6,536 matches
-
porțiune cehă a Sileziei Cieszynului. De la reforma administrativă cehoslovacă din 1960, Transolza este formată din districtul Karviná și partea estică din districtul Frýdek-Místek. La început, zona a făcut parte din Moravia Mare. Între 950 și 1060, ea a intrat sub dominația Principatului Boemiei, și din 1060 a devenit parte a Poloniei. Din 1327, întreaga zonă a Ducatului Cieszynului a devenit fief autonom al coroanei Boemiei. După moartea în 1653 a Elizabetei Lucretia, ultimul domnitor polonez din dinastia Piaștilor, a trecut direct
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
ar încerca să le producă. Într-un interviu, el a declarat că preferința lui a fost o perioadă interimară în care să domine un sistem prezidențial-parlamentar mixt, care ar putea deschide calea pentru un sistem în care legiuitorul să aibă dominația completă. La 10 iulie 2012, Morsi a reconvocat Parlamentul dominat de islamiști, care fusese dizolvat de către Suprema Curte Constituțională la 14 iunie 2012. Potrivit agenției oficiale de știri din Egipt, Morsi a ordonat înstalarea imediată în funcție a parlamentarilor aleși
Mohamed Morsi () [Corola-website/Science/326720_a_328049]
-
suprem al creării unei „Armenii libere, independente și unite”, având însă și o abordare pragmatică, care urmărea obținerea autonomiei. În 1917, a fost una dintre forțele politice care au proclamat Republica Democrată Armeană, un stat efemer, care a căzut sub dominația sovietică în 1920 After its leadership was exiled by the communists, the ARF established itself within Armenian diaspora communities, where it helped Armenians preserve their cultural identity.. După prăbușirea Uniunii Sovietice, partidul și-a reluat activitatea legală în Armenia și
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
eliberată de stăpânirea sovietică și turcă. Partidul Social Democrat Hunchakian și Partidul Liberal Democrat Armean, principalii rivali ai FRA, au sprijinit puterea sovietică din Armenia. În perioada 1923 - 1958, partidele politice ale armenilor s-au luptat pentru a-și asigura dominația asupra diasporei. În 1926, luptele dintre FRA și partidul Hunchakian pentru controlul asupra Bourj Hammoud din Liban au dus la uciderea membrului FRA Vahan Vartabedian. Ca represalii au fost asasinați membrii Hunchakiani Mihran Aghazarian și S. Dekhrouhi. În 1956, când
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
libere, independenten și unite” . Termenul “Armenia unită” se referă la teritoriul Armeniei cu granițele așa cum au fost recunoscute de președintele american Woodrow Wilson și de Tratatul de la Sèvres. După sovietizarea Armeniei în 1920, ramurile FRA din diaspora s-a opus dominației sovietice și s-a alăturat forțelor care militau pentru independența țării. FRA s-a implicat activ în crearea condițiilor pentru păstrarea și dezvoltarea identității naționale armenești. FRA nu a putut activa însă și pe teritoriul RSS Armenești, unde Dashnaktsutiun a
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
Athos, mănăstirea Rila a fost reconstruită la sfârșitul secolului al XV-lea de trei frați din zona Kiustendilului, care au adus și moaștele sfântului Ivan din Rila. Complexul a funcționat ca păstrător al limbii și culturii bulgare în secolele de dominație străină. În perioada renașterii naționale bulgare (secolele al XVIII-lea-al XIX-lea), ea a fost distrusă d e incendiu în 1833 și reconstruită între 1834 și 1862 cu ajutorul bulgarilor înstăriți din toată țara, sub îndrumarea arhitectului Alexi Rileț. Ridicarea
Mănăstirea Rila () [Corola-website/Science/326749_a_328078]
-
numai o ruină și urmează să fie restaurată. Pe malul stâng al Oltului se află satul Feldioara, la 17km nord de orașul Brașov. Conform cercetărilor arheologice teritoriul a fost locuit încă din neolitic, trecând prin epoca bronzului și cea a dominației romane care a lăsat situri importante de ceramică, sticlărie sau obiecte din aur precum și un tezaur compus din 21 de monede romane. Descoperirea a cinci lingouri din aur ce au fost datate între anii 402 - 408 au dus la ipoteza
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
fost dinastia cu cea mai lungă durată din istoria Chinei, de la 1066 î.Hr. până la aproximativ 256 î.Hr.. De la sfârsitul mileniului 2 î.Hr., dinastia Zhou s-a ivit în valea fluviului Galben, acaparând teritoriul Shangului. Zhou pare să-și fi început dominația în cadrul unui sistem semifeudal. Zhou exista la vest de Shang, iar liderul Zhou a fost numit "Protector al Vestului" de către Shang. Conducătorul Zhoului, regele Wu, cu ajutorul fratelui său, ducele de Zhou, ca regent, a reusit sa invingă Shangul la Bătălia
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
panturcismului timpuriu a fost Enver Pașa, ministrul de război otoman și cel care a fost comandantul de facto al armatei otomane în timpul Primului Război Mondial. După înfrângerea Imperiului Otoman în război, el a devenit liderul mișcării de eliberare națională a basmacilor împotriva dominației Rusiei Sovietice în Asia Centrală. Ultimul episod din istoria panturcismului s-a desfășurat în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, când nazitii au încercat să determine populația sovietică musulmană să lupte sub steagul panturcic împotriva URSS. Încercările germanilor s-au soldat
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
Istria și de Carniola. Neavând moștenitori, Otto a fost succedat în Burgundia de către sora sa Adelaida de Burgundia, în vreme ce Carniola a trecut sub stăpânirea ducilor de Carintia din Casa de Sponheim, iar teritoriile din Istria și Merania au trecut sub dominația patriarhilor de Aquileia.
Otto al III-lea de Burgundia () [Corola-website/Science/325551_a_326880]
-
în conflict cu grupurile sensibile la terminologia antisemită, cum ar fi . Conspirația iudeo-masonico-comunistă internațională, uneori denumită conspirația iudeo-masonico-marxistă internațională, este numele dat unei presupuse coaliții secrete dintre o parte a evreilor, masonerie și comunism; cu un scop necunoscut (sau pentru dominația asupra întregii lumi). Termenul a apărut prin adăugarea capacității revoluționare a comunismului la teoria conspirației iudeo-masonice din secolul al XIX-lea.
Teoria conspirației iudeo-masonice () [Corola-website/Science/325590_a_326919]
-
de conducere ale acesteia. AMN a adoptat doctrina social-liberală și emblemă Răsăritului de soare, preluat de la național-liberali. Formarea AMN și crearea ulterioară, în baza acestei formațiuni, a Blocului Electoral “Moldova Democrată” le-a redat oamenilor speranța că democrații vor înfrunta dominația politică a comuniștilor. Însă unitatea democraților a fost grav compromisă de poziția obstrucționista a PPCD. Comuniștii au jucat la limita ruptură în frontul democraților și au cîștigat alegerile parlamentare din 2005. În virtutea unui succes parțial în alegerile din 2005, AMN
Partidul Național Liberal (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/325627_a_326956]
-
este un film documentar din 2011 regizat de Steve Gagné și Kimberly Carter Gamble care prezintă o teorie a conspirației despre o presupusă ocultă mondială care ar dori dominația lumii prin control absolut și guvern mondial. "" ("Prosperă") este un film documentar neconvențional care pretinde că prezintă ceea ce se întâmplă cu adevărat în lumea noastră începând cu finanțele și terminând cu oculta mondială care stăpânește lumea. Documentarul pornește de la premiza
Thrive () [Corola-website/Science/325653_a_326982]
-
schimbat complet aspectul. Istoricii uterior, au folosit termenii de " veche" (1644-1807) și "Armata Prusacă nouă" (1807-1919). Armata prusacă reformată, în anii 1813-1815 a luat parte la războaiele de eliberare și a jucat un rol crucial în eliberarea statelor germane de sub dominație franceză. În perioada de la Congresul de la Viena până la războaiele de unificare, armata prusacă a fost un instrument pentru restaurare și a jucat un rol important în reprimarea revoluției de la 1848. Succesele militare ale armatei prusace în războaiele de eliberare a
Armata Prusacă () [Corola-website/Science/325717_a_327046]
-
Marii Loji a Londrei în 1717, numărul lojilor crește destul de rapid în Anglia. În anul 1738, Marea Lojă a Londrei se proclamă marea lojă a Angliei, care în cursul primei jumătăți a secolului al XVIII-lea încearcă să-și extindă dominația și asupra adunărilor masonice franceze. Data constituirii primei Loji franceze nu se știe cu exactitate. La origine ele nu erau franceze în deplinătatea cuvântului, ele fiind loji masonice engleze pe teritoriul Franței, în aceste loji se găseau câțiva intelectuali și
Lojă masonică () [Corola-website/Science/325732_a_327061]
-
încearcat să recucerească Kyoto, dar au fost înfrânte de către forțele din provinciile Satsuma, Choshu și Tosa. Războiul Boshin, între anii 1867 și 1868 a dus la desființarea șogunatului. Bătălia finală s-a dat la Toba-Fushimi. Această bătălie practic a încheiat dominația familiei Tokugawa, cu toate că alte familii Tokugawa din nord au rezistat încă mult, iar flota din portul Hokkaido a rezistat până în anul 1869. La 3 ianuarie 1868, Matsuhito a decretat preluarea puterii precum și abolirea regimului shogunatului. La 26 noiembrie 1868 împăratul
Restaurația Meiji () [Corola-website/Science/325776_a_327105]
-
Rus la Londra. Au mai fost invitați la negocieri și Imperiul Austriac și Regatul Prusiei, dar guvernele acestor puteri europene au refuzat să-și trimită reprezentanții la Londra. Acest tratat privea Grecia, aflată în plin război pentru obținerea independenței de sub dominația Imperiului Otoman. Tratatul își propunea să pune capăt conflictului și vărsărilor de sânge. Imperiul Rus a semnat acest tratat, deși era împotriva principiilor Sfintei Alianțe semnate din partea rusă de țarul Alexandru I. Practic, implica recunoașterea unui nou stat (Grecia) și
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
arheologiei israeliene și vărul descoperitoarei, consideră că ar fi probabil vorba de fortăreața Sionului, cucerită de David, dar ar putea fi orice altceva. În anul 605 î.Hr. regatul lui Iuda, care ocupa sudul Palestinei având capitala la Ierusalim, cade sub dominația regatului Babilonului. Pentru că evreii nu vor să plătească tributurile cerute de cuceritori, Nabucodonosor, suveranul din Babilon, se îndreaptă cu armata sa spre Palestina și obligă Ierusalimul să capituleze după un scurt asediu. Ca să-i pedepsească pe supușii rebeli, Nabucodonosor îi
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
perioada migrației prin stabilirea în Italia, a cărei parte nordică a fost cucerită de Alboin între 569 și 572. El a lăsat o puternică amprentă asupra Italiei, ca și a bazinului pannonic: în Italia, invazia a marcat începutul secolelor de dominație longobardă, iar în Pannonia victoria lui Alboin asupra gepizilor și, apoi, plecarea longobarzilor din regiune au pus capăt dominației germanice în bazinul pannonic. Perioada de domnie în Pannonia a lui Alboin, după moartea tatălui său Audoin, a fost una de
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
El a lăsat o puternică amprentă asupra Italiei, ca și a bazinului pannonic: în Italia, invazia a marcat începutul secolelor de dominație longobardă, iar în Pannonia victoria lui Alboin asupra gepizilor și, apoi, plecarea longobarzilor din regiune au pus capăt dominației germanice în bazinul pannonic. Perioada de domnie în Pannonia a lui Alboin, după moartea tatălui său Audoin, a fost una de confruntare aproape continuă a longobarzilor cu gepizii, vecinii lor principali. Gepizii au avut inițial câștig de cauză, însă în
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
modificare geopolitică masivă în regiunea Pannoniei, ca urmare a dispariției gepizilor ca entitate politico-militară, dublată de emigrarea longobarzilor în Italia, începând din anul următor, precum și de așezarea statornică a avarilor în regiune, ceea ce a pus capăt celor șase secole de dominație a germanicilor în bazinul pannonic. În pofida succesului repurtat în conflictul cu gepizii, Alboin a eșuat în încercarea de a spori puterea longobardă și era în situația de a face față unei amenințări și mai puternice, cea a avarilor. Istoricii consideră
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
folosit de rivalitatiile dintre triburi de pe coasta și orașele-stat pentru a distruge comerțul și pentru a-i elimina pe negustorii musulmani, miza fiind controlul total. Regatele din Africa centrală s-au menținut, în vreme ce Zanzibarul devenise noul centru comercial arab sub dominație otomană. În Regatul Congo, regele Nzinga Nkuwu l-a rugat în 1482 pe regele Portugaliei să-i trimită misionari creștini. S-a convertit la creștinism sub numele de Ioan I în 1491. Împreună cu fiul său, Nzinga Mbemba I (botezat Alfonso
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
anarhiei din cauza intrigilor de la palat și invaziei triburilor inamice. Etiopia s-a fărâmițat în mici regate până în 1855 când un băștinaș din Amhara, Theodor ÎI, s-a urcat pe tron și s-a căsătorit cu fiica unui rege precedent. În timpul dominației otomane, coasta Algeriei, Libiei și Tunisiei erau disputate pe parcursul secolului XVI. Spaniolii și otomanii au concurat pentru supremația militară și comercială din Mediterana. Pirații, berberii, corsarii au reprezentat o amenințare permanentă fiind neloiali și prădau orașele de pe coasta. Cei mai
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
deținută de otomani, aceștia cucerind Cirenaica în 1521, Tripolitana în 1551, Algeria în 1556 și Tunisia în 1574. În 1587-1671, Algeria era administrată de un pasă, guvernator turc, pana cand ienicerii locali au preluat puterea, fiind oficial dependenți de sultan. Dominația lor s-a menținut până la ocupația franceză din 1830. În 1591, pasă a fost înlăturat din Tunisia în favoarea unui conducător autonom. În 1640, Hamud ibn Murad a preluat puterea, fondând dinastia Muradid-bei, domniind până în 1702. Au fost succedați în 1705
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
declararea republicii în 1957. În Tripolitana, dinastia Karamanli a domnit în 1711-1832. Armatele navale ale acestora au fost recunoscute ca fiind pirați de temut. Înainte de 1800, regiunea era văzută de Franța că un teritoriu colonial. Marocul nu a ajuns sub dominație otomană, dar s-a confruntat cu Portugalia pentru a-și apăra independența. Suveranii Marocului din 1472, Wattasizii au pierdut la Melilla în favoarea Spaniei, apoi Agadirul și întinderi vaste din regiunea coastala în favoarea Portugaliei care a asediat Marrakechul în 1515. În
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]