6,525 matches
-
a vândut foarte puține lucrări, artistul a început din acel moment să intre în conștiința multora ca un artist îndrăzneț în plină afirmare. În acele timpuri, cele mai rentabile lucrări erau portretele. De aceea, Octav Băncilă a pictat portretele personalităților ieșene. În anul 1901 a deschis o expoziție în palatul Neuschotz (azi complexul hotelier Select din Iași). Evenimentul a inclus numeroase lucrări cu peisaje din Bucium, flori și multe portrete de evrei săraci dintre care s-a remarcat, "Aparul". Cel mai
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
valoare, cum au fost Constantin Stahi, Emanoil Bardasare și mai apoi Gheorghe Popovici, toți trei directori ai Școlii de belle arte. Semnificativ este faptul că nici măcar studenții și profesorii de la școala de artă din Iași, nu au înfățișat atmosfera peisajului ieșean, chiar dacă văile șerpuitoare și colinele minunate ies în evidență toamna târziu când albăstruiul norilor se contopește cu coamele dealurilor verzui-argintii. Excepție există doar în opera lui Theodor Pallady și Octav Băncilă. La Pallady se regăsesc imagini urbane, priveliști din vii
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
la Iași, ca Mihai Cămăruț, Corneliu Baba sau Costache Agafiței, trăiau mai mult un vis al picturii, ei nu vedeau natura și oamenii din jur. Mai târziu, după Băncilă, au mai existat pictori români care s-au ocupat de peisajele ieșene. Aceștia au fost Ștefan Dimitrescu și Nicolae Tonitza. Începând din anul 1910 și până în 1913, Octav Băncilă a lucrat asiduu pentru a deschide o expoziție în anul 1914 la București în sala Ateneului Român. El a expus între acești ani
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Ștefan Dimitrescu și Nicolae Tonitza. Începând din anul 1910 și până în 1913, Octav Băncilă a lucrat asiduu pentru a deschide o expoziție în anul 1914 la București în sala Ateneului Român. El a expus între acești ani și prin vitrinele ieșene, dar în data de 2 februarie 1914 s-a prezentat la deschiderea expoziției din București cu circa șaizeci de lucrări. A adus cu el picturi în care a reprezentat viața țărănimii și a muncitorilor din acele vremuri. Dintre lucrările cu
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
La sfârșitul unei zile de muncă". A mai expus tipologii umane ca "Mihăiță", "Micul Răzvrătit", "", "Maica Kiriachia", "", "Kol-Nidre", "Căruțe cu nomazi". A expus doar trei portrete din care se știe "Portretul Anei Băncilă" (soția sa) în grădină și "Portretul actorului ieșean C. B. Penel". Ca o completare, deloc de neglijat, a mai expus paisprezece lucrări cu flori. Expoziția din anul 1915 a fost cel mai mare succes al lui Octav Băncilă. A vândut toate tablourile cu o săptămână înainte de închiderea expoziției
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
au expus patru candidați și presa, înainte de a se pronunța comisia, l-a considerat apriori câștigător. În data de 1 aprilie 1916, Octav Băncilă a fost numit profesor la catedra de pictură a Școlii de belle arte din Iași. Artiștii ieșeni, animați de Gheorghe Popovici, au decis să deschidă o mare expoziție în 1916. Fiind convins că nu are nicio legătură cu majoritatea contemporanilor săi, Octav Băncilă a luat hotărârea să nu participe la "Expoziția artiștilor ieșeni". În cadrul acelei expoziții s-
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
arte din Iași. Artiștii ieșeni, animați de Gheorghe Popovici, au decis să deschidă o mare expoziție în 1916. Fiind convins că nu are nicio legătură cu majoritatea contemporanilor săi, Octav Băncilă a luat hotărârea să nu participe la "Expoziția artiștilor ieșeni". În cadrul acelei expoziții s-au prezentat peste o sută cincizeci de tablouri. Au expus atunci și mai tinerii Adam Bălțatu și Aurel Băeșu care erau mari admiratori ai lui Octav Băncilă. Aceștia, aveau în preocupările lor și o apropiere de
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
o avea și Ștefan Dimitrescu mai târziu. La vărsta de patruzeci și patru de ani, profesor la catedra de pictură de la Iași, Băncilă era însuflețit de idei novatoare. El dorea să schimbe atmosfera de lâncezeală provincială din viața artelor plastice ieșene. Dacă în literatură exista o boemă vie datorată lui Calistrat Hogaș, Mihail Sadoveanu, Garabet Ibrăileanu sau George Topârceanu, atmosfera plasticii era inundată de banalitate și mediocritate. O dată cu intrarea României în război în vara lui 1916, Octav Băncilă a fost mobilizat
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
astfel, au rezistat timpului personaje cu o notorietate redusă cum a fost de exemplu Ion Kalinderu (1904). Remarcabile sunt portretele violoncelistului Andrei Chefneux (1925), al verișoarei sale Lucia Mantu (1914), "Portretul de familie" (1900), precum și portretele unor profesori și cărturari ieșeni. Majoritatea portretelor realizate în perioada anilor 1920 - 1930, au în execuția lor adâncimea psihologică și măiestria realist artistică din epoca de maturitate a operei lui Băncilă. Octav Băncilă a practicat și pictura de gen prin portretizarea membrilor familiei sale numeroase
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
fost editate câteva broșuri și apoi, în anul 1973, volumul intitulat "Radiotelefoane - principii" (odată cu intrarea în funcțiune a sistemului). Sistemul de radiotelefonie pe căile ferate a fost implementat la începutul anilor ’80 și în România, grație strădaniei neobosite a inginerului ieșean Ion Mitican, împreună cu un grup de specialiști de la Regionala CFR Iași. În paralel cu activitatea profesională, desfășurată la CFR, până în februarie 1994, când a ieșit la pensie, Ion Mitican și-a dedicat jumătate din viață cercetării istoriei Iașilor. Cercetând vechi
Ion Mitican () [Corola-website/Science/306569_a_307898]
-
Mitican a început să publice materiale istorice despre Iașul de odinioară, cuprinzând evocări și monografii literare - majoritatea cu conținut inedit - a unor locuri și clădiri, în revista "Cronica" și în cotidianul "Flacăra Iașului", susținând rubrica duminicală "Vechi locuri și zidiri ieșene". El dorea să apropie cititorii de trecutul așezării, pledând pentru cunoașterea și conservarea patrimoniului cultural-arhitectonic și militând să se oprească distrugerea vechilor străzi și a zidirilor încărcate de istorie. După ieșirea la pensie, în anul 1994, Ion Mitican și-a
Ion Mitican () [Corola-website/Science/306569_a_307898]
-
de biologie aplicată. În martie 1943 adevenit Membru corespondent al Academiei de Agricultură din România. După ce fusese îndepărtat de la catedră timp de patru ani, de regimul comunist, a revenit în 1952 ca profesor la Facultatea de Zootehnie a Institutului Agronomic ieșean. Pentru activitatea sa în domeniul agricol a fost distins cu titlulrile: Principalele sale lucrări sunt: Profesorul Agricola Cardaș a elaborat peste 70 de lucrări privind materialul zootehnic autohton și influența mediului asupra organismului animalelor domestice.
Agricola Cardaș () [Corola-website/Science/306672_a_308001]
-
2 km de Iași), închis cu garduri și unde se poate pescui. Râul intră în Iași prin cartierul Păcurari, în apropiere de Cimitirul Sfânta Vineri. Apele sale se varsă în râul Bahlui, în apropiere de Depoului de tramvaie din cartierul ieșean Dacia. Râul Rediu este poluat, pe malurile sale și în albia sa fiind aruncate gunoaie menajere, zidărie, bălegar și peturi . Raportul Anual privind starea mediului în România pe anul 2007 întocmit de Agenția Națională pentru Protecția Mediului preciza că la
Râul Rediu, Bahlui () [Corola-website/Science/306705_a_308034]
-
în slujba istoriei și a cauzei naționale s-a identificat nu numai cu destinul dramatic al provinciei sale: Bucovina istorică, ci al tuturor românilor, fiind istoricul tuturor românilor, din Galiția în Tessalia și de la Nistru până la Tisa”, a afirmat istoricul ieșean Ion Toderașcu. Arestat la 5/6 mai 1950, în așa-zisa „noapte a demnitarilor”, a fost internat la închisoarea Sighet pe timp de 24 luni, încadrat ulterior prin Decizia M.A.I. nr.334/1951; pedeapsă i-a fost majorată cu
Ion Nistor () [Corola-website/Science/306711_a_308040]
-
s-a născut la Iași, a făcut studii muzicale în orașul natal, mai întâi la Scoala Populară de Artă, apoi la Conservatorul “George Enescu". Înainte de terminarea studiilor universitare, i s-a dat ocazia binemeritata de a apărea pe scena Operei ieșene în roluri complexe și solicitante precum Regina Nopții, Lucia, Gilda și Violetta. În 1990 (anul în care a fost admisă la Conservator), ea a câștigat Premiul I la exigentul concurs muzical internațional ARD organizat la München, iar în anul următor
Elena Moșuc () [Corola-website/Science/306720_a_308049]
-
care s-au numărat: Paul Bujor, Ion Borcea, Ion Simionescu, Mihail D. David, Al. Popovici, Petre Bogdan și alții. După trecerea examenului de licanță în anul 1915 își începe cariera didactică universitară ca asistent la Laboratorul de Zoologie al Universității ieșene de sub conducerea profesorului Ion Borcea. A făcut studii de specializare la Institutul de Zoologie al Universității din Basel (Elveția) și la Universitatea din Grenoble (Franța), unde absolvă, în 1926, secțiile de Piscicultură și Hidrobiologie aplicată. În 1928, își trece doctoratul
Constantin Motaș () [Corola-website/Science/306761_a_308090]
-
se găsesc exponate unicat, cum ar fi: În anul 1975, în semn de omagiu față de marele cărturar Dosoftei, unul dintre primii care au promovat tipărirea de cărți în limba română, a fost dezvelită o statuie din bronz realizată de către sculptorul ieșean Iftimie Bârleanu. Această statuie a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-III-m-B-04315. Mitropolitul și cărturarul moldovean Dosoftei Barilă (1624-1693) a fost canonizat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]
-
(n. 26 decembrie 1927, Voinești, Iași - d. 11 decembrie 2011) - lingvist român. Absolvent al Facultății de Litere din Iași, secția română-germană (1950), apoi membru al "Catedrei de limba română al Universității ieșene", pe rînd asistent, lector, conferențiar și profesor. A avut responsabilități publice, fiind șef de Catedră, prodecan, decan și prorector, la Catedra de limba română, Facultatea de Litere, respectiv la Universitatea „Al.I. Cuza”, Iași. Lector de limba română la: Universitatea
Vasile Arvinte () [Corola-website/Science/306936_a_308265]
-
activitatea de la Institut, prin cea desfășurată la Catedră, precum și prin cea de conducător de doctorat, profesorul a reușit să asigure continuitatea Școlii create de A. Philippide și duse mai departe de G. Ivănescu, revigorînd și împrospătînd cercetarea lingvistică și filologică ieșeană. A fost preocupat, în special, de studiul limbii în diacronie, perspectivă din care studiază limba română, relațiile lingvistice româno-germane, chestiuni de etnonimie, de etimologie, precum și de evoluție a aspectului literar al limbii române. Este coautor al unor prestigioase ediții de
Vasile Arvinte () [Corola-website/Science/306936_a_308265]
-
poezii lirice, balade, idila Miron și Florica (1870), satire, epistole, schițe, romanul Mihai Vereanu (1873), piese de teatru, memoriale de călătorii și un volum de memorii intitulat sugestiv Amintiri de la Junimea (1921). Este inițiat în anul 1866, în Loja masonică ieșeană Steaua României, unde primește în anul următor gradele de Companion și Maestru. Iacob Negruzzi a fost Venerabilul acestei loji în 1886. Ca membru al Partidul Conservator a fost de mai multe ori deputat ori senator de Iași, dar nu s-
Iacob Negruzzi () [Corola-website/Science/306947_a_308276]
-
la Mănăstirea Vlădiceni. Biserica Mănăstirii Vlădiceni a intrat în atenția presei locale, după ce s-a constatat că în pronaos a fost pictat în mărime naturală într-o frescă, pe peretele rezervat de obicei domnitorilor ctitori de biserici, omul de afaceri ieșean Constantin Comănescu, împreună cu soția și cu cei doi copii. Aflată la capătul zonei industriale a Iașului, la poalele unui deal împădurit, Mănăstirea Vlădiceni a fost construită cu aportul omului de afaceri ieșean Constantin Comănescu care cumpărase niște sere din apropiere
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
obicei domnitorilor ctitori de biserici, omul de afaceri ieșean Constantin Comănescu, împreună cu soția și cu cei doi copii. Aflată la capătul zonei industriale a Iașului, la poalele unui deal împădurit, Mănăstirea Vlădiceni a fost construită cu aportul omului de afaceri ieșean Constantin Comănescu care cumpărase niște sere din apropiere. El a donat materiale de construcții și ""de aceea am socotit că trebuie să-i mulțumim pictându-l în mănăstire, împreună cu familia"", a declarat starețul Mănăstirii, protosinghelul Meletie Cucoară . După aflarea de către
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
recunoștință pentru toți cei care au luptat, luptă și vor lupta pentru întregirea și unitatea neamului românesc. Primăria Municipiului Iași. 1 Decembrie 1999. Refăcut de Constantin Crengăniș. 1995-1999.”" Gestul reparatoriu a avut parte de unele critici. Astfel, într-un ziar ieșean, monumentul refăcut a fost caracterizat drept „Monstruozitatea de la Medicină”, personajul care simboliza Patria mamă fiind asemănat cu „un pompier”. În același articol, o altă persoană a denigrat meritele artistice ale Olgăi Sturdza.
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
acele lucrări de care un artist își leagă numele pentru posteritate”", a scris el. Autoritățile au continuat să pună piedici în calea realizării monumentului, refuzând să permită amplasarea statuii în Piața Unirii și oferind piațeta din fața actualului Hotel Continental. Profesorii ieșeni Nicolae Iorga, A.D. Xenopol și A.C. Cuza au mobilizat tineretul universitar, provocând la 14 septembrie 1910 o manifestație de protest a cetățenilor Iașului și a studențimii ieșene în care s-a cerut hotărât amplasarea statuii lui Cuza în fața hanului Petrea
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iași () [Corola-website/Science/307919_a_309248]
-
amplasarea statuii în Piața Unirii și oferind piațeta din fața actualului Hotel Continental. Profesorii ieșeni Nicolae Iorga, A.D. Xenopol și A.C. Cuza au mobilizat tineretul universitar, provocând la 14 septembrie 1910 o manifestație de protest a cetățenilor Iașului și a studențimii ieșene în care s-a cerut hotărât amplasarea statuii lui Cuza în fața hanului Petrea Bacalu, unde, pentru prima dată, s-a jucat „Hora Unirii". În cele din urmă, cu prilejul audienței din anul 1910 a lui A.D. Xenopol la regele Carol
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iași () [Corola-website/Science/307919_a_309248]