6,354 matches
-
Clanul Śăkya făcea parte din casta războinicilor, kșatriya (păli: khattiya), și se pare că era de origine indo-europeană. Faptul că membrii clanului pretindeau că sunt „descendenți ai Soarelui” pledează în favoarea acestei opinii, de altfel foarte răspândită la popoarele indo-europene. Vechile imnuri vedice argumentează și ele că Soarele era unul dintre primii zei adorați de aceste popoare. Mama celui care avea să devină Buddha se numea Măyă și provenea dintr-o familie influentă a unui trib vecin cu Śăkya numit Koliya. Se
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
într-un lung proces istoric. La fel cu limbajul vorbit, limbajul muzical este o creație a omului, care și-a făurit formulele melodice pentru a fi interpretate cu glasul sau instrumentele muzicale, cunoscând o continuă perfecționare și diversificare. Incantațiile religioase, imnurile eroice sau cântecele de muncă din Antichitate, precum și cântecele de curte au evoluat treptat în contextul religios al Evului Mediu. Astfel în arta muzicală religioasă se vor impune două stiluri: cel bizantin (în răsăritul Europei) și cel gregorian (în apusul
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
-și exclusiv latura sentimentală, din convingerea că „le coeur est la vraie lyre”. Scurta și zbuciumata sa boemă îi influențează morala, construită maniheist și melodramatic, după modelul lui Rolla al lui Alfred de Musset, ca în poemul Raul (1875), un imn adus iubirii pure, care nu ar putea exista decât într-o altă lume, a morții. Iubirea ia forma invariabilă a obsesiei, senzualismul fiind însă unul convențional, de sorginte livrescă. Legenda Nurului (1877) preia, stângaci, simbolul prezent în stihurile lui Costache
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
vremea reginei Victoria, și unde celebrările pe jumătate regale, pe jumătate parlamentare percepute ca fiind tradiționale nu sînt în realitate cu nimic mai vechi. În sens mai larg, rețetele acestui ritual au servit în ansamblul întregii Europe unde sărbătorile și imnurile naționale datează din aceeași epocă 431 și constituie simboluri de identificare politică create în funcție de o tehnologie de comunicare lipsită de mister. Emoția se fabrică. Însă resursele acestor mijloace al căror impact se verifică în practică presupune ca o autoritate centrală
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Este o opțiune care confirmă, involuntar, concepțiile uzuale Încă, național-etatiste, asupra istoriei moderne. În plus, autorul preia acuzele aduse inițial comunismului doar din perspectivă națională. În bătăliile simbolice care au populat revoltele și represiunile epocii, emblemele naționale cum ar fi imnul, steagul, „clasicii” polonezi, monumentele istorice, manualele, funeraliile sau pelerinajele au avut mereu un rol central, captînd aproape necondiționat solidarități și antipatii, parteneriate de tot felul. Povestitorul nu prea reușește să depășească obsesiile identitare ale polonezilor, În mare parte bazate pe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
noi este Dumnezeu; Doamne al puterilor; Troparul Învierii; Tatăl nostru; Troparul Rusaliilor; Fie numele Domnului binecuvântat; Binecuvântat ești Hristoase Dumnezeul nostru; Colinde cu conținut religios; - intonarea unui cântec patriotic (Deșteaptă-te române; Limba noastră - Al. Cristea; Țara Mea - D. G. Chiriac; Imnul eroilor - I. Brătianu; Pui de lei - I. Brătianu) - verificarea auzului muzical prin luarea tonului după pian și prin intonarea gamei Do major, a arpegiului și a unor sunete din gamă, - verificarea simțului ritmic. Note: Pentru examenul la proba muzicală nu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/234636_a_235965]
-
superior, intelectualul-funcție al puterii-cunoaștere. Un soi de gânditor interesat, care produce suport teoretic pentru acțiunile politicienilor, la fel cum Hegel a oferit suport teoretic pentru Bismarck prin opera sa, aceea a unei Germanii Mari, o Germanie peste tot cum spune imnul ei, e produs de sistemele de educație. Acest intelectual modern, de "un comic amar", nu întreține decât o nefastă dialectică istorică, atât la nivel cotidian cât și dintr-o perspectivă a gândirii negânditului. Istoricisme după istoricisme... Foucault a gândit cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lirism de tip confesiv, ale cărui note dominante sunt melancolia și visarea: „Frunze metalice cad,/ Oglinda apei e spartă -/ Frunze metalice cad,/ Le-nvăluie apa, le poartă./ Dragostea ta m-a strigat?/ Vântul îmi bate în poartă.” Cu Fluxul memoriei (1957), Imn către zorii de zi (1962) și Fiul risipitor (1964), poezia baconskyană se situează definitiv în zona lirismului autentic, purtător al principalelor calități care l-au impus pe autor în conștiința literară a epocii. Poetul devine un „estet al melancoliei” (Eugen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
a nu-l fi cunoscut pe Mântuitor. Impresia profundă produsă de aceste volume, care marchează unul dintre cele mai importante momente ale istoriei poeziei românești postbelice, provine, în bună măsură, din suflul elegiac al viziunii lirice, în care neliniștea ontologică (Imn către neliniște), filtrată de o conștiință bine cumpănită, își face din timp ecranul metafizic pe care sunt proiectate marile întrebări existențiale. Timpul se constituie, de asemenea, în fundalul structurant al estetismului baconskyan, care invocă, din perspectiva unei culturi aflate în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
ș.a.), București, 1951; Cântece de zi și noapte, București, 1954; Itinerar bulgar, București, 1954; Două poeme, București, 1956; Colocviu critic, București, 1957; Dincolo de iarnă, București, 1957; Fluxul memoriei, București, 1957; Călătorii în Europa și Asia, București, 1960; Versuri, București, 1961; Imn către zorii de zi, București, 1962; Poeți și poezie, București, 1963; Clujul și împrejurimile sale, București, 1963; Versuri, pref. Mihail Petroveanu, București, 1964; Fiul risipitor, București, 1964; Meridiane, București, 1965; Dumitru Ghiață, București, 1966; Echinoxul nebunilor și alte povestiri, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Dumnezeu. Desigur, din perspectiva romană Isus este ceva mai mult decât un criminal executat. Nu era nicio onoare să mori în felul acesta. Dimpotrivă, era moartea rezervată sclavilor și celor mai aprigi răufăcători. Nu e de mirare că un vechi imn creștin în cinstea lui Cristos îl pune în legătură pe Isus cu sclavii: ... luând firea sclavului [...] s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte și încă moartea pe cruce. (Fil 2,7-8). Dar din perspectiva lui Isus, ce
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de îndeplinit: trebuie să lucrăm ca mesageri ai săi vestind domnia sa lumii întregi”. Mesajul lor nu este de tipul: „Isus a înviat; de aceea, privește cu admirație cerul cu gândul că într-o zi vei merge acolo cu el”. Multe imnuri, rugăciuni și predici creștine au încercat să îndrepte povestirea pascală în acea direcție, dar linia de gândire proprie evangheliilor este aceasta: „Isus a înviat. Așadar a început o nouă lume a lui Dumnezeu și, drept urmare, noi, tu și toți ceilalți
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Ion Păun-Pincio („concetățeanul nostru”). În paginile gazetei este reprodus un pasaj, intitulat Moldoveni și munteni, dintr-un articol al lui Mihai Eminescu, publicat în „Curierul de Iași” din octombrie 1877, și este găzduită o poezie a lui Lucien Bazin, Un imn francez lui Eminescu, în traducerea lui St.O. Iosif. În 1911 și în 1912 e prezent, tot mai des, Ion Sân-Giorgiu, fie ca poet, fie ca recenzent al unor volume de versuri recent apărute, semnate de D. Anghel, Cincinat Pavelescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288219_a_289548]
-
o fidelitate încercată... Ca reprezentant al întregii națiuni, reînnoiesc în fața Majestății Voastre... Pentru măreția domniei Voastre... Pentru fericirea Majestății Sale Împărăteasa... Ridic paharul în onoarea Majestății Sale Împăratul Nicolae și a Majestății Sale Alexandra Feodorovna. Orchestra gărzii republicane a intonat imnul rusesc... Iar seara, marele spectacol de gală de la Operă a fost o apoteoză. Precedată de doi purtători de torțe, perechea imperială a urcat scara. Parcă înainta printr-o cascadă vie: rotunjimile albe ale umerilor femeilor, florile deschise de pe corsaje, strălucirea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Din aceeași familie este și ho dynatós: „Cel Putearnic” (SC, Blaj); „Cel-Puternic” (BVA); „cel puternic” (G-R); Cel „puternic”; „Cel Atot Puternic” (C); „qui potens est” (Vg); „le Tout-Puissant” (BJ); „he who is mighty” (RSV). Este folosit cu valoare substantivala în imnul din Lc 1,46-55, la v. 49: hóti epoíQsén moi megála ho dynatós...: „căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic...” (t.n.). 3.2.1.1.6. hQ megalosýnQ: „mărire” (SC); „scaonul măririi” (Blaj); „slavă” (BVA, BS); „mărire” (G-R
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
28, par. Mc 5,7): „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt?” (C). 3.2.1.1.10. tò ónoma: „Numele” (toate trad. românești); „nomen” (Vg); „Nom” (BJ); „Name” (RSV). În paralelismul poetic al imnului din Lc 1,49, tò ónoma este echivalat cu alt nume ce înlocuiește Numele inefabil, ho dynatós249: hóti epoíQsén moi megála ho dynatós / kaì hágion tò ónoma auto¤: „căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic/și sfânt e Numele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care este și care era și care vine și de la cele șapte duhuri care sunt înaintea tronului lui...” (t.n.). Ne dam seama că este vorba despre Dumnezeu-Tatăl datorită versetului 5, care continuă: „și de la Isus Hristos...”. În 4,8, în cadrul imnului din liturgia cerească, e puțin diferită, respectând axa timpului: ho QÎn kaì ho Äîn kaì ho erchómenos, urmată de ho pantokratÄr; în adresări (11,7 și 16,5) apar doar primele două componente: ho Äîn kaì ho QÎn. Semnificație: existent
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
domnilor, Cel care singur are nemurirea și locuiește în lumina cea neapropiata, pe care nici un om nu l-a văzut și nu-l poate vedea...” (t.n.), după ce mai fusese numit, în 1,17, basileùs tÄÎn aiÀnÄn, „împăratul veacurilor”. În imnul din Apocalips 15,3-4, e preamărit că ho basileùs tÄÎn ethnÄÎn, „Regele neamurilor”, adică stăpânitor peste toate popoarele pământului. 3.2.1.6.2. déspota (e folosit exclusiv în această formă, la vocativ): „Doamne” (SC); „Stăpâne” (celelalte traduceri românești); „Dominus
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
C); „Sanctus” (Vg); „le Saint” (BJ); „O Holy One” (RSV). Se întâlnește cu referire la Dumnezeu doar în Apocalips 16,5b: díkaios ež, ho Äîn kaì ho QÎn, ho hósios, „Drept ești Tu, Cel-ce Ești și Cel-ce-Erai, Sfinte” (BVA). În imnul din capitolul 15 este nume predicativ: hóti mónos hósios (15,4): „Tu singur ești sfânt” (BVA). Însemnând la origine „pios, drept”255, e folosit de Septuaginta pentru a traduce cuvinte ebraice de obicei aplicate omului și foarte rar lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Expresia apare prima dată în Ap 1,4, despre Dumnezeu-Tatăl284, apoi, la 1,8, este proclamata de Isus despre sine și i se adaugă încă un nume, ho pantokrátÄr. La 4,8, 11,7 și 16,5 o întâlnim în imnuri adresate dumnezeirii în general. Semnificații de bază: existent dintotdeauna și care urmează să vină. 3.2.2.6.4. tò Alpha kaì tò Ä méga: „Alfa și omega”. Contexte: EgÀ eimi tò Alpha kaì tò Ä méga, légei kýrios ho
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
să bată toba. Murmură un cântec. Și cântecul, și bătăile tobei sunt din ce În ce mai puternice. ș...ț Alternanța țipetelor de păsări și a tăcerilor se repetă de mai multe ori. În cele din urmă șamanul schimbă ritmul tobei și Își cântă imnul (M. Eliade, 1997, p. 218). După ce a parcurs toate „procedurile” magice, șamanul intră În transă și „Întrupează” puterile din lumea de dincolo; actele rituale sunt, de fapt, transpunerea acțiunilor spiritului său, care se luptă cu puterile malefice pentru a obține
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
așază În mijlocul iurtei, focul este din nou aprins, iar șamanul bate iarăși toba și dansează. Sare În sus la o Înălțime care atinge uneori șase picioare. Strigă În delir. Se oprește din nou, intonează cu voce gravă și joasă un imn solemn. Urmează un dans ușor, În timpul căruia cântă Într-un fel mai curând ironic sau, dimpotrivă, răuvoitor: depinde de ființele a căror voce o imită. În cele din urmă se apropie de bolnav și silește cauza bolii să plece. Sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fiecare etapă a acestui drum inițiatic este anunțată orășenilor prin sunetul clopotelor: este cel dintâi semnal al celebrării și primul moment În care puterea Își asociază prezența marelui eveniment liturgic. Monarhul intră În biserică, iar corul și Înaltul cler cântă imnul axion („vrednic este”). După cântarea Întru slava sfintei (slavoslovia), alaiul Întreg iese, iar racla cu relicva este dusă În curte de către patru preoți. Acesta este Începutul celebrării publice: racla sfintei Înconjoară de trei ori biserica, fiind urmată de alaiul condus
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Într-o defilare și care, astfel, ia În stăpânire străzile orașului, Încă dominat de burghezie. Pentru a favoriza reușita reuniunii finale, care consacră unitatea proletariatului În fața capitalismului, mijloacele clasice ale riturilor politice sunt puse În mișcare: drapele, insigne, sloganuri, manifeste, imnuri și cântece, toate repetând câteva idei-cheie și ajutând participanții să se identifice cu mișcarea muncitorească (A. Piette, 1988, p. 109). Alteori, elementul de contestare se manifestă prin duplicarea ceremoniei: parada majoră este dublată de altă paradă, În cod carnavalesc: o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pălării nostime, peruci și bărbi false. Defilarea este mai dezordonată, iar muzica este mai puțin disciplinată ș...ț Pe măsură ce lojile se Întorc În cartierele de unde au venit, ele se bucură de o primire zgomotoasă. Fanfara dă semnalul de Încheiere intonând imnul național, dar unii participanți vor cânta și bea În cluburile lor până seara. La ora Înserării, străzile Belfastului se golesc de tot. Un alt „Doisprezece” a trecut (B. Dominic, 2000, p. 4). În alte situații, ieșirea ceremonială În stradă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]