7,018 matches
-
Satyr ca marmura cenușie. Ignorând țânțarii care mișunau pe antebrațele mele, m-am aplecat mormăind de plăcere, pentru a adulmeca un lepidopteron presărat cu argint pulsând În cutele plasei mele. Printre mirosurile mlaștinii am reperat parfumul subtil al aripilor de fluture pe degetele mele, parfum ce variază de la o specie la alta - de vanilie, de lămâie, de mosc sau cu miros dulceag, mucezit, greu de definit. Încă nesatisfăcut, m-am avântat mai departe. În sfârșit, am văzut că ajunsesem la capătul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În așa fel Încât să suprapun o parte a modelului peste alta. Vizitatorii n-au decât să se Împiedice. Și bucuria cea mai mare a senzației de atemporalitate - Într-un peisaj ales la Întâmplare - o am atunci când mă aflu printre fluturi rari și uzinele lor de hrană. Pentru mine este un extaz și În spatele extazului mai e ceva, greu de explicat. Este ca un vacuum momentan În care năvălește tot ce iubesc. O senzație de unicitate cu soare și piatră. Un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Era minunat de palpitant să te deplasezi până la picioarele patului, târând după tine o parte din așternut, ca să desfaci precaut prinzătoarea transperantului de la geam, care putea fi lăsat să alunece doar până la jumătate, fiind oprit de marginea patului de sus. Fluturi de noapte palizi În jurul unui felinar singuratic, ca sateliții din jurul planetei Jupiter. Un ziar dezmembrat tresălta pe o bancă. Undeva, În tren, se auzeau glasuri Înăbușite și o tuse liniștitoare. Nu era nimic interesant În mod special pe porțiunea de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dolofan al unei garoafe roșii În butoniera unui bărbat acostat de ea În timp ce acesta se plimba agale și a cărui falncă și-a accentuat cuta regală când și-a coborât privirea Într-o parte, spre sfioasa inserare a florii. Multicolorii fluturi Oak Eggars care căutau hrană printre tufișuri erau total deosebiți de ai noștri (care oricum nu prăseau pe stejari) și aici specia Speckled Woods nu mișuna prin pădure, ci prin gardurile vii și avea pete roșiatice, și nu gălbui. Cleopatra
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Eggars care căutau hrană printre tufișuri erau total deosebiți de ai noștri (care oricum nu prăseau pe stejari) și aici specia Speckled Woods nu mișuna prin pădure, ci prin gardurile vii și avea pete roșiatice, și nu gălbui. Cleopatra, un fluture Brimstone galben-citron cu portocaliu, cu o Înfățișare tropicală, care bătea languros din aripi prin grădini, era În 1907 o senzație și Încă Îți făcea plăcere să-l prinzi În plasă. De-a lungul marginii din spate a plajei, diverse șezlonguri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cocoșat cu fața brăzdată de riduri, Îți aducea un lighean cu apă clocotită În care Îți Înmuiai picioarele. De la el am aflat și am păstrat de atunci informația Într-o celulă de sticlă a memoriei mele, că În limba bască „fluturelui“ i se spune misericoletea - sau cel puțin așa se auzea (printre cele șapte cuvinte pe care le-am găsit În dicționare cel mai apropiat ar fi micheletea). 3 În partea mai maronie și mai udă a plajei, acea parte care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pline sau pe jumătate pline și una cu bășici la suprafață, se afla pe pardoseala holului pensiunii În care locuia familia ei, pe care am vizitat-o Într-o dimineață devreme, pentru ca ea să-mi Înmâneze În timp ce se Îmbrăca, un fluture colibri mort, pe care Îl găsise pisica. Dar când am cunoscut-o pe Colette, mi-am dat seama imediat că era iubirea adevărată. Colette mi se părea cu totul ciudată față de toți tovarășii mei de joacă ocazionali de la Biarritz. Aveam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
față. Despre evadarea noastră efectivă, nu prea am ce povesti. Memoria mea a reținut imaginea ei fugară În timp ce Își punea ascultătoare pantofii de pânză cu tălpi de sfoară, pe partea de cort expusă vântului, În timp ce eu Îndesam o plasă de fluturi pliantă Într-o pungă de hârtie maro. Următoarea imagine Înfățișează Încercarea noastră de evadare prin pătrunderea Într-un cinéma cufundat În beznă de lângă Cazino (aflat, desigur, dincolo de limitele admise). Am stat acolo, ținându-ne de mână peste câinele care din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fluturându-și pelerina Într-un mod straniu, ca un vampir, țopăia În jurul unui ulm sinistru. Într-o dimineață umedă, În timpul ritualului, i-a scăpat pe jos tabachera și, ajutându-l s-o caute, am descoperit două specimene abia ivite ale fluturelui de noapte Amur, foarte rare În regiunea noastră, niște vietăți gingașe, catifelate, de culoare gri-purpuriu, Împerechindu-se În liniște, cu piciorușele lor Îmbrăcate parcă În blană de chinchilla lipite de iarba de sub copac. În toamna aceluiași an, Ordo ne-a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ținut la Viborg o sesiune ilegală. În mai 1908, a Început să-și ispășească sentința de trei luni Închisoare, ca o pedeapsă oarecum târzie pentru manifestul revoluționar pe care el și grupul lui Îl scoseseră la Viborg. „A găsit vreun fluture Egeria În vara asta?“ Întreba el Într-unul din biletele secrete din Închisoare, care au fost transmise mamei mele printr-un paznic mituit și un prieten credincios. „Spune-i că În curtea Închisorii eu nu văd decât fluturi Brimstone și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
găsit vreun fluture Egeria În vara asta?“ Întreba el Într-unul din biletele secrete din Închisoare, care au fost transmise mamei mele printr-un paznic mituit și un prieten credincios. „Spune-i că În curtea Închisorii eu nu văd decât fluturi Brimstone și Cabbage White.“ După eliberare, i s-a interzis să participe la alegerile publice, dar (unul din paradoxurile obișnuite În timpul domniei țarilor) avea libertatea să lucreze la incisiva publicație liberală Rech, căreia Îi dedica aproape nouă ceasuri pe zi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
doilea și de acolo, prin salonul de muzică și prin budoarul mamei, În camera din colțul dinspre sud-est, În care m-am născut eu și la nișa din zid, la diademele cu scânteieri colorate, care constituiseră o recompensă adecvată pentru fluturele Swallowtail pe care-l prinsese odată pentru mine. În jur de ora opt seara, holul adăpostea o grămadă de mantale și galoși. În sala de ședințe a comitetului, de lângă bibliotecă, la o masă lungă acoperită cu postav (pe care fuseseră
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Europa Centrală, unde făcea lungi plimbări solitare, lăsându-l În grija curierilor și a cameristelor. La țară, Iuri se scula târziu și nu-l vedeam până la masa de prânz, când mă Întorceam acasă, după patru, cinci ore de vânătoare de fluturi. Încă din prima copilărie a fost un băiat curajos, dar privea cu precauție și scârbă „științele naturii“, nu suporta să atingă lucruri șerpuitoare, nici amuzantele zvârcoliri ale unei broscuțe Închise Într-un pumn, care-și croia drum Înăuntrul lui ca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui ca un om, nici mângâierea plăcută, răcoroasă, cu unduiri ritmice a unei omide ce ți se urcă pe pielea goală. Colecționa soldăței din plumb vopsit - mie nu-mi spuneau nimic, dar el le deosebea uniformele, așa cum eu deosebeam diverși fluturi. Nu juca nici un joc cu mingea, nu era În stare să arunce o piatră ca lumea, nu știa să Înoate, dar nu mi-a spus asta niciodată și Într-o zi, când Încercam să traversăm râul pe o grămadă de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe jos până la băcănia din sat, pe care altfel n-aș fi visat niciodată s-o vizitez, și În nici un caz să mai și cumpăr o jumătate de kilogram de semințe vărgate de floarea-soarelui. Întorcându-ne agale spre casă, printre fluturii de sfârșit de după-amiază care se pregăteau pentru noapte, am ronțăit și am scuipat, În timp ce el Îmi arăta cum să efectuez aceste operații ca pe bandă rulantă: desfaci sămânța Între dinții de pe partea dreaptă, extragi miezul cu limba, scuipi cele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Saloon-ul mirosea a mosc, absint și coajă de lămâie. Lumina lămpilor cu camfan scotea la iveală asteriscurile Întunecate produse „de expectorație“ pe nisipul alb de pe pardoseală. Într-un alt an de grație - și anume 1941 - am prins câțiva frumoși fluturi de noapte la lumina de neon a unei benzinării dintre Dallas și Fort Worth. Ticălosul ajunge după gratii - acel Cassius Cahloun din Mississippi care-și biciuia sclavii, ex-căpitan de voluntari, un bărbat chipeș, fudul și veșnic Încruntat. După ce a băut
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tânărul Liszt care compunea o rapsodie În somn și Marat care a murit Înecat În sânge; iar pentru mine (nu știam pe atunci că Marat fusese un lepidopterist pasionat), Într-un colț al acelei Arcade se afla celebrul magazin de fluturi „Gruber“, un paradis mirosind a camfor, situat la capătul unei străzi abrupte și Înguste pe care o urcam la fiecare două zile pentru a mă interesa dacă fuseseră În sfârșit achiziționați pentru mine noul specimen Hairstreak al lui Champan sau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unul din servitorii lui, orfana sfârșește invariabil În P.“ - și așa mai departe, toate acestea adâncind misterul, În loc să elucideze sobru aluziile la amorul de curtezană pe care l-am Întâlnit În primele mele contacte cu Cehov sau Andreev. Vânătoarea de fluturi și diverse sporturi Îmi ocupau orele Însorite, dar oricâte exerciții fizice aș fi practicat, nu scăpam de neliniștea care mă propulsa În fiecare seară În confuze călătorii de descoperiri. După ce călăream aproape toată după-amiaza, plimbarea cu bicicleta În amurgul colorat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Într-o nimfă a sărmanei ei frumuseți ce ar fi trebuit să fie lăsată În pace. Într-o zi de iunie, În anul În care amândoi aveam treisprezece ani, umblam pe malurile râului Oredej să prind pentru colecție așa-ziși fluturi Parnasieni - Parnassius mnemosyne, mai exact - niște fluturi ciudați de origine străveche, cu aripi lucioase, foșnitoare, semitransparente și cu abdomene mătăsoase, ca niște mâțișori. Căutările mele mă duseseră Într-un hățiș des de racemosa alb-lăptos și de arini negri, chiar la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ce ar fi trebuit să fie lăsată În pace. Într-o zi de iunie, În anul În care amândoi aveam treisprezece ani, umblam pe malurile râului Oredej să prind pentru colecție așa-ziși fluturi Parnasieni - Parnassius mnemosyne, mai exact - niște fluturi ciudați de origine străveche, cu aripi lucioase, foșnitoare, semitransparente și cu abdomene mătăsoase, ca niște mâțișori. Căutările mele mă duseseră Într-un hățiș des de racemosa alb-lăptos și de arini negri, chiar la marginea râului rece și albastru, când am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pleca la oraș, am Înregistrat simultan și cu egală claritate nu numai florile veștejite, cravata care-i flutura și coșurile de pe volutele cărnoase ale nărilor lui, ci și glăsciorul plicticos al unui cuc ce se auzea de departe, strălucirea unui fluture Queen of Spain, odihnindu-se pe drum și imaginea bine Întipărită În mintea mea a tablourilor (dăunători agricoli măriți și scriitori ruși cu barbă) ce atârnau În sălile de clasă bine aerisite ale școlii din sat pe care o vizitasem
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a Întregului proces - pulsația unei amintiri cu totul irelevante (un pedometru pe care-l pierdusem) a pornit dintr-o celulă cerebrală Învecinată, iar savoarea firului de iarbă pe care-l mestecam s-a amalgamat cu cântecul cucului și cu decolarea fluturelui din lalea și În tot acest timp eram conștient pe deplin, cu seninătate, de multa mea luciditate. Învățătorul a zâmbit și s-a Înclinat (În maniera exuberantă a radicalilor ruși), a făcut doi pași Înapoi, s-a Întors și și-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lungi, indispoziția și lipsa mea de poftă de mâncare. Eu ridicam capul ca să dau o explicație - dar masa dispăruse și eu ședeam singur pe o buturugă de la marginea drumului, desenând curbe după curbe pe nisipul maroniu cu bățul plasei de fluturi, care se legăna ca un metronom; curbele erau curcubee pământene ale căror culori diferite erau redate prin diversele adâncimi ale șanțurilor produse cu bățul. Când m-am angajat irevocabil să-mi termin poezia sau altminteri să mor, eram mai mult
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Tatăl ei, care, din câte am Înțeles, nu prea se interesa de familia lui, era administratorul unei mari moșii, undeva În sud. Toamna a venit devreme În anul acela. Straturile de frunze căzute ajungeau până la glezne la sfârșitul lui august. Fluturi negri catifelați din specia Camberwell Beauties, tiviți cu crem, roiau prin luminișuri. Preceptorul distrat, În grija căruia fusesem Încredințați fratele meu și cu mine În acel sezon, avea obiceiul să se ascundă În tufișuri ca să ne spioneze pe Tamara și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
primăvară petersburgheză tipică, atunci când Îmi amintesc imagini ca acestea: Tamara purtând o pălărie albă nefamiliară, printre spectatorii unei obositoare partide de fotbal interșcolar, În care, În duminica aceea, un noroc extraordinar m-a ajutat să rețin nenumărate mingi; sau un fluture Camberwell Beautys, exact de aceeași vârstă cu idila noastră, Încălzindu-și la soare aripile negre vătămate, cu marginile Înălbite de hibernare, pe speteaza unei bănci din Grădina Alexandrovski; sau dangătele clopotelor catedralei În aerul tăios, deasupra albastrului Întunecat al apelor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]