6,556 matches
-
OH) + 2KOH + 2MnO(precipitat brun) Datorită modificărilor de culoare, reacția se utilizează pentru identificarea alchenelor. -se face în prezența KCrO/KMnO și HSO, cu obținerea de acizi carboxilici și/sau cetone. CH + 3n/2O → nCO + nHO + Q Alchenele pot fi gazoase, lichide sau solide, după numărul atomilor de carbon din moleculă. Alchenele de la etena la pentenă sunt gaze, cele de la pentenă la alchena 18 sunt lichide, iar alchenele superioare sunt solide. Punctele de fierbere și de topire cresc odată cu masa moleculară
Alchenă () [Corola-website/Science/302655_a_303984]
-
În 1911 a obținut licența în fizică; a rămas în continuare la Pisa, ca asistent și doctorand al profesorului Angelo Battelli. A obținut titlul de doctor în fizică în 1912, cu o teză intitulată "Constanta dielectrică a gazelor și amestecurilor gazoase". În lucrarea de doctorat a verificat experimental formula Clausius-Mossotti pentru aer și diverse amestecuri de gaze până la presiuni de 300 atmosfere. A fost apoi asistent la Institutul de Fizică Experimentală din Pisa (1912-1914). În anul 1914 a părăsit definitiv Italia
Eugen Bădărău () [Corola-website/Science/302663_a_303992]
-
0983 u.a.m. Acest element chimic a fost izolat prima dată din potasă. Este un metal alcalin de culoare alb-argintie, maleabil și ductil, care se oxidează ușor în aer. Reacționează violent cu apa, generând suficientă căldură pentru a aprinde hidrogenul gazos eliberat; poate reacționa și cu gheața până la temperatura de -100 °C. În natură este întâlnit numai sub formă de sare ionică, este prezent în concentrație semnificativă, în stare dizolvată, în apa de mare, de asemenea este întâlnit, sub forma diverșilor
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
KI. 2K(s) + F(g) → 2KF(s) 2K(s) + Cl(g) → 2KCl(s) 2K(s) + Br(g) → 2KBr(s) 2K(s) + I(g) → 2KI(s) Potasiul se dizolvă în acid sulfuric diluat, formând soluții ce conțin ionul K+, împreună cu hidrogenul gazos. 2K(s) + HSO(aq) → 2K+(aq) + SO(aq) + H(g) Hidroxidul de potasiu reacționează puternic cu dioxidul de carbon pentru a produce carbonat de potasiu, fiind folosit la îndepărtarea urmelor de CO din aer. 2KOH(aq) + CO → KCO + H(g
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
spațiale, având un volum mai mic decât al O (g). 4KO + 2CO → 2KCO + 3O Cloratul de potasiu este un oxidant puternic, fiind folosit în fabricarea chibriturilor și în agricultură ca erbicid. Potasiul reacționează în mod violent cu apa producând hidrogen gazos, care de obicei se aprinde. Este ținut în uleiuri precum cel mineral sau kerosen, pentru a opri reacția dintre metal și vaporii de apă prezenți în aer. Cu toate acestea, spre deosebire de litiu și sodiu, potasiul nu trebuie ținut definitiv în
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
cilindrului, loc de unde va fi colectat și va fi utilizat, în general, la prepararea unor reactivi de laborator [UO(CHCOO), UO(NO)] care nu trebuie să conțină izotopul periculos (emite și raze gamma) U. Alte metode de îmbogățire sunt difuzia gazoasă, separarea electromagnetică (în calutron), etc. În anul 2009, producția mondială de uraniu a fost de circa 50.000 de tone, cea mai mare cantitate fiind extrasă din Kazahstan. Australia este și ea un jucător important pe piața uraniului: nu numai
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
adăugarea de electroni din circuitul extern. Produsele necesare de electroliză sunt, în unele stării fizice diferite de la electrolit la electrolit și pot fi eliminate de unele procedee fizice. De exemplu, la electroliza soluției de clorură de sodiu, producția va fi gazoasă și constă în degajarea de hidrogen și clor. Aceste producții gazoase formează bule pentru a fi colectate. formula 1 Un lichid ce conține ioni mobili (un electrolit) este produs prin: Potențialul electric se aplică asupra electrolitului prin scufundarea electrozilor în electrolit
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
în unele stării fizice diferite de la electrolit la electrolit și pot fi eliminate de unele procedee fizice. De exemplu, la electroliza soluției de clorură de sodiu, producția va fi gazoasă și constă în degajarea de hidrogen și clor. Aceste producții gazoase formează bule pentru a fi colectate. formula 1 Un lichid ce conține ioni mobili (un electrolit) este produs prin: Potențialul electric se aplică asupra electrolitului prin scufundarea electrozilor în electrolit, în vasul de electroliză. La electrozi, electronii sunt absorbiți sau cedați
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
luminoasă decât Soarele. Cel mai aproape stea vecină mare a lui Sirius este Procyon, care se află la o distanță de 1,61 parseci (5,24 al). Nava spațială "Voyager 2", lansată în 1977 pentrua a studia cei patru giganți gazoși din Sistemul Solar, se așteptat să treacă de Sirius la 4,3 ani-lumină (1,3 pc) în aproximativ 296.000 ani. Sirius este un sistem binar format de stele din două pitici albe ce se orbitează reciproc, cu o separare
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
poate fi topit în aer liber din cauză că arde înainte de a ajunge la punctul de topire, deci acest proces poate fi efectuat doar într-o atmosferă inertă sau în vid. Este, de asemenea, unul din puținele elemente ce ard în azot gazos pur (la 800 °C sau 1,472 °F și formează azotură de titan, care cauzează pierderea ductilității). Titanul este rezistent la acizii sulfuric și hidrocloric diluați, clor gazos, soluții clorice și la majoritatea acizilor organici. Este paramagnetic (slab atras de
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
vid. Este, de asemenea, unul din puținele elemente ce ard în azot gazos pur (la 800 °C sau 1,472 °F și formează azotură de titan, care cauzează pierderea ductilității). Titanul este rezistent la acizii sulfuric și hidrocloric diluați, clor gazos, soluții clorice și la majoritatea acizilor organici. Este paramagnetic (slab atras de magneți) și are conductivitatea electrică și termică relativ scăzute. Demonstrat experimental, titanul natural poate deveni radioactiv după ce este bombardat cu nuclei de deuteriu, emițând în principal pozitroni și
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
pentru combaterea focului de tip D sub formă de pudră anhidră trebuiesc folosiți în schimb. Când este folosit în fabricarea sau manipularea clorului, trebuie luate măsuri de precauție pentru uzul titanului doar în locurile unde nu va fi expus clorului gazos anhidru, din care poate rezulta un foc de titan/clor. Există risc de incendiu chiar și când este întrebuințat în clorul hidratat din cauza uscării neașteptate a gazului, determinată de condițiile climaterice extreme. Titanul poate lua foc când o suprafață proaspătă
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
obținut prin descompunerea termic la 390 °C a nitrurii de cesiu , ce se produce prin reacția dintre sulfat de cesiu și nitrură de bariu. În vid, dicromatul de cesiu poate reacționa cu zirconiul formând cesiu metalic pur fără alți produși gazoși. Prețul cesiului de puritate 99,8% în 2009 era de aproximativ 10 dolari pe gram, însă, prețurile compușilor de cesiu sunt vizibil mai ieftine. Cea mai modernă și largă utilizare a cesiului non-radioactiv este pentru crearea formatului numit format de
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
pentru șoareci este 2,3 g per kilogram, ce este simțitor mai mică decât cea pentru clorura de potasiu sau clorura de sodiu. Cesiul este unul dintre cele mai reactive elemente și este foarte exploziv când reacționează cu apa. Hidrogenul gazos produs în urma reacției este încălzit de către energia termică ce provine din aceasta și poate cauza aprindere și explozie violentă. Această manifestare apare și la celelalte metale alcaline, dar cesiul este atât de reactiv, încât această reacție are loc chiar și
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
să studieze tehnologia luminii stroboscopice pentru fotografiile cu timp mic de expunere. Aceste studii au condus la inventarea blițul cu neon, în care lumina este generată prin transmiterea unui scurt curent electric într-un tub de sticlă umplut cu xenon gazos. În 1934, Edgerton a reușit să genereze flash-uri cu durata de o microsecundă cu această nouă metodă inventată de el. În 1939, fizicianul americann Albert R. Behnke Jr. a început să exploreze cauzele beției scufundătorilor. Acesta a a testat
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
face ca scufundătorii să o perceapă ca o modificare a adâncimii. Datorită acestor rezultate, acesta a dedus faptul că gazul xenon poate deservi ca anestezic. În ciuda faptelor că toxicologistul rus Nikolay V. Lazarev a studiat aparent anestezia produsă de xenonul gazos în jurul anilor 1941, primul raport pe aceeași temă a fost publicat prima oară în 1946, de către cercetătorul medical John H. Lawrence, ce a experimentat acestea pe șoareci. Xenonul a fost prima dată utilizat ca anestezic pentru operații în anul 1951
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
că e imposibil ca acestea să formeze vreun compus chimic. Totuși, în timp ce preda la catedra sa de la "University of British Columbia", Neil Bartlett a descoperit că gazul numit "hexafluorură de platină" (PtF) este un puternic oxidant ce poate oxida oxigenul gazos (O) pentru a forma "dioxigenilul hexafluoroplatinat"(O[PtF]) Deoarece O și xenonul au același potențial de ionizare, Bartlett a realizat că hexafluorura de platină este, de asemenea, aptă să oxideze xenonul. Pe data de 23 martie 1962, acesta a amestecat
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
krypton (KrF) și fluorura de radon (RnF). În 1971, mai mult de 80 de compuși ai xenonului erau deja descoperiți. Xenonul are număr atomic egal cu 54, asta însemnând că conține 54 de protoni. La temperatură și presiune normală, xenonul gazos are densitatea egală cu 5,761 kg·m, fiind de aproape 4,5 ori mai mare decât densitatea medie a atmosferei Pământului (1,217 kg·m). În stare lichidă, xenonul are o densitate mai mare de 3100 g·ml ( 3100
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
xenon would not have been trapped in the planetesimal ices.)"-de tradus!)) Problema abundenței mici a xenonului pe Terra poate fi cauzată de legarea covalentă dintre acesta și oxigen în interiorul mineralului numit cuarț, ce pledează cu reducerea nivelului de xenon gazos din atmosferă. Spre deosebire de gazele nobile cu masa atomică relativă mai mică, xenonul nu poate fi produs în interiorul stelelor prin intermediul nucleosintezei stelare. Elementele mai grele ca Fe au o energie netă care consumă energia solară de fuziune, deci nu se poate
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
laser a încetat și vaporii alcalini eliberați se condensează pe suprafetele aflate la temperatura camerei. Polarizare de spin a izotopului Xe poate dura de la câteva secunde pentru atomii de xenon dizolvați în sânge la mai multe ore în in faza gazoasa și de mai multe zile pentru xenonul criogenizat. În schimb, izotopul Xe are spinului nuclear de formula 2 și un moment electric cuadrupolar nenul, avand un timp de relaxare T cuprins în domeniul dintre milisecunde și secunde. Există izotopi radioactivi ai
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
Fluorurile de xenon se comportă atât ca "acceptor" de fluor, dar și ca "donor" de fluor, fârmând săruri care conțin cationi ca formula 9 și formula 9, și anioni ca formula 9, formula 9 și formula 9 (ce sunt formate prin reducerea formula 14 cu xenon gazos). De asemenea, formula 15 este capabil să formeze combinații complexe cu ionii metalelor tranziționale; mai mult de 30 de astfel de compuși au fost sintetizați și caracterizați. Întrucât fluorurile de xenon sunt bine caracterizate, alți compuși halogenați nu sunt cunoscuți, momentan
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
tratarea leziunilor la creier. Însă, acest receptor agravează dauna creeată de privarea de oxigen și este folosit mai degrabă ca un protector neurologic, fiind mai bun decât ketamina sau oxidul nitros N, care pot surveni cu efecte secundare nedorite. Xenonul gazos a fost folosit ca ingredient în amestecul folosit la ventilarea nou-născuților de la Spitalul "St. Michael" din Bristol, Anglia, dar experimentul a fost compromis pe moment, urmând să fie finalizat cu succes. Tratamentul se face concomitent cu răcirea temperaturii corpului până la
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
gama ale radioizotopului Xe poate fi utilizat pentru a vedea inima, plămânii și creierul. Totodată, radioizotopul respectiv poate fi folosit pentru a măsura fluxul sanguin. Xe este un agent de contrast folositor pentru "MRI" (imagistica cu rezonanță magnetică). În faza gazoasă, acesta poate fi utilizat pentru a vedea spații goale din interiorul unui corp (cum ar fi un eșantion poros sau alveole în plămâni). Xenonul hiperbolizat poate fi utilizat de către chimiștii de suprafață. În mod normal, este dificil să caracterizezi suprafețe
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
folosind rezonanța nucleară magnetică, deoarece semnalele de la suprafața unui eșantion pot fi ajunse de către semnalele venite de la nucleele atâtor atomi, de pe toată suprafață. Totuși, spinul nuclear de pe suprafața solidă poate fi polarizată selectiv, transferând polarizarea spinului la el de la xenonul gazos hiperpolarizat. Acest fapt face ca semnalele de suprafață să fie destul de puternice pentru a putea fi măsurate, și le distinge de semnalele de pe suprafață. În aplicațiile ce vizează folosirea energiei nucleare, xenonul este utilizat în camerele cu bule, probe, precum și
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
a măsura razele gama precum și ca medium în detectarea interacționării ipotetice slabe între particulele masive. Mulți compuși ce conțin xenon și oxigen sunt toxici datorită proprietăților oxidante foarte puternice și explozive datorită tendinței lor de a se descompune în xenon gazos și molecula diatomică a oxigenului, O, ce conține legături chimice mult mai puternice decât legăturile moleculare ale compușilor xenonului. Xenonul gazos poate fi ținut în siguranță în recipiente sigilate de sticlă sau metal la temperatura camerei și la presiune standard
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]