bărbat român și o femeie străină este perceput negativ, pentru că se crede că ultima Îl va atrage pe primul de partea dușmanilor nației sale <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
răsturnată, alteori cu un con (germ. Judenhut, lat. pileus cornutus). Cea mai veche atestare este o miniatură din lucrarea Hortus Deliciarum, realizată În 1175 de stareța Herrade von Landsberg, reprezentând câțiva evrei (Judei) purtând pileus cornutus și fiind torturați de diavoli În flăcările Infernului <endnote id="(136, p. 40, fig. 72 ; 37, p. 214)"/>. Pălăria conică galbenă a fost un stigmat pe care Inchiziția Îl punea pe creștetul „necredincioșilor” (vrăjitoare, eretici, evrei) atunci când erau expuși În public : la procesiuni dezonorante sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau „Să nu-i rămâi dator evreului” <endnote id="(3, pp. 72-74)"/>. Și În folclorul rutenilor bucovineni sunt dese referiri la legătura evreilor cu banii, după cum rezultă dintr-un roman semnat de Aharon Appelfeld : „Cântam și-i blestemam pe fiii diavolului, ne băteam joc de faptul că la ei totul e numai socoteală, bani, investiție și dobândă. [...] Cântam ore În șir : «Evreii au bani mulți,/ Dar nouă ne dau bănuți./ Ei se spală numai joia,/ Și se’mpreună vinerea»” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jucat atât cămătarul, cât negustorul, iar mai ales cârciumarul. Locul cămătarului În imaginarul colectiv l-a ocupat În bună măsură acesta din urmă. În Europa catolică și protestantă, cămătarul (În speță, cel evreu) a fost asociat cu Iuda Iscarioteanul, cu Diavolul și cu Infernul. Și aceasta nu numai pentru că, În general, evreul era demonizat. Fiindu-i interzis Paradisul (cf. Psalmul XV, 5), cămătarul nu putea ajunge decât În flăcările Iadului. La această soartă post-mortem Îl condamnă și Dante (vezi Infernul, XVII
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu predomină o percepție benignă asupra cârciumarului, fie el evreu sau nu. Tot În cadrul obiceiurilor rituale de Crăciun practicate În satele poloneze, În cadrul piesei populare Herod (de tipul Irozilor din folclorul românesc), un rol important Îi revine unui personaj „evreu- diavol” cârciumar. Un băiat se travestește În evreu cocoșat și șchiop, cu barbă și perciuni rituali, cu mască neagră și cu sac de negustor ambulant. La moartea regelui Herod, „evreul-diavol” se adresează astfel „soldaților lui Herod” : Poate că eu, proștilor, am
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de foc”, alături de „fermecător” <endnote id="(3, p. 217)"/>. Interesant este că la „chinurile Iadului” nu este osândit anume cârciumarul necinstit, ci cârciumarul pur și simplu. Oricum s-ar purta, acesta este iremediabil sortit Iadului, fiind considerat un agent al Diavolului. Având În vedere faptul că În satele din estul Europei cârciumarul era, de regulă, evreu, demonizarea cârciumarului a adăugat tușe noi portretului demonic al „evreului imaginar”. Reciproca este și ea valabilă (vezi capitolul „Demonizarea evreului”). În folclorul mitic românesc, nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
considerat o coproducție divino-demonică : inițial, vinul a fost o „băutură sfântă”, nealcoolică, dar și-a băgat Dracul coada „și de atunci oamenii se Îmbată” <endnote id="(32, p. 542 ; 139, p. 53 ; 348, p. 265)"/>. În alte legende populare românești, Diavolul este singurul răspunzător pentru apariția pe pământ a băuturilor alcoolice : „Dracul [se] zice că a făcut rachiul” <endnote id="(259, p. 331)"/> ; sau : „[Dracul] l-a Învățat pe Noe cum să-și facă vinul din struguri de poamă și cum
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(259, p. 331)"/> ; sau : „[Dracul] l-a Învățat pe Noe cum să-și facă vinul din struguri de poamă și cum să dobândească din tescovină rachiul cel plămăditor de pricină și de moarte” <endnote id="(269, p. 153)"/> ; sau : „Diavolul a stârnit Întâiu și Întâiu rachiul pe lume”, pentru că, „la mânie, a pus sânge de-al lui” În băutură <endnote id="(639, p. 67)"/>. Nu Întâmplător, În limbaj popular, rachiul este numit și drachiu, iar Dracul este poreclit Horilcă <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Întâiu rachiul pe lume”, pentru că, „la mânie, a pus sânge de-al lui” În băutură <endnote id="(639, p. 67)"/>. Nu Întâmplător, În limbaj popular, rachiul este numit și drachiu, iar Dracul este poreclit Horilcă <endnote id="(312, p. 121)"/>. Diavolul nu este vinovat doar pentru că, in illo tempore, a inventat băutura alcoolică, ci și pentru faptul că omul o consumă zilnic, până În ziua de azi. Conform credințelor populare, Dracul este cel care „Îl trimite [pe om] la crâșmă, să facă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cârciumar, rabinul, rachiul și Dracul, vezi 259, p. 404)"/>. Într-una din nuvelele sale (Sfântul Vasile), Mihail Sadoveanu valorifică epic această opoziție din cadrul gândirii tradiționale : un „om sfânt” duce la faliment cârciumile din Bucovina, „propovăduind printre oameni că rachiu-i Diavolul”, că „e băutură spurcată, a Necuratului” <endnote id="(410, p. 127)"/>. Astfel de credințe și legende populare românești par să depășească banala perspectivă etică, apropiindu-se de una teologică. Crâșma devine un spațiu al păcatului, un templu demonic În care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este mama tuturor relelor, mulțimea păcatelor o au drept tată”. Pamfletul său teologic se Îndreaptă și Împotriva celor care chiar „și În numele lui Dumnezeu [și al sfinților] ridică paharul plin”. „Beția este râpa care duce la Iad. Beția este otrava Diavolului. Câți te vor Îndemna să bei, să te Îmbeți, sunt dușmanii tăi vădiți” <endnote id="(822, p. 466)"/>. Discursul preotului de țară nu poate fi de altă natură. „Dușmanii vădiți” capătă identitate etnică : „Omul de treabă - spune unui țăran bețiv
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lui Anton Pann : „Cine te vede intrând În cârciumă nu zice că ai intrat să te-nchini” (Povestea vorbei, 1847) <endnote id="(888)"/>. Recunoaștem o anumită mentalitate bogomilică În această perspectivă simetrică și dualistă, prin care Cârciumii evreiești (lăcaș al Diavolului) i se opune Biserica creștină (lăcaș al Domnului). Într-un text apocrif, Epistoliia Domnului nostru Iisus Hristos, transcris În Moldova În jurul anului 1762, este prezentă - În termeni teologici - confruntarea alegorică dintre biserică și cârciumă, dintre preotul creștin și cârciumarul evreu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
teologici - confruntarea alegorică dintre biserică și cârciumă, dintre preotul creștin și cârciumarul evreu : „Mânia mea este spre voi pentru sfânta duminecă și altele sărbători mari [pe] care nu le cinstiți cum se cade, cu paza sfintei bisereci, ci vă Îndeamnă diavolii de lucrați și beți În crâșmă În zioa sfintei dumineci [...]. Biserica nu o păziți, care vă este feredeu de spălare [a] sufletelor de greșeli, ci iubiți crâșma mai mult decât beserica și În loc de preot pe jidov. [Pe jidovii crâșmari] Îi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În evreu șchioapătă, plângându-se că a fost fugărit de un lup, care l-a „scurtat de un picior” <endnote id="(70, p. 158)"/>. Interesant este faptul că În legendele populare românești lupul nu Îl hăituiește pe evreu, ci pe Diavol, mușcându-l de călcâi <endnote id="(259, p. 25)"/>. Nu ar fi aceasta singura asemănare Între portretul „evreului imaginar” și cel al Diavolului, nici singura legendă referitoare la deficiențele evreului la mers. De fapt, În această privință s-a dezvoltat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
158)"/>. Interesant este faptul că În legendele populare românești lupul nu Îl hăituiește pe evreu, ci pe Diavol, mușcându-l de călcâi <endnote id="(259, p. 25)"/>. Nu ar fi aceasta singura asemănare Între portretul „evreului imaginar” și cel al Diavolului, nici singura legendă referitoare la deficiențele evreului la mers. De fapt, În această privință s-a dezvoltat o Întreagă mitologie. Mai ales În spațiul german a supraviețuit clișeul potrivit căruia evreii ar suferi de platfus. Dramaturgul elvețian Max Frisch utilizează
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
213 ; <endnote id="cf. 179, p. 174"/>). „Pilda orbilor” a făcut carieră și În iconografia creștin-ortodoxă. Pe la 1730, Dionisie din Furna Îi Învăța pe meșterii de icoane să realizeze astfel această imagine : „Arhierei, cărturari și farisei propovăduind și În spatele lor diavoli ce-i leagă la ochi cu năframe și dinainte-le iudei, ascultându-i (așijderea și ei cu ochii legați de diavoli) ; și alți diavoli, ținându-i pe toți legați cu o funie, Îi târăsc În Iad” <endnote id="(11, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Îi Învăța pe meșterii de icoane să realizeze astfel această imagine : „Arhierei, cărturari și farisei propovăduind și În spatele lor diavoli ce-i leagă la ochi cu năframe și dinainte-le iudei, ascultându-i (așijderea și ei cu ochii legați de diavoli) ; și alți diavoli, ținându-i pe toți legați cu o funie, Îi târăsc În Iad” <endnote id="(11, p. 156)"/>. În același secol XVIII, Într-o frescă a bisericii Sf. Luca, de la Mănăstirea Rila din Bulgaria, apare o imagine asemănătoare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
meșterii de icoane să realizeze astfel această imagine : „Arhierei, cărturari și farisei propovăduind și În spatele lor diavoli ce-i leagă la ochi cu năframe și dinainte-le iudei, ascultându-i (așijderea și ei cu ochii legați de diavoli) ; și alți diavoli, ținându-i pe toți legați cu o funie, Îi târăsc În Iad” <endnote id="(11, p. 156)"/>. În același secol XVIII, Într-o frescă a bisericii Sf. Luca, de la Mănăstirea Rila din Bulgaria, apare o imagine asemănătoare, mai puțin „legarea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
redă fidel pilda cristică, ci o comentează și o completează. Parabolei i se anexează două sensuri noi, care - chiar dacă nu sunt În litera Evangheliei - sunt cumva În spiritul ei : 1. Fiind considerată un păcat demonic, cecitatea evreilor este Înfăptuită de diavoli (vezi capitolul „Demonizarea evreului”), 2. Urmarea logică a acestui tip de cecitate nu mai este căderea Într-o simplă râpă, ci direct În flăcările Iadului ; este drept că ele erau oricum menite evreilor, dar abia la Judecata de apoi (vezi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iadului ; este drept că ele erau oricum menite evreilor, dar abia la Judecata de apoi (vezi capitolul „În flăcările Iadului”). De altfel, și În reprezentările plastice tridimensionale, din spațiul catolic, evreimea este personificată de o femeie legată la ochi de Diavol (Sinagoga cieca). Intitulată Altercatio Aecclesiae contra Synagogam, această parabolă - inițial literară și ulterior preluată de arta plastică și de teatrul stradal - constă În Înfruntarea teologică dintre două femei, care-și dispută Întâietatea : Biserica triumfătoare și clarvăzătoare, pe de o parte
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vitralii (Chartres, Marburg, Varennes-Jarcy etc.) sau În miniaturi. Aceste reprezentări vizuale medievale i-au influențat mai târziu pe unii pictori, precum Rubens, În Triumful Bisericii și Triumful noii religii <endnote id=" (329, I, pp. 284-285)"/>. De regulă, În Europa catolică, Diavolul este cel care leagă Sinagoga la ochi cu o năframă ori Îi acoperă ochii, pe la spate, cu mâinile sau o orbește cu o săgeată trasă cu arcul <endnote id="(63, pp. 119-122 ; 136, pp. 106 și 109)"/>. Unii cercetători imagologi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
siguranță, cel mai expresiv și mai puternic din punct de vedere simbolic - Îl regăsim și În spațiul creștin-ortodox : femeia care personifică Sinagoga are ochii legați cu o năframă. De data aceasta Însă, cauza cecității nu mai este, În mod explicit, Diavolul. Explicit sau nu, Diavolul este cel care provoacă cecitatea simbolică a evreului. Ca atare, remediul ei nu poate fi căutat decât la Dumnezeu. El este cel care ridică vălul de pe ochii femeii ce Întruchipează Sinagoga cieca, precum Într-o miniatură
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și mai puternic din punct de vedere simbolic - Îl regăsim și În spațiul creștin-ortodox : femeia care personifică Sinagoga are ochii legați cu o năframă. De data aceasta Însă, cauza cecității nu mai este, În mod explicit, Diavolul. Explicit sau nu, Diavolul este cel care provoacă cecitatea simbolică a evreului. Ca atare, remediul ei nu poate fi căutat decât la Dumnezeu. El este cel care ridică vălul de pe ochii femeii ce Întruchipează Sinagoga cieca, precum Într-o miniatură dintr-un manuscris francez
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]