6,426 matches
-
absurd) Fugi, dom'le, de aicea..., am citit mai multe... mai multe... Supraveghetorul: (cu un soi de toleranță) Ați citit numai dosarul ăsta de pe masă... vi se pare că ați citit mai multe... (subliniat) vi se pare... Dosar nr.: Pleacă, dom'le, de aicea! I-ați dosarul și lasă-mă...! Supraveghetorul: Bine... dar sînt sigur că mîine o să faci o cerere pentru un alt dosar (e pe punctul de a pleca; Sursa dublă îl oprește din drum) Sursa dublă: Domnu'..., uitați
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ce vînt de plictiseală...! Ce vînt de plictiseală... hai că tot eu vă salvez... Va să zică eu eram într-o cameră vecină cu cea a anchetatorului și... Obiectiv nr.: (izbucnind) Ce dracu'! Că asta ne-ai mai spus-o, du-te, dom'le... Plutonierul: Nu, Nae... al cîtelea ești tu... nu, ce-am spus a fost doar un rezumat, așa că atenție... Deci, stăteam în camera vecină cu cea a anchetatorului și... Obiectiv nr.: Bă, dar chiar nu-i putem băga un căluș
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Dumnezeu îți dă semne... că îl urmezi... că ești aproape de el... și-ți deschide mereu drumul spre el. Plutonierul: (către Obiectiv nr. care se întoarce de la WC) Gata, ți-ai schimbat pamperșii? Obiectiv nr.: (furios și neputincios în același timp) Dom'le, eu nu înțeleg de ce nu facem o cerere... să ne scape de criminalul ăsta! Plutonierul: De ce, măi pișărcosule, că te piși pe tine nu din cauza vezicii... ci din cauza sufletului..., te piși mai mult din suflet decît din vezică (toți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spune... Sursa dublă: Ce te-a apucat, ce rîzi așa... ca prostu'?! Obiectiv nr.: (rîzînd în continuare) Stai că-ți spun de ce... rîd pentru că pe ușa aia ies și eu cînd nu mă mai pot ține... Asta-i... Sursa dublă: Dom'le, eu cred că ar trebui să mergem mai des pe la spitalul nostru... Plutonierul: Mai ales cînd dă gripa peste voi... (Dosarul nr. și Soția intră; el, privind foarte concentrat o foaie de hîrtie pe care, vom înțelege, e desenată
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
către noi înșine... (închide Biblia și se retrage la masa lui) Plutonierul: (terminînd o pasiență, trîntește cărțile pe masă) Iar nu mi-a ieșit (pauză) Vreți să vă spun una cu femei? Obiectiv nr.: Îți arde de bancuri... Plutonierul: Nu, dom'le, nu-i vorba de nici un banc... Va să zică: într-o zi..., stai că nu știu cum să încep..., va să zică, mai întîi să vă spun că femeile erau anchetate în altă parte... așa, în ziua aceea, de la secția femei lipsea aia care rezolva
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
am voie, pe dracu' n-am voie... Și dacă tu ai voie, la ce folos?! Că de atîta vreme citești, și tot citești, și răscitești, și nu știi ce citești,... sau te prefaci că nu știi ce citești...! Sursa dublă: Dom'le, e clar că s-a-ntors lumea cu susul în jos! Obiectiv nr.: Dă-mi dosarul! Plutonierul: Stai că ți-l dau... ia uite ce scrie aici..., ia uite: "Obiectivul" adică tu ai omis să treci în autobiografie că ai un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a împrăștiat viața prin toate dosarele țării? (se duce la masa lui și începe să rîdă) Mamă, ce farsă! Obiectiv nr.: (se duce la Plutonier) Ai auzit ce spune ăsta... că mi-ai trăit viața fără voia mea... (rîde) Plutonierul: Dom'le, eu n-am trăit viața nimănui..., cum spune diliul ăsta...; eu mi-am trăit viața mea și recunosc asta... Voi nu vreți să recunoașteți că ați trăit viața voastră. Trimisul lui Dumnezeu: (după o pauză) Cînd l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cîmp... și în pădure... oriunde... Dosar nr.:..și pe ape... și în aer... Trimisul lui Dumnezeu: (citînd) "Să nu iei în derîdere numele Domnului... și cuvîntul Lui..." Obiectiv nr.: Mie mi se face un fel de frică... Zău așa... Plutonierul: Dom'le, chestia cu mănăstirea e cam periculoasă... cînd te primesc frații de acolo... și-și dau seama că ești un sfînt..., încep să te... iubească... și te iubesc din ce în ce mai mult... și mai tare... și deodată te pomenești că-ți fac
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-mi ce știi despre mine... (pauză); hai, nu te jena... că poate am făcut ceva rău și nu știu... (pauză) Măi spiritule... hai, zi... (ia floarea în mînă, o plimbă pe deasupra mesei, suflă în ea ca într-un microfon) Alo! Dom'le, nu intră... ori doarme... ori e plecat... ori... (duce floarea la ureche) e ruptă legătura cu lumea cealaltă... am pierdut legătura cu iadul... Trimisul lui Dumnezeu: Nu-ți răspunde pentru că nu crezi... Plutonierul: Ba cred, frate..., nu-mi spune
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la aeroport... îți mai pune dracu' o floare de acuma, că eu nu-ți mai pun... turnătorule... mortule...! Sursa dublă: Înțeleg, după cît ești de furios, e adevărat ce a spus plecatul... Dosar nr.: Ba nu-i deloc adevărat... Plutonierul: Dom'le, ce să mai vorbim..., dacă nici în morți nu mai avem încredere... Dosar nr.: (ducîndu-se amenințător către Obiectiv nr.) Și tu, măi pișărcosule... (ducîndu-se la Sursa dublă) și tu, măi ăsta, care faci mereu pe deșteptul..., du-te tu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-vă și refaceți-i mormîntul! (cei trei refac masa) Rugați-vă, să nu vă pomeniți și voi cu mormîntul vandalizat! Fiecare din aceste mese este un viitor mormînt... Sursa dublă:... adică noi stăm aici ca într-un viitor cimitir... Plutonierul: Dom'le, eu mă transfer de aici, eu mi-am făcut cavou... am locul meu... Trimisul lui Dumnezeu: Tu n-ai loc nicăieri! În iad e locul tău! Plutonierul: Da, dar pînă acolo, cînd o să mă întîlnesc cu Dumnezeu, am să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
chestiune de ore... (se ridică, Trimisul îl îmbrățișează, apoi se duce la masa lui) Sursa dublă: (vădit ironic) Și te-au exclus...? (Obiectiv nr. îl privește și tace; e vinovat, nu e vinovat... Plutonierul: (rîde, apoi referindu-se la pasiență) Dom'le, cînd am noroc, am noroc... Mi-a ieșit! Trimisul lui Dumnezeu: (febril) Simt că a sosit clipa! Plutonierul: Ăsta iar l-a văzut pe Dumnezeu... Trimisul lui Dumnezeu: (violent) Ești pierdut! Pierdut pentru totdeauna! (ridică mîna în care are
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la putere..., ceea ce e scris în dosar... are un înțeles...; după aia, cînd vin ceilalți la putere..., înțelesul se schimbă..., adică ceea ce părea vinovăție... nu mai e vinovăție... și invers... ceea ce era nevinovăție devine vinovăție... și de aia... Plutonierul: Aiureală! Dom'le, eu nu-s ca ăștia care se prefac că nu știu... Eu am fost plutonier în cadrul Securității și serviciul meu era... să... dacă vreți pot să vă povestesc... Dosar nr.: Lasă-ne, dom'le, du-te de aici și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vinovăție... și de aia... Plutonierul: Aiureală! Dom'le, eu nu-s ca ăștia care se prefac că nu știu... Eu am fost plutonier în cadrul Securității și serviciul meu era... să... dacă vreți pot să vă povestesc... Dosar nr.: Lasă-ne, dom'le, du-te de aici și lasă-ne... Reporter 2: De ce? Lăsați-l să spună... Obiectiv nr.:...o să ne spună că el... îi prelua pe cei ce ieșeau de la anchetă... Sursa dublă: Da..., și că el se ocupa cu ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
această ordine avantajoasă. Dominația rețelelor favorizează sistemul excentric în desenul arhitectural și, din moment ce rețelele nu au un centru, sistemul centric este amenințat să fie neglijat. Totuși, sistemul rețelelor nu decide incontestabil. Chiar și pe terenul staticii fizice, Buckminster Fuller, designerul domurilor geodezice, a insistat ca grila rectangulară să se conformeze sensului ordinii specific umane, constrângând lumea fizică unei încorsetări carteziene. Triunghiurile din care sunt construite clădirile sale sferice se sprijină pe forme rotunde (figura 128); sferele ar constitui în viziunea acestuia
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
lumi, în care timpul macină existențe, este invocată divinitatea, pentru împlinirea destinului: "Doamne, m-ai uitat în cer cu totul/ și mă-ndrăgostesc încet de-un om,/ Cum o stea vorbește altei stele,/ Vreau în cerul tău să fac un dom." Sentimentul timpului apare pregnant în volumul "Norii": "Mereu la vasele din mare, la scufundate și la vii,/ vin mari bătrâni bolnavi de lume, cu măști naive de copii". Poeta dă semne de oboseală, o viață consumată în vise îi trezește
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
otravă, elemente cunoscute în lirica argheziană. O primă ipostază este similitudinea cu divinul: "toți mă credeau el, chiar și eu însumi" ("Odă bucuriei", "Necuvintele"). Aceeași idee apare și în poemul "Construcție" în care contemplă "Marea trecere": "Eu sunt un mare Dom care dorm/ Tu ești o stea care A/ Degeaba curgeți voi, le-am spus/ celor care erau" ("Măreția frigului"). Iconoclast și contradictoriu, înfometat de perfecțiunea unei lumi de vis, iată-l divin, arghezian ca atitudine, compunând o muzică rafaelită: " Deci
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poate și prin asumarea unor perspective sociale. ( Această asumare este cu atât mai dificilă cu cât neîncrederea în corecta funcționare a societății este mai mare. Un rol important îl joacă în acest sens ideea și sentimentul de justiție). Zăresc la domul G. Liiceanu un reflex creat de ideologia comunistă (fără a-l acuza nicio clipă de vreun gen de apropiere față de această ideologie): vinovatul trebuie să-și facă autocritica. Este un exemplu de automatism, din miile posibile, pe care zecile de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
-nțelege...? Cetățeanul: (cătră Cațavencu) Ei! Onorabilul! Nu te vedeam; sluga! O mie de ani pace! Și zi, mă lucrași, ai? Adică, dă-i cu bere, dă-i cu vin, nu pentru cinstea obrazului... pentru ca sămi faci pontul cu scrisoarea... bravos! Dom'le Nae. Cațavencu: A! A! Zoe: Fănică! Fănică! Trimite-l... e nesuferit! Tipătescu: (nervos) În sfârșit, cetățene, te rog lasă-ne cu binișorul, lasă-ne... Ce poftești de la mine? Cetățeanul: Nu ți-am spus? (sughite.) Mâine începe... Ei? (sughite.) Eu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
66. Despre plumb 1. în grupul din revista „Versuri”, e al treilea, după „Finis” și „Gri”. în Caietul Plumb 1900 e printre ultimele. (Vezi lista în Opere, Ed. Univers Enciclopedic, 2001, p. 690). în manuscrisul Cluj e al cincisprezecelea. 2. Dom Antoine-Joseph Pernety, Dictionnaire Mytho hermétique (rééd.), Denoël, Paris, 1972. Apud: Ion Apetroaie, Portrete și comentarii critice, Ed. Porto-Franco, 1997, p. 27. 3. Spre ilustrare, din primii trei dau doar cîte un exemplu, iar din Eminescu mai multe: „Sub cer de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Eminovici, încă 247 de galbeni 23. Cei "zece stînjăni proști", din tot lungul moșiei, pe care Raluca îi primise în dar, de la Ureche "mai înainte", trebuie să-i fi primit la nunta ei. Poate că Ureche a cununat-o. Stînjenul "dom nesc", "de mijloc" sau "prost" depindea de mărimea palmei. Palma cea corectă, "domnească", avea 28 cm. Indiferent de mărimea palmei, un stînjen cuprindea opt palme, deci 2,24 metri avea un stînjen domnesc. Dacă palma era mai mică decît 21-22
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Orientului, ajutîndu-se de cine știe ce lampă fermecată l-a răpit, într-una din cele 1001 de nopți, din țara soarelui-răsare, învăluindu-l în neguri spre a putea ascunde în el dragostea unui Făt-Frumos. Castelul e ferit privirilor ca o comoară, dar domurile sale albastre, elegantele sale minarete, zvelte sau rotunjite pe la colțurile zidurilor groase, teraselor sale prelungi dominînd codrul cu fleșele sale firave ce se leagănă în vînt, semilunile întrețesute pretutindeni pe colonade te-ar face să te crezi mai degrabă în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Rătăciții, București, 1915; Ciormăreanu & Faerman, București, 1916; Veniți, copile scumpe, Piatra Neamț, 1918; Logodnicul durerii, București, 1919; Intrigă amoroasă, București, 1920; Romanul unei iubiri, București, 1920; Seducătorul, București, 1920; Dascălul, București, 1920; Măriuca, București, 1920; A fost un vis!.... „Suharea” la Dom’ Tănase în Delea-Nouă, București, 1920; Bietul Tudorel!, București, 1921; Două dureri, București, 1921; ed. București, 1991; Bucuria cea din urmă, București, 1921; Deziluzii, București, 1921; Părintele Veniamin, București, 1921; Cartea școlarilor, București, 1923; Dor ascuns, București, 1924; De la leagăn până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
are rădăcini de patru ori milenare: aceasta e mândria și aceasta este puterea noastră. Unde a fost vechiul păstor trac, pe locul acela s-a așezat romanul; unde a fost cetatea romanului s-a așezat cetatea de mai târziu a domului nostru; unde sunt orașele noastre, au fost odinioară centrele civilizațiilor anterioare, reprezentate de acei oameni ai căror urmași suntem noi." E un text asupra căruia istoricii căutători de miracole în existența poporului român s-ar putea opri din când în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a feței generînd situații absurde prin supralicitarea principiului conveniențelor (infra v, vi): v) Medicul adresîndu-se soției bolnavului: "Doamnă, soțul dumneavoastră a murit". Pacientul, lîngă al cărui pat are loc conversația, protestează: "Dar nu sînt mort". Soția: "Taci, dragă, din gură, domul doctor știe mai bine". vi) Într-un autobuz arhiplin o doamnă în vîrstă se instalează pe locul șoferului. Acesta încearcă să-și recapete locul, la care bătrîna doamnă ripostează: "Ești cu mult mai tînăr decît mine, poți foarte bine să
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]