9,562 matches
-
încît familii întregi s-au stins cu desăvârșire, stradele erau pustiite, iar din cauza lipsei de lucrători recolta mănoasă din anul 1319 a rămas nestrânsă. Sute de oameni mureau pe zi, toți morții - bogați și săraci împreună - erau aruncați într-o groapa comună. În suta a XV și a XVI Viena a avut douăsprezece epidemii. în cea de la 1410 muriră o mie de studenți. În suta a XVII epidemia se ivi numai de două ori în Viena, însă a fost foarte rea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
retractării noastre, publicând următoarea scrisoare. {EminescuOpX 435} {EminescuOpX 436} {EminescuOpX 437} ÎNTUNECIME TOTALĂ A privi la o întunecime totală a Soarelui sau a Lumii este o petrecere; a te rătăci însă noaptea prin întunecimea totală a Bucureștilor, a da în gropi și a te lovi cu capul de ziduri este de asemenea o petrecere pe care se pare a ne fi păstrat-o cu părintească îngrijire primăria noastră. Într-adevăr frumoasă iluminare cu gaz avem acuma. Lumea nu mai există decât
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Lumea nu mai există decât numai pentru Podul Mogoșoaiei. Aici tot mai licurește din ce în ce mai palidă cîte-o lumină de felinar asemenea unei speranțe aproape a se pierde. Încolo "lasciate ogni speranza! " încolo se-ncepe infernul lui Dante. Pasagiul primăriei, bogat în gropi, sanțuri și Plevne improvizate, formațiuni geologice din epoca terțiară, elemente hidrografice perfide în care alunecă picioarele celor muritori, coboare-se aceștia din neamul biman, coboare-se din cel mai fericit al cuadrupedelor. Din când în când câte o trăsura, cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cale întoarsă, holera secera rândurile armatei sale! Atît! Ce e glorios în a muri de holeră? Totul se dezagregă, solidaritatea umană, curajul, loialitatea, toată lumea fuge și nu domnesc decât cei imuni, care svîrle cadavrele în căruțe și le duc la groapa comună, peste care aruncă var. În timp ce mesagerul de la Marathon va rămâne în istorie, ca și generalul de gardă napoleonean Cambronne, care ar fi strigat merde la Waterloo când i s-a cerut să se predea. Sânt deci partizanul istoriei calitative
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
există? chiar așa, sîntem părăsiți în marele cosmos? nimeni nu mai veghează asupra noastră?). Curios, mă luasem odată după un astfel de camion să văd ce se întîmplă. Murise subit o oarecare Marița, responsabilă de stradă. A luat cuvântul în fața gropii căscate viitorul responsabil, s-o elogieze. "Eroinica țața Marița", zicea el, a făcut și a dres. Eroinica țața Marița a activat cu multă cinste, c-o fi c-o păți... Prezența unui preot, om cu carte și cu har, l-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
știi, îi zisei, că te-am violat, dacă erai leșinată?" "Nemernicule, o să mi-o plătești." "Ba te rog să păstrezi o amintire de neșters a acestor clipe, niciodată nu te-am iubit mai mult..." "O să sap în fața casei mele o groapă și o să arunc cu mâinile mele pământul peste cosciugul tău." "O să dau cu usturoi pe la pragurile casei mele și n-o să mai poți intra niciodată înăuntru..." Era o combinație între metoda Vintilă și varianta Acojocăriței. La care se adăuga ceea ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce ai?" " Fiecare să-și vadă de el, că vine la patul lui de moarte dracul și îl ia în furcă, sau vine un înger și-l duce în rai, pentru el e totuna, de murit tot moare, mortul de la groapă nu se mai întoarce!" Răspunsul acesta îmi aminti de al meu de odinioară, când îmi venise în minte să gândesc același lucru după ce citisem un text de Platon: dacă moartea ar fi sfârșitul a tot, spunea el, cei mai în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
încă la noi în casă, deși era întinsă pe pat și cu chipul de ceară, era totuși mama, murise dar era aici, casa în care mă crescuse era încă plină de prezența ei, acum urma să nu mai fie deloc, groapa era gata și alături oameni ca și ea, însă vii, voinici și hotărâți, cu lopețile în mâini, și care n-aveau să ezite s-o îngroape... Atunci am simțit pentru întîia oară că pământul e hidos, că în nici un fel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și mai coborau o dată, cel mult de două ori, mai mult nu făcea nimeni. E adevărat, râse ea, că ăla era adevăratul schi, fără întoarceri mecanizate, unii, cum ți-am spus, rătăceau aiurea prin cotloanele muntelui, se mai prăbușeau prin gropi, își mai rupeau cîte-un picior, îi mai mâncau lupii..." "Chiar?" "Daaa! făcu Suzy mereu veselă, muntele e mai primejdios decât marea, poți să te rătăcești, te poate prinde din senin o furtună... Pe mine m-a prins o dată una la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de noi. Dacă se lasă întunericul și n-o mai vedem, numai senzația că urcăm ne mai poate ghida, gândeam. Dar și atunci ne putem trezi într-o prăpastie... "Tu ești de vină, răcnii după ce într-adevăr nimerii într-o groapă din care abia mă smulsei, asemeni baronului Münchausen din mlaștină, trăgîndu-mă de propriile mele schiuri... Dacă n-ai fi simulat rătăcirea, acum am fi fost sus..." " Da! strigă și ea furioasă, te pregătești sufletește să mă mănânci de vie la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mi se trezeau din amorțeala fericirii. Iubita mea era în impas. Înaintam toți trei în tăcere, la distanță mare unii de alții, singuri acum pe povârnișurile pline de zăpadă. Ea se poticnea și își smulgea cu greu picioarele din micile gropi, dar avea mișcări chibzuite și aplicate și înainta cu o anume siguranță a desorientării, care mă înduioșa. Când ajunserăm la cota 1 400, unde era cabina, înserarea se terminase. Ea trase ușa telefericului și intrarăm în cabina luminată de un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cei care rămân în urmă împleticindu-se și așteaptă să fie "înhățați", fără să fie atât de bogată ca a unui preot care vedea omul și orăcăind ca un broscoi în cristelniță, la botez, și agonizant și dus apoi la groapă, e totuși destul de mare și îi conferă o anume forță a spiritului, fie chiar și prin simplul fapt că îi vede pe semenii lui în înfrîngere, în timp ce el, avocatul, stă în deplină siguranță în fotoliul său (un om în nenorocire
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aburul misterios care îi învăluia încă în privirile mele. Nu puteam sta de vorbă cu doi inși paralizați parcă de dragostea lor nețărmurită unul pentru altul. "Doamnă Culala, îi spusei foarte ferm și cu solemnitate, un mort trebuie dus la groapă creștinește, înconjurat de ființele care i-au fost apropiate și dragi și ca să-l plângă și să-i păstreze în amintire regrete eterne și mai ales să nu urască și să nu învinuiască pe nimeni de moartea lui. Pentru asta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cădere ar fi fost cel mai sigur mod de sinucidere, radical și rapid. ― Nu! Nu! Mai trăiește, trebuie să... ― De-acord, urlă Hicks, trăiește, dar trebuie să plecăm imediat de-aici! N-ai cum s-o salvezi clacă rămâi în groapa asta. Ea nu mai e aici, așa-i, dar ei... sunt! Uite! (Întinse mâna și Ripley nu se mai zbătu. La capătul tunelului era un ascensor.) Luminarea acestei secții este asigurată de un grup auxiliar, deci e posibil ca aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la galerie, te rog; după aia te duci la Mihnea.“ Am râs și eu, din tot sufletul, atât cât mă pricepeam. Ne-am urcat în mașină și-am pornit spre Unirii. Orașul bolborosea, murdar și încăpățânat. Nimic nu lipsea, nici măcar gropile. Le cunoșteam pe de rost, cu timpul îmi confecționasem o hartă mentală a fiecărei străzi, care mă ajuta să le ocolesc. Mai trebuia să numeri și canalele, rămase de la ultima asfaltare, cu tot cu fundațiile pătrate de beton. Se înălțau cu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și revopsit pe benzi de circulație. A doua zi, îl găseai din nou spart, din 50 în 50 de metri: veneau echipele cu pickamere, pentru a scoate canalele și gurile de gaz la suprafață. Între timp, străduțele laterale pocneau de gropi, iar șoferii înjurau de mama focului, cu bucșele rupte sau parbrizele împroșcate de criblură. Din Unirii, am cotit la dreapta pe Splai, apoi încă o dată la dreapta, spre Curtea Domnească. Ruinele rămăseseră intacte, le numărai zidurile și turnulețele în geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Portiței cu Grănicerului, cred), n-am mai avut timp să ocolesc balta. Sau poate nici n-am văzut-o. „Ce poa’ să fie pe drum, sub o baltoacă?“, te învață instructorul auto, când pui mâna prima oară pe volan. „O groapă!“ E bine să asculți de instructori: sunt pisălogi, dar au dreptate. Am intrat cu viteză prea mare și Opelul s-a zdruncinat ca o ladă de cartofi. În plus, am reușit să pulverizez toată apa pe-o bătrânică ieșită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
năvăleau sindicaliștii. Imediat după Costinești, la intersecția cu Olimpul, m-am înscris pe banda de stânga, semnalizând din timp. Am lăsat un camion să treacă (singura mașină pe care-o văzusem tot drumul) și-am intrat pe drumul plin de gropi spre Olimp. Am ținut-o așa vreo cinci minute, ocolind șanțuri, bălți și câte-o căruță cu țărani ieșiți la furat. Pe la 11.55, cu cinci minute înainte de începerea conferinței, am ajuns în Neptun. Am depășit ușurel zona din centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scândurile lustruite cu ceară și petrosin. În „Zoia“, înnebuneai diminețile dacă nu-ți găseai ceva de făcut; controalele, purcoiul de tocilare și-arhitectura florală a lui Mincu te scoteau din minți. Când toate fetele plecau la sport, pentru săritura la groapa cu nisip sau teribila partidă de oină, rămâneam cu Mihnea și patinam prin clasă sau în cabinetul de CSP, echipați cu papuci ca la muzeu. Ne declaram mereu scutiți, inapți, bolnavi, profesoara Begu (poreclită, inevitabil, Blegu) rămânea perplexă văzându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
eficientă: nanobacteriile. Se ciocneau cu miile de milioane, tenace, vii, indestructibile. Treceau prin epoci ca particolele de praf, agățate de haine, frunți sau bronhiile plămânilor. Nimeni nu scăpa de ele. Îl morsecaseră pe Ludovic al XIV-lea și îi întinseseră gropi și creneluri pe-obraji marchizei de Pompadour. Lărgeau porii deschiși, săpau printre riduri și puncte de grăsime, mutau alunițe din loc, dezlipeau fondul de ten, înfloreau pete albinoase sub rujul vișiniu al buzelor. Arsura lor desfigura chipurile cele mai curate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din umeri și-am închis ușa. Afară, l-am lăsat pe Mihnea s-o ia înainte. Opelul nu ne mai aștepta la poartă, mocirla dispăruse. O zi deosebită, strălucind de soare și gigabiți. Drumul arăta curat, neted, fără dâmburi și gropi. Ploaia se potolise, cerul devenea lucios cu fiecare pas. Mă simțeam mulțumit, trist, ușurat. Bunicu’ Vitalian se putea odihni la Moroieni, în dosarele Arhivelor, în cutele poveștii sau oriunde-ar fi fost. Schimbasem lumea, îmi salvasem țara colorată și puturoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ta, iertare, femeie, de ce trebuie să fiți mai multe la volan ca noi? Nu era de ajuns ambuteiajul, nu sunt de ajuns primarii pe care-i avem și care este mulți și competenți, nu erau suficiente troienele, noile borduri, semafoarele, gropile ș.a.m.d.? Ce-ar fi ca eu să vă cer vouă, șoferițelor, să faceți în fiecare zi "parcarea laterală cu spatele?" Ce ne facem, fraților, că prea ne-au majorat șoferițele... Țineți aproape!" (Emanciparea femeii: de la cratiță la volan
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
imagine centrală: tema este viața privată a fostului prim-ministru român Petre Roman, iar poza o reprezintă pe doamna Carmen Florea, anunțată în intro "a doua amantă a lui Petre Roman", cu o declarație: "Ziariștii puteau să mă bage în groapă". Știrea pare senzațională, însă, în șapou, lucrurile se relativizează, întrucât faptul de a fi amantă nu este sigur, fiindcă femeia "este bănuită că ar avea un copil din flori cu Petre Roman". Alături de articolul principal, sunt introduse alte cinci știri
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
opri să nu strige: "Vai, Petre Fedorovici, ce mare cravată ți-au pus! " Și era p-aci s-o desfacă dacă nu-l împiedecau garzii. La 21 iulie, cadavrul, a cărui față devenise cu totul neagră, s-a depus în groapa sepulcrală de cătră patru lachei de curte. S-a uitat să se celebreze, pentru pacea sufletului răposatului, serviciul divin obicinuit; o uitare ce a autorizat pe pseudoprinți a pretinde că Petru III era încă în viață". [28 martie 1881] ["DEMULT
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Park, așa cum apare în interacțiunea dramatică, că mai mult decât ceva nu e în regulă cu America în ansamblu. Și The Sandbox pleacă de la o situație aparent absurdă: o fiică și soțul ei ce își aduc mama, respectiv soacra, la groapa de nisip asociată cu jocurile copilăriei, dar care se dovedește groapa în care începe să se scufunde bătrâna, iar tânărul ce face încontinuu gimnastică lângă groapă (din fericire pentru actorul gimnast, piesa este foarte scurtă, durând aproximativ un sfert de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]