7,032 matches
-
redingota scurtă a misitului clandestin, fracul cu nasturi suflați În aur al lyonezului retrograd sau surtucul slinos al avarului. Deci Brummell avea dreptate să vadă În TOALETĂ punctul culminant al vieții elegante; căci ea domină opiniile, ea le determină, ea domnește! Poate nu e bine, dar așa stau lucrurile În această lume. Acolo unde sunt mulți proști, prostiile se perpetuează; și cu siguranță va trebui să recunoaștem următoarea idee drept axiomă: XLI Neîngrijirea toaletei este o sinucidere morală. Însă, dacă toaleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Dar spirite Încă și mai libere și totuși Încă aservite unor paradoxuri cam veștede, ce Încep să aducă a prejudecăți, nu-l Înțeleg mai bine, după modesta mea părere, iubindu-l ca pe un fel de Prinț al Decadenței, ce domnește ca un despot capricios peste toate corupțiile spiritului și peste toate rafinamentele Imaginației 4. Este un domeniu atrăgător, dar limitat și care, tot mai mult, pare a fi deschis tuturor. Eleganța și păcatul nu sunt lucruri profunde. Satanismul este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o strânsă legătură cu dandysmul; una dintre direcții este a părea. În formele sale convenționale, dandysmul mărturisește nostalgia unei morale. El nu e decât o onoare coborâtă la nivelul de chestiune de onoare. Dar el inaugurează, totodată, o estetică ce domnește Încă În lumea noastră, aceea a unor creaturi solitare, rivali Înverșunați ai unui Dumnezeu pe care Îl condamnă. Începând cu romantismul, misiunea artistului nu va mai fi doar aceea de a crea o lume sau de a slăvi frumusețea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la Curaçao, și așa știa să vorbească de toate, cu asemănări din trecut, cu apropieri și amănunțiri fermecătoare de câte ori i se Întâmpla să povestească de călătoriile lui prin ținuturile străvechi ale Răsăritului; sau prin ostroavele pierdute ale oceanului liniștit, unde domnește primăvara veșnică”. Povestitorul proiectează peste existența „eroului” său o aură demonică: „Așa, de pildă, am Înțeles că se Îndeletnicea cu cercetări oculte Îndrăznețe, pentru cari era hărăzit, pe lângă o Înclinare Înnăscută rară, și cu cea mai uimitoare pregătire. Părea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Impresarul ei m-a sunat, zise Matthew, care ținea să participe la conversație. Mi-aduc bine aminte. Poate că-i place de vreunul dintre actori, sării și eu. Toată lumea făcu un efort să se concentreze pe această idee; în atmosferă domneau speculațiile. —Lisandru e foarte drăguț. Dacă-ți plac prospăturile, remarcai eu. —E drăguț, nu? spuseră Sally și Sophie, aproape la unison. — Îmi plac la nebunie pistruii lui, adăugă Sophie. Oare le face ceva? — Iar i ragazzini 1 care joacă duhurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
apropiații să adune adevărate averi din strângerea de taxe ilegale și din exproprieri, în timp ce soldații, nemaiâncasându-și banii ce li se cuveneau, se vedeau siliți să-și vândă straiele, caii și armele pentru a-și putea hrăni familiile. În oraș, unde domneau nesiguranța și teama zilei de mâine, unde soarta fiecărui militar era iute cunoscută și comentată, unde știrile despre chefuri cu beții se răspândeau regulat datorită indiscrețiilor oaspeților și ale slugilor, simpla menționare a numelor sultanului și al Sorayei aducea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu Isabela, și că era mai bine să nu le ofere nici cel mai mărunt pretext ce i-ar fi putut face pe aceștia să se ridice împotriva regatului musulman, sultanul se hotărî să pună capăt perioadei de pace care domnea între Granada și puternicii ei vecini, trimițând un detașament de trei sute de călăreți din Granada să atace prin surprindere castelul din Zahara, care fusese ocupat de creștini cu trei sferturi de veac în urmă. La Granada, cea dintâi reacție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că nu vor pune niciodată mâna pe arme împotriva lui! Granada a rămas singură astăzi, căci celelalte orașe ale regatului sunt deja pierdute, iar musulmanii celorlalte ținuturi sunt surzi la chemarea noastră. Ce soluție ne mai rămâne?“ O tăcere grea domnea peste cei de față, care se mulțumeau să scoată la răstimpuri mârâieli aprobatoare. Al-Mulih deschise gura ca și cum s-ar fi pregătit să-și continue argumentația. Dar nu rosti nimic, făcu un pas înapoi și se așeză, cu privirea ațintită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
copleșiți, până sub zidurile orașului Santa Fe. „E ciudat orașul lor cel nou clădit cu pietrele noastre vechi“, gândea Mohamed pe când pătrundeau în tabăra aceea la care se uitau de departe atât de des, cu spaimă, dar și cu curiozitate. Domnea acolo o învălmășeală ce prevestea un mare atac, ostașii lui Ferdinand pregătindu-se în mod evident să pornească la cea din urmă luptă, sau mai curând să doboare orașul încolțit, tot așa cum în arenele Granadei era dată lovitura de grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de călători, cu care am străbătut drumul împreună, pentru o mai mare siguranță. Bandiții erau numeroși în preajma orașului și în trecătorile munților, toată lumea știind că bogății considerabile erau neîncetat cărate spre coastă. * * * În ochii mei de copil, extrema zăpăceală care domnea în portul Almeria a lăsat o amintire de neșters. Mulți oameni se hotărâseră, la fel ca și noi, să plece în ultima clipă și erau zoriți să ia cu asalt până și cea mai mică barcă. Ici-colo, câțiva soldați castilieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lor. — Era un lucru bun? Papa părea să dea o mare însemnătate opiniei mele. Am cugetat îndelung înainte de a mă exprima. — Nu cred că a fost un lucru bun. Atâta timp cât califii au fost suverani, islamul a strălucit prin cultură. Religia domnea pașnic asupra treburilor acestei lumi. De atunci, domnește forța, iar credința nu este adesea decât o sabie în mâna sultanului. Interlocutorul meu era atât de satisfăcut, încât îl luă pe tălmaci drept martor: — Am gândit mereu că gloriosul meu predecesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dea o mare însemnătate opiniei mele. Am cugetat îndelung înainte de a mă exprima. — Nu cred că a fost un lucru bun. Atâta timp cât califii au fost suverani, islamul a strălucit prin cultură. Religia domnea pașnic asupra treburilor acestei lumi. De atunci, domnește forța, iar credința nu este adesea decât o sabie în mâna sultanului. Interlocutorul meu era atât de satisfăcut, încât îl luă pe tălmaci drept martor: — Am gândit mereu că gloriosul meu predecesor avea dreptate. Fără o armată a lui, papa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
binefăcătoarea mea. Înlocuitoarea ei era fiica naturală a unui grande de Spania, închisă acolo spre a ispăși greșeala alor săi și care nu vedea în mânăstirea aceea frumoasă decât un purgatoriu, atât pentru ea, cât și pentru ceilalți. Și totuși, domnea peste toate ca o stăpână, împărțind favoruri și dizgrații. Mie îmi rezervase partea cea mai rea a inimii ei. Fusesem, vreme de șapte ani, o creștină tot mai plină de zel. Pentru ea, eu nu eram totuși decât o convertită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ei năvală. Îmi ocupasem fosta cameră, ceea ce m-a făcut să trec drept un om care avea de toate, deoarece noii-veniți erau de acum siliți să se înghesuie, familii întregi, pe coridoare. În primele zile din mai, o atmosferă stranie domnea în acest cantonament improvizat, propice celor mai nebunești provocări. Am să-mi aduc mereu aminte de clipa când un fluieraș din orchestra pontificală veni gâfâind și țipând cât îl ținea gura: — L-am omorât pe Bourbon! L-am omorât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sacru al misterelor, al secretelor și al revelațiilor ce alcătuiesc tezaurul Înțelepciunii budiste, banca de date a tainicelor Învățături ale științelor oculte. Shambhala sau Agartha, tărâmul ascuns al celor nouăzeci și șase de regate Închipuind un lotus Înflorit peste care domnește Suveranul Lumii, Metatron, și unde oficiază regele-preot Kuli’Ka, al cărui palat de aur și nestemate Împodobește centrul capitalei fabulosului meleag. Derutantă, orice s-ar spune, includerea misticei Kapala Într-o enumerare de regiuni aparținând geografiei reale. Derutantă, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca o nesfârșire verde, că nu mai lipsea mult și Începea să mi se facă milă de el. Ne povestise că stătuse de vorbă cu mai multe persoane și că aproape toți interlocutorii Îi păruseră abătuți și dezorientați. În Centru domnea o atmosferă apăsătoare, pretutindeni se instalase o așteptare grea de presimțiri nefaste. Circulau zvonuri contradictorii și foarte puțini erau cei care izbuteau să li se sustragă. Un coleg fizician,Toshiro Fujimori, Îi mărturisise că era tot mai des muncit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Creștinul din zilele noastre care participă la Timpul liturgic se întoarce în acel illud tempus în care a trăit, a suferit și a înviat Isus, dar acesta nu mai este un Timp mitic, ci Timpul în care Pilat din Pont domnea peste Iudeea. Și pentru creștin, calendarul sacru reia la nesfârșit aceleași întîmplări din viața lui Cristos, însă aceste întîmplări s-au petrecut în Istorie; nu mai sânt fapte care s-au desfășurat la originea Timpului, "la începuturi" (și trebuie adăugat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tigru care îi poartă pe candidați în spinare până în pădure: fiara îl întruchipează pe Strămoșul mitic, Dascălul inițierii, care îi conduce pe adolescenți în Infern. În alte părți, se crede că neofitul este înghițit de un monstru, în pântecele căruia domnește Noaptea cosmică: este lumea embrionară a existenței, atât pe plan cosmic, cât și pe planul vieții omenești. În numeroase regiuni există în pădure o colibă inițiatică, unde tinerii candidați trec printr-o parte din încercări și învață tradițiile secrete ale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de Aviz, Don Sebastiîo, a fost o sincopă din care Portugalia niciodată nu și-a mai putut reveni. Într-adevăr, moartea tragică a lui Don Sebastiîo a adus după sine pierderea independenței. Timp de 60 de ani, regii Spaniei au domnit în Portugalia căci Don Sebastiîo neavând urmași, moștenirea Tronului se cuvenea rudei sale celei mai apropiate, Filip II. Restaurarea din 1640, când Ducele de Bragança se încoronează rege sub numele de Joîo IV, întemeind o nouă dinastie, n-a mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
își pierde Tronul și se hotărăște să se întoarcă în Europa, să izgonească pe "uzurpator" și să proclame regină pe fiica lui, Dona Maria. Încercare îndrăzneață, și, în aparență, fără sorți de izbândă - pentru că Don Miguel era regele legitim și domnea liniștit de câțiva ani, adorat de marea majoritate a poporului. Dar Don Pedro se bizuia pe un grup de emigrați politici și, mai ales, pe ajutorul Angliei - care, firește, nu vedea cu ochi buni domnia catolică și anticonstituțională a lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un centru de insurecție permanentă. Generalii lui Don Pedro își aleseseră bine punctul de plecare. Dar ocuparea orașului Porto nu aduce după sine revoluția pe care o așteptaseră Don Pedro și partizanii săi. Nimeni nu se mișcă. În toată țară domnește liniștea iar Don Miguel își poate organiza în libertate armata sa regulată, de 60.000 de oameni. Mai mult ca oricând, Portugalia e alături de el. Rebelii se fortifică în Porto și așteaptă. Sunt alimentați pe mare, de escadra engleză. Lunile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
zdruncinată, lipsită de unitate, pradă ușoară societăților secrete. Înfrângerea lui Don Miguel n-a însemnat numai abolirea monarhiei legitime, ci, îndeosebi, orientarea Portugaliei pe o cale antitradițională, în care masoneria a jucat un rol de frunte. Dona Maria II a domnit destul de mult, din 1834 până în 1853, deși a murit tânără (născută în 1819, avea în 1853 doar treizeci și patru de ani). A domnit chemând pe rând la guvernare pe șefii liberalismului: Palmela, Saldahna, Terceira, Costa Cabral. Dar insurecțiile și rebeliunile se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Portugaliei pe o cale antitradițională, în care masoneria a jucat un rol de frunte. Dona Maria II a domnit destul de mult, din 1834 până în 1853, deși a murit tânără (născută în 1819, avea în 1853 doar treizeci și patru de ani). A domnit chemând pe rând la guvernare pe șefii liberalismului: Palmela, Saldahna, Terceira, Costa Cabral. Dar insurecțiile și rebeliunile se țin lanț. Sunt mișcări revoluționare ale căror cauze și motive nu sunt întotdeauna ușor de descifrat. "Revoluția din septembrie", bunăoară, avea ca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
face într-adevăr ceva pozitiv, Costa Cabral a trebuit să instaureze dictatura. Este straniu că liberalismul, ca să poată dăinui, se simte nevoit să se transforme în dictatură... La moartea Donei Maria II se urcă pe tron Don Pedro V care domnește numai opt ani (1853-1861). E un suveran timid, melancolic și nefericit. Un istoric portughez observă că seamănă mult lui Ludovic II al Bavariei, cu excepția nebuniei. Tânărul Rege e bun prieten al scriitorului romantic și istoricului Alexandro Herculano, cea mai desăvârșită
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ci pentru că armata - lipsită de unitate de conducere și de intuiție politică - se hotărâse să ajute, "deocamdată", Guvernul. Garnizoana din Santarem a fost dezarmată chiar de un militar, mâna dreaptă a lui Sidonio, locotenentul Theofilo Duarte. În toate celelalte orașe domnește aceeași nesiguranță și aceeași nehotărâre. Monarhiștii șovăiseră până acum, crezând că armata va continua opera lui Sidonio, asigurând astfel ordinea în țară. Armata șovăie de teamă ca nu cumva o lovitură de forță din partea ei să aducă după sine restaurarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]