7,204 matches
-
chiar o „venire a Americanilor”! Ei, adulții și bătrânii acelor ani, nu mai aveau cum să se „adapteze” sau, dacă o făceau, propuneau forme de-o stângăcie ridicolă, atrăgând batjocura groasă a noilor „șefi”, inși veniți din toată lumea, recoltați În grabă din acel „gunoi social” din care se alimentează Întotdeauna și În eternitate istoria când ea prinde forme aiuritoare și brutale. Insist, cum se vede, asupra acestor lucruri, ultra-cunoscute de unii, dar și uitate În același timp sau disprețuite de alții
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se spune, ea este iute exclusă azi de un fel de „autenticism”, nu numai o formă exacerbată a naturalismului, dar și o simplificare a omului social contemporan. Cu un plus de „culoare”, accept, și de expresivitate, care nu rareori, din grabă, din lipsă de instrucție specifică, cade În cea mai dezolantă trivialitate. 15 Unii, citind aceste rânduri, vor crede că Încerc să-mi disimulez erorile sau, mai grav, Într-un fel, să-mi ridic singur postamentul unei discutabile statui. Nu contrazic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acel ulei rar și esențial pe care noi, artiștii, Îl numim candoare, În absența căruia se poate trăi „bine-mersi”, cum se spune, dar fără de care nu e posibilă creația. Și nici Înțelegerea, o anume, ciudată, Înțelegere, pe care unii, În grabă, o numesc „irațională”, iar alții - „fantasme” sau speculații puerile, poetice. Acea „Înțelegere” pe care am numit-o prin contrariul ei În volumul trei al prezentei lucrări, elogiind-o sub numele de ne-Înțelegere, pentru a sublinia erorile multiple și nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lezat de atacul contra țăranilor prestigioși care se opuneau jafului țăranului român, dar și a orașului, a acelor 15-20 de orașe mari al căror „centru”, ax și echilibru al valorii, profesiunilor și tradiției a fost asfixiat de „centurile” clădite În grabă de cei doi Ceaușescu. Iar drama Bucureștilor este mai puțin cea a ridicării palatului parlamentului sau a distrugerii unor biserici și vechi cartiere - sigur, și acestea! -, dar, cred eu, În primul rând prin această amintită „sufocare a Centrului”, prin „năvălirea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
în timp ce am auzit pași pe coridor. Clayton i-a auzit și el și fără să mai adauge nimic se întoarse să iasă din birou. Dar Aimee Light apăru în cadrul ușii; amândoi se scrutară sumar înainte ca Clayton să dispară în grabă. - Cine era? întrebă Aimee, firesc, legănându-și șoldurile prin încăpere. Am mers la ușă, încă destul de bulversat, și am văzut cum Clayton dispărea pe coridorul pustiu. Am răsmas acolo gândindu-mă de ce oare o fi mințit că nu fusese la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
avion pentru dumnevoastră. Oftă și își notă ceva în carnețel, apoi trecu la: „Așa, ceva vise noi? (Asa, cefa fise moi?) - Da, unul a-ntâia, am zis, încercând să-mi ascund lipsa de entuziasm. Dr. Kim citi rândurile tastate în grabă în acea după-masă, iar când ajunse la o propoziție anume se albi și mă fixă atent din locul în care se afla. În acest timp admiram distrat un cactus pitic de pe raft, îngânând pierdut, așteptând. - Acest vis pare foarte, foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ele. Nu am crezut că era necesar să-i spun (sau să-i reamintesc?) lui Kimball că mă mutasem în acest oraș la începutul verii. - Despre ce-i vorba? l-am întrebat. Kimball își drese încă o dată vocea. Parcurse în grabă o pagină din carnetul său, apoi o întoarse s-o inspecteze pe următoarea. - Domnul Robert Rabin a fost asasinat pe întâi iunie pe Commonwealth Avenue la aproximativ nouă și jumătate dimineața. Ieșise cu câinele la plimbare când a fost atacat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
apoi am realizat că din moment ce Jayne și cu mine intrasem în casă fără să ne vorbim (s-a desprins fără un cuvânt de lângă mine, ducând în oficiul Martei coșulețul antistres primit la școală), Robby nu ne auzise venind. Înaintând în grabă spre ușa deschisă, am ezitat din nou pentru că nu voiam să-l sperii. Am privit cu multă precauție în cameră și primul lucru pe care l-am observat a fost că Sarah zăcea pe patul lui cu Terby în brațe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de la Mauna Kea Hotel în Hawaii. O mașină trecu silențios pe Claudius Street, lumina farurilor străpungând ceața, iar după ce a trecut de aparatul de filmat a început să urce pe aleea de granit spre casa tatălui meu, agilă dar fără grabă, mișcările ei reci și imprevizibile. Puteam auzi valurile Pacificului lovindu-se înspumate de țărm și de altundeva se auzea lătratul unui cățeluș. Aparatul de filmat urcă atent spre un mare panou de geam, surprinzându-l pe tata într-un fotoliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Terby - puțea și părea moale și pliabilă, vibrând încet în mâinile mele. Am întors păpușa ca să sting luminița roșie din spatele gâtului, ca să dezactivez păpușa. Dar atunci am văzut că luminița nu era aprinsă. Asta m-a făcut să ies în grabă din cameră. Iar frica generată s-a transformat în energie. Am fugit în birou după cheile de la mașină. Am aruncat păpușa în portbagajul Porsche. M-am îndreptat dinadins spre periferia orașului. Scriitorul, lângă mine, considera toate aspectele la modul exhaustiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
frenetic de ceva inexistent pe halatul meu sfâșiat. În afara sunetelor pe care le scoteam era liniște în casă. Apoi l-am auzit și eu. Scâncetul. - Tată? întrebă Robby. Non-răspunsul meu a fost întrerupt când am auzit ceva urcând treptele în grabă. De unde stăteam eu și Robby privind spre ușa dormitorului, o umbră - cam de un metru - s-a apropiat spre noi, în lumina care pâlpâia; înainta lateral, nesigur, pe lângă perete, și când a ajuns mai aproape de noi scâncetul s-a transformat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Stimate Domnule Dimitriu, Cred că tov. ghidă a Muzeului v-a comunicat, că la sfârșitul lunii septembrie a.c., un grup de excursioniști cu autocarul O.N.T., printre care ne aflam și noi, fiicele artistei Nora Marinescu, a vizitat În mare grabă muzeul (de fapt „Galeria oamenilor de seamă”, n.n.) din Fălticeni. Țin să vă spun că În programul ONT nu era rezervat pentru orașul Fălticeni decât un popas de 10 minute. La insistențele noastre, conducătoarea autocarului a fost extrem de Înțelegătoare și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sincer că față de grupul din care făceam parte, ne-am simțit destul de prost, mai ales că toți știau pentru ce am vrut să vizităm muzeul . Totuși găsesc o scuză tov. ghide, prin faptul că totul s-a petrecut În mare grabă și posibil că a fost o scăpare. Dar nu aceasta ne-a nemulțumit, ci faptul că nu s-a găsit un loc mai potrivit pentru fotografiile mamei noastre. Este drept că spațiul este destul de restrâns și că sunt foarte multe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Te rog, fii bun și când ai timp, spune-mi și mie, cum merg treburile pe acolo, ce părere ai pentru cele ce țiam scris mai sus, contează mult pentru mine. Poate poți să-l vezi, nu e ceva cu grabă ca să te deranjeze, pe Ustencu, e un tânăr afabil și a fost gentil cu mine. Nu sunt lămurit ce să fac, și cum e mai bine. Dacă ajung la așa ceva, vreau să găsesc și sprijinul matale, psihic. Directorul Casei de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Xenopol, Hasdeu etcă Și aceasta Într-o subtilă intenție de a infuza În conștiința unor clujeni cunoașterea și respectul și recunoștința față de „darurile mirifice” oferite de acea Țară de Sus, Românilor . Cu rugămintea de a-mi ierta insinuarea Și cu graba așteptării Georgel Țanu </citation> <citation author=”ȚANU George” loc=”Cluj” data=”28 nov. ‘77 6 dec. ’77”> Stimate „domnule” Eugen și dragă Eugen, Scurtă și fulgerătoare, „cosmetică” i-aș zice, a fost trecerea matale prin Cluj. Dar a lăsat dâre
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sănătății rudei matale. Referitor la schimbul de articole asupra personalit. lui C. Porumbescu, ați publicat strădaniile d-lui Enea Borza?... Am rămas cu regretul scurtimii de timp a rapidei vizite și cu dorul de a ne Întâlni pașnic și fără grabă, așa cum ne-am furat timpul acordat după amiezii de la „Ciupercărie”. În Încheiere, trebuie să ți transmit toate salutările afective, cât și cele oficiale de la acei care m-au consemnat s-o fac. Dl. Sturz, Împreună cu conf. ing. Deacu președ. Comit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
un acces de generozitate, la întâlnirea noastră de ieri. „O, nu vă faceți griji, vom trimite cărțile pe canalele noastre specializate, nu vreau să vă împovărez. Aveți, oricum, destule bagaje de cărat”, îmi răspunde d-na Prosenkova, îndepărtându-se în grabă, și argumentul ei - cât se poate de rezonabil - ar trebui să mă facă să răsuflu ușurat, dar observ că-i revine imediat pe figură acea lucire metalică, de activistă vigilentă și intratabilă, și nu mai știu cu care dintre cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Această „uitare și rușinare” de valorile tale, această iute „adaptare” la criteriile și valorile pe care le găsești „acolo”, dintr-un ceea ce numim „tropism cultural”, este semnul edificator al complexului nostru de inferioritate nemărturisit altfel, al nesiguranței noastre identitare. Al grabei de adaptare, de fapt al incapacității de a avea propriile criterii ale valorii; noi și azi așteptăm ca străinii să ne descopere, să aibe „curajul” valorii chiar când ea apare pe un sol fără prestigiu cultural sau istoric și încă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
servindu-se de „uneltele” acesteia, personaje vii, dialog, intrigă, comentarii sociologice etc. Vârful de reușită a fost romanul Păsările, care a avut un succes remarcabil de critică, altele precum Apa sau Iluminări, unul mai puțin evident, romane redactate cam în grabă, superficiale pe alocuri și cu accente conformiste. S-a căsătorit cu Tita Chiper, a fost, cred, primul scriitor care a beneficiat de „celebra” bursă a lui Paul Engle și Hualing, de la Iowa-University, în ’68, iar la întoarcere a făcut „carieră
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a alătura de numele prietenului său, Breban, epitetul de „oportunist”, cum a făcut-o N. Manolescu într-un articol în România literară (articol inclus apoi într-o carte!Ă și la câteva săptămâni după ce același N. Breban se reîntorsese în grabă, în martie ’90, din exilul său parizian, bucuros de a participa la noua libertate socială și culturală a țării sale, părăsindu-și editorii și interesele sale pariziene! Cum nici eu nu cred că „lui Breban” i-ar fi dat prin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să amalgameze, să treacă cu tăvălugul peste aceste „nuanțe”, esențiale pentru a înțelege epoca și scriitorii ei. Dacă o fac unii scriitori expatriați care nu au cunoscut brutalele reguli și presiuni ale stalinismului sau unii veleitari de azi care, în graba de a-și face un nume în literatură, vor să arunce la coșul de gunoi al istoriei întreaga creație, bună-rea, de o jumătate de secol a unui popor aflat în plină efervescență națională și culturală ne miră mai puțin, dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și de misterele gravate în ea de generații de maeștri anonimi, să se încarce de grandoarea Creatorului, etern și inaccesibil! Iată, în câteva cuvinte - și cer iertare pentru unele simplificări care au avut doar rostul de a apropia lectorul, în grabă, de nucleul sau nucleele felului meu de a gândi atunci când, de vreo patru decenii, îmi gândesc și construiesc eu însumi catedralele mele cu pereți de sticlă, ce conțin și ele acel dram de „nepotrivire” cu cele ce se fac și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și „importatori” de alte reflexe și „mode” culturale străine! Pașoptiștii care s-au amestecat cu romanticii noștri, care, la rândul lor, s-au „lovit”, luptat și „ignorat” uneori cu „modernii” și... toate acestea eu le înșir aici, puțin cam în grabă, deoarece uităm că procesele acestea de edificare și „conștientizare” a nației și spiritului ei s-au întâmplat târziu, extrem de târziu față nu numai de culturile mândre occidentale - care și până azi își poartă cu semeție „coroana Renașterii”, cărora nouă, împărțiți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adevăr, „forurile” cele mai înalte, speriate de aerul cam prea „liberal”, prea „ne-organizat” al acelei plenare sau temându-se cu adevărat de numele noastre - de unele dintre ele! -, au lăsat să treacă câteva zile și l-au rechemat în grabă pe Ștefan Bănulescu, aflat într-o călătorie în Italia, numindu-l redactor-șef la fosta revistă a lui Barbu, neținând cont, cum o făceau adesea, de „voința maselor” scriitoricești. Geo Dumitrescu a fost instalat la Gazeta literară în câteva zile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lucrurile s-au... „încurcat” însă. Am terminat romanul în toamna lui ’67 și m-am grăbit să-i pun în brațe manuscrisul voluminos dnei Mihăileanu, directoarea Editurii Tineretului, cu care convenisem să-i aduc repede un... roman polițist. Cu toată graba mea de a-l scrie, am aflat însă că exact „pe același caz” depusese H. Zincă un roman ce și apăruse, dar... acest lucru nu contează, mi-a mărturisit inimoasa doamnă, îl vom da în lucru foarte repede. Manuscrisul a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]