6,717 matches
-
la adâncimea de 30 m respirând aer, iar decompresia a durat 5 ore. Tot într-o scufundare cu caracter civil, Jack Brown atinge adâncimea de 168 m în anul 1946. 1945: suedezul Arne Zetterström folosind un amestec respirator alcătuit din hidrogen și oxigen (Hidrox) reușește să atingă adâncimea de 161 m. 1957: George Bond, Director al Submarine Medical Center din New London, Connecticut, S.U.A, care apoi devine căpitan în U.S.Navy, enunță pentru prima dată noțiunea de saturație: după
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
are flotabilitate pozitivă. Instalație cu ajutorul căreia se menține calitatea atmosferei din incinta hiperbară. <br/br>Principalii poluanți ai atmosferei incintelor hiperbare sunt bioxidul de carbon, oxidul de carbon, iar în cazul scufundărilor la mare adâncime cu turela închisă se adaugă hidrogenul sulfurat, mercaptanii și hidrocarburile conținute în apa mării. Bioxidul de carbon este eliminat cu ajutorul calcei sodate sau hidroxidul de litiu, oxidul de carbon este transformat în bioxid de carbon cu ajutorul unor catalizatori pe bază de platină, hidrogenul sulfurat și mercaptanii
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
închisă se adaugă hidrogenul sulfurat, mercaptanii și hidrocarburile conținute în apa mării. Bioxidul de carbon este eliminat cu ajutorul calcei sodate sau hidroxidul de litiu, oxidul de carbon este transformat în bioxid de carbon cu ajutorul unor catalizatori pe bază de platină, hidrogenul sulfurat și mercaptanii pot fi eliminați de hidroxidul de sodiu aflat în calcea sodată, hidrocarburile sunt reținute de cărbunele activ din filtre, iar oxigenul consumat este înlocuit în mod manual sau automat prin deschiderea unei vane. <br/br>Menținerea unei
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
de bază. Cu acest procedeu se pot obține îmbinări sudate comparabile cu cele realizate la suprafață. Electrozii înveliți sunt folosiți pentru efectuarea trecerilor de umplere și a ultimului strat de sudură. Se utilizează în special electrozi cu conținut scăzut de hidrogen. Sudabilitatea la sudura manuală în mediu uscat, în condiții hiperbare, cu electrozi înveliți, poate avea următoarele caracteristici: Electrozii de sudură folosiți la procedeul WIG sunt din wolfram, wolfram toriat sau aliaje de wolfram, iar electrozii folosiți la procedeul TIG sunt
Sudare subacvatică () [Corola-website/Science/313907_a_315236]
-
țeava a treia trecând oxigenul de tăiere. Arzătoarele trebuie prevăzute atât cu un arestor de flacără cât și cu o supapă unisens pentru alimentare la buteliile de stocaj. Tăierea oxihidrică se utilizează pentru lucrări sub apă la adâncime mai mare, hidrogenul înlocuind acetilena și gazele naturale. Tăierea oxihidrică a fost realizată până la adâncimea de aproximativ 100 m, fiind primul procedeu oxi-gaz utilizat la adâncimi de peste 8 m. Hidrogenul poate fi utilizat și la adâncime mult mai mare fiind stabil și la
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
stocaj. Tăierea oxihidrică se utilizează pentru lucrări sub apă la adâncime mai mare, hidrogenul înlocuind acetilena și gazele naturale. Tăierea oxihidrică a fost realizată până la adâncimea de aproximativ 100 m, fiind primul procedeu oxi-gaz utilizat la adâncimi de peste 8 m. Hidrogenul poate fi utilizat și la adâncime mult mai mare fiind stabil și la adâncimi de 1400 m. Industrial, hidrogenul se obține prin electroliza apei. În amestec cu oxigenul, hidrogenul arde cu o flacără de nuanță albăstruie, aproape invizibilă în lumină
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
Tăierea oxihidrică a fost realizată până la adâncimea de aproximativ 100 m, fiind primul procedeu oxi-gaz utilizat la adâncimi de peste 8 m. Hidrogenul poate fi utilizat și la adâncime mult mai mare fiind stabil și la adâncimi de 1400 m. Industrial, hidrogenul se obține prin electroliza apei. În amestec cu oxigenul, hidrogenul arde cu o flacără de nuanță albăstruie, aproape invizibilă în lumină, fără a distinge zonele flacării. Datorită vitezei mari de ardere în oxigen și a flăcării lungi, metoda se întrebuințează
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
m, fiind primul procedeu oxi-gaz utilizat la adâncimi de peste 8 m. Hidrogenul poate fi utilizat și la adâncime mult mai mare fiind stabil și la adâncimi de 1400 m. Industrial, hidrogenul se obține prin electroliza apei. În amestec cu oxigenul, hidrogenul arde cu o flacără de nuanță albăstruie, aproape invizibilă în lumină, fără a distinge zonele flacării. Datorită vitezei mari de ardere în oxigen și a flăcării lungi, metoda se întrebuințează la tăierea oxi-gaz a grosimilor mari (<300 mm). Hidrogenul este
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
oxigenul, hidrogenul arde cu o flacără de nuanță albăstruie, aproape invizibilă în lumină, fără a distinge zonele flacării. Datorită vitezei mari de ardere în oxigen și a flăcării lungi, metoda se întrebuințează la tăierea oxi-gaz a grosimilor mari (<300 mm). Hidrogenul este îmbuteliat în stare gazoasă în butelii din oțel la presiunea maximă de 150 bar (sc.man.), vopsite în culoarea maro sau bordo cu inscripția HIDROGEN. Pentru mărirea adâncimii de lucru și tăierii unor materiale mai groase, utilizarea amestecului oxigen-hidrogen
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
a flăcării lungi, metoda se întrebuințează la tăierea oxi-gaz a grosimilor mari (<300 mm). Hidrogenul este îmbuteliat în stare gazoasă în butelii din oțel la presiunea maximă de 150 bar (sc.man.), vopsite în culoarea maro sau bordo cu inscripția HIDROGEN. Pentru mărirea adâncimii de lucru și tăierii unor materiale mai groase, utilizarea amestecului oxigen-hidrogen nu mai este eficientă. Se utilizează un amestec hidrogen-acetilenă care poate fi utilizat la adâncimi de până la 300 m. Arzătorul utilizat pentru tăiere oxi-gaz sub apă
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
Pentru mărirea adâncimii de lucru și tăierii unor materiale mai groase, utilizarea amestecului oxigen-hidrogen nu mai este eficientă. Se utilizează un amestec hidrogen-acetilenă care poate fi utilizat la adâncimi de până la 300 m. Arzătorul utilizat pentru tăiere oxi-gaz sub apă, hidrogen, este deosebit de cel utilizat la suprafațș. Portarzătorul are trei conducte de legătură (pentru gaz combustibil, pentru oxigen și pentru aer comprimat) și patru robinete cu ventil (pentru gaz combustibil, pentru oxigen flacără, pentru oxigen tăiere și pentru aer comprimat). Aerul
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
să o examineze intens și să-i caute punctele slabe. Această ipoteză a fost adoptată în anii 1920 de Georges Lemaitre, (1894-1966) un preot și astronom. În 1946 trimite la aceeași publicație „Societatea Astronomică Regală” două lucrări: Sinteza Elementelor din Hidrogen și o notă despre originea Razelor cosmice, în care prezice faptul că elementele grele se pot regăsi în Razele Cosmice. Predicția a fost confirmată 22 de ani mai târziu. Pentru BBC a făcut 5 lucrări cu caracter astronomic ce au
Fred Hoyle () [Corola-website/Science/314867_a_316196]
-
Albert Einstein, Erwin Schrödinger, Max von Laue.În perioada activității sale din Germania, Bay a lucrat în cadrul Physikalisch-Technische Reichsanhalts, unde a dezvoltat un nou tip de sursă de lumină ultravioletă cu mare putere de emisie bazată pe spectrul continuu al hidrogenului. Între anii 1927-30 a lucrat sub conducerea lui Bodenstein în cadrul Institultului de fizică și chimie a Universității din Berlin.Pe baza seriei de experimente efectuate aici, a demonstrat pentru prima oară pe cale spectroscopică, faptul că azotul gazos chimic activ conține
Zoltán Bay () [Corola-website/Science/314878_a_316207]
-
protuberanțele sunt urmărite și cercetate aproape incontinuu. Termenul de protuberanță este folosit pentru a descrie o multitudine de fenomene de cele mai diverse forme și mărimi care pot fi vizibile pe marginea discului solar cu ajutorul monocromatoarelor în special în linia hidrogenului Hα. Proiectate pe discul solar (în lumină monocromatică) protuberanțele luminoase de la margine se observă sub forma unor formațiuni alungite întunecate, purtând denumirea de filamente. Schimbarea aspectului dintre protuberanțe și filamente a dus la denumiri diferite pentru același fenomen și se
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
Un termometru cu gaz este un termometru care are drept corp termometric un gaz, ale cărui schimbări de stare servesc la determinarea temperaturii. Drept gaz de obicei se folosește heliul sau hidrogenul, deoarece au puncte de lichefiere foarte scăzute, însă, pentru temperaturi nu prea joase se poate folosi și azotul. Termometrul cu gaz este alcătuit în principiu de un rezervor umplut cu gaz, legat de un manometru cu mercur. Prin încălzirea în urma
Termometru cu gaz () [Corola-website/Science/320493_a_321822]
-
să ia o valoare mai mare decât 3) care conțin atomi de carbon în starea de hibridizare sp. Aceste hidrocarburi au fost identificate pentru prima dată în petrol (naftene) de către Vladimir Markovnikov. Molecula unui cicloalcan conține cu doi atomi de hidrogen mai puțin decât alcanul cu același număr de atomi de carbon. Primul termen din seria omoloagă a cicloalcanilor conține trei atomi de carbon. Denumirea cicloalcanilor se formează de la denumirea alcanului respectiv cu același număr de atomi de carbon în moleculă
Cicloalcan () [Corola-website/Science/317920_a_319249]
-
circulară neregulată, cu diametrul de aproximativ 20 km. Malurile nordice, estice și vestice ale lacului sunt joase și mlăștinoase, iar cele sudice sunt joase și nisipoase. Fundul adânc al lacului se află acoperit cu un strat de mâl negru conținând hidrogen sulfurat, iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase. Limanul Covurlui este legat de Lacul Ialpug (în partea de nord) și de Dunărea (în partea de sud) prin canale, prin care se varsă surplusul de apă și prin care
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
Eugene Jerome Hainer și Ernie Konnyu (membrii al Congresului Statelor Unite ale Americii). Printre cei mai cunoscuți maghiaro-americani se numără personalități ca Joseph Pulitzer (1847 - 1911, născut "Politzer József"), al cărui nume îl poartă Premiul Pulitzer, Edward Teller (1908 - 2003), „părintele bombei cu hidrogen”, Eugene Paul Wigner (1902 - 1995), laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, Charles Simonyi, informatician, om de afaceri, al doilea maghiar care a ajuns în Spațiul cosmic (de două ori) sau Adrien Brody, actor premiat cu Premiul Oscar pentru cel mai
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
cu legăturile dintre grupuri de glucoză în moleculele de celuloză). Astfel chitina poate fi descrisă ca celuloză cu un grup de hidroxil al fiecărui monomer înlocuit cu un grup de acetilamină. Această formulă permite legături mai strânse între atomii de hidrogen ai polimerilor alăturați, rezultănd într-un material mai rezistent. Numele chimic al moleculei este poli N acetil D glucosamina, β-(1,4)-2-Acetamido-2-dezoxi-D-glucoză sau simplu N-acetill-D-glucozamină β-(1,4) N-acetil-D-glucozamină. În formă pură, chitina este translucidă, pliabilă, rezistentă și dură
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
protector. Combinată cu carbonatul de calciu ea devine rigidă și formează exoscheletul crustaceelor, de exemplu al melcilor. Chitina găsită în cuticul artropodelor este chitină alfa, în care lanțurile de molecule de chitină sunt alineate de manieră antiparalelă prin legături de hidrogen. La brahiopode, la cefalopode și la anelide se găsește chitină beta unde lanțurile de molecule sunt aliniate de manieră paralelă. Chitina gama este mai rară, întâlnită la brahiopode. La ciuperci, chitina este un component esențial al peretelui lateral și protejează
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
Într-o primă aproximație se admite că apa pură este formată din molecule de oxid de hidrogen, HO. Dar apa în stare pură nu este propice vieții și nici nu se găsește în natură. Apa în natură conține numeroase substanțe minerale și organice dizolvate sau în suspensie. Astfel, calitatea apei se determină funcție de caracteristicile organoleptice, fizice, chimice
Calitatea apei () [Corola-website/Science/319475_a_320804]
-
completă. Se exprimă în miligrame pe litru. Poate fi acidă, (pH < 7), neutră ("p"H = 7) sau alcalină ("p"H > 7), în funcție de conținutul de săruri dizolvate în apă. Se exprimă prin indicele "p"H, care este cologaritmul concentrației ionilor de hidrogen la 1 l de apă. Se datorează sărurilor de calciu și de magneziu aflate în soluție. Aceste săruri pot fi sub forma de carbonați, de cloruri, de sulfați, de azotați, de fosfați sau de silicați. Un grad de duritate este
Calitatea apei () [Corola-website/Science/319475_a_320804]
-
4-6 % pentru "Z" cuprins între 0,3 - 0,6. Alte lucrări menționează erori asemănătoare, de 3-5 %. Diagramele universale pot avea erori mari (până la 15 - 20 %) la gaze cu molecule puternic polare, în care centrele sarcinilor pozitive și negative nu coincid. Hidrogenul, heliul și neonul nu se conformează legii stărilor corespondente. Pentru a putea folosi și pentru ele diagramele universale, pentru aceste gaze se folosesc în acest caz presiuni și temperaturi reduse convenționale: Forma virială a ecuației este utilă pentru descrierea cauzelor
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
renormarea" (o metodă analitică de a extrage rezultate cu semnificație fizică din expresii matematice divergente). Cu ajutorul acestora a fost calculat, cu mare precizie, momentul magnetic anomal al electronului, care explică deplasarea Lamb a nivelelor de structură fină ale atomului de hidrogen. Aceste rezultate teoretice, în acord cu rezultatele experimentale, califică QED ca prototip de teorie cuantică de câmp și componentă a modelului standard al interacțiilor fundamentale. Teoria cuantică, în stadiul de mecanică cuantică în care se afla în anul 1927, explica
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
ca diagramă separată, ea fiind interzisă de conservarea impulsului, dar se poate substitui oricărui vertex dintr-o diagramă mai mare. Testul experimental decisiv al electrodinamicii cuantice a fost măsurarea diferenței de energie între nivelele 2s și 2p ale atomului de hidrogen (deplasarea Lamb), pe care mecanica cuantică relativistă le indica degenerate. Rezultatul arată că electronul posedă un "moment magnetic anomal", astfel că factorul Landé ("g-factor") este mai mare decât valoarea „normală” formula 121 și în bun acord cu valoarea calculată de Schwinger
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]