6,237 matches
-
Periplu în lumea curtezanelor și a pseudocurtezanelor / 21 Sexualitatea creatoare și distrugătoare în mituri / 29 Curtezane și pseudocurtezane în mitologie / 35 Zeități sumero-babilonene / 35 Inanna • Ishtar • Astharte Zeități egiptene / 40 Nut • Nephthis • Isis • Hathor • Bastet • Qadesh • Karina / Ummu Sybyan Zeități indiene / 42 Shakti / Durga • Lakshmi • Shri • Rati • Sodasi • Yellamma • Sarasvati • Demonii sexuali feminini: Lamia, Lilith, Kali, Succubus • Apsaras: Urvasi, Vilasini • Kali • Lasya Zeități din Orientul Apropiat și Mijlociu / 45 Mylitta • Adonia • Allatu • Athargatis • Anat • Cybele • Agrat Bat Mahalat • Shekimah • Asherah • Anahita
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sunt patroane ale prostituatelor sacre din temple, modele sacre pentru curtezane și pseudocurtezane. Exemplificăm acest temei mitologic, conturând câteva figuri de zeități feminine: Ishtar, Hathor, Lakshmi, Nü Wa, Aphrodita... ce simbolizează comportamente și conduite erotice în diferite mitologii: sumero-babiloniană, egipteană, indiană, semită, iraniană, chineză, greacă, romană, precolumbiană, geto-dacă, japoneză, scandinavă. Ilustrăm, de asemenea, comportamentele și conduitele erotismului interesat cu personaje biblice din Vechiul Testament și din Noul Testament: Rahab, Iudith, Dalila, Maria Magdalena, cu desfrânate pocăite în perioada apostolică și patristică: Maria Egipteanca
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
însuși, dintr-un ou cosmic, a creat, fecundând cosmosul, și cupluri divine. Dintr-un asemenea cuplu s-au născut Osiris și Isis, Seth și Nephthis. Din lacrimile lui Atum, în forma manifestă, Amon Ra, s-au născut oamenii. În mitologia indiană, lumea se naște tot din fecunditatea divină, fie dintr-o totalitate cosmică androgină, fie dintr-un cuplu primordial. Cuplul primordial dă naștere cuplurilor de zeități principale: Brahma Sarasvati, Vishnu Lakshmi, Shiva Parvati. În mitologia greacă, cosmogonia este antropomorfizată. Din haos
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de a împiedica vacile să fete, de a usca pășunile. Cândva era o femeie frumoasă și dorită. Karina și-a devorat copiii pentru a dobândi puterea magiei negre iar zeul suprem a condamnat-o să aibă doar copii morți. Zeități indiene Shakti / Durga, considerată Marea Zeiță, simbolizează energia și mișcarea creatoare, energia primară, energia conștiinței, ceea ce dovedește că forța creatoare este feminină și de natură sexuală. Slujitoarele zeiței erau femei ce participau la ritualuri tantrice. Lakshmi, numită și Aphrodita indiană, este
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Zeități indiene Shakti / Durga, considerată Marea Zeiță, simbolizează energia și mișcarea creatoare, energia primară, energia conștiinței, ceea ce dovedește că forța creatoare este feminină și de natură sexuală. Slujitoarele zeiței erau femei ce participau la ritualuri tantrice. Lakshmi, numită și Aphrodita indiană, este soția lui Vishnu, zeul regenerator și întruchiparea spiritului omniprezent, mama lui Kama, zeul dragostei, Cupidonul indian. Este zeița frumuseții, fericirii, norocului (similară Fortunei romane). Ea încarnează bogăția, frumusețea, seducția, eleganța. Era dorită și adorată deopotrivă de zei și de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în livadă, cântând și dansând în horă, despletite, uneori goale, alteori în veșminte de zale ori în voaluri transparente și cu clopoței la picioare. Ele se aseamănă cu Si'La, diavolițe din folclorul arab, cu demonii sexuali feminini din mitologia indiană. Ielele sau Drăgaicele sau Sânzienele sau Șoimanele sunt zâne vesele, puse pe șotii, dornice să deruteze pe cei care vor să le vadă. Dacă, spre exemplu, găsesc un tânăr care doarme afară noaptea, îl înconjoară, cântă și dansează în jurul lui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
akkadian, babilonian și egiptean, zeița fertilității Qadesh era slujită de preotese cu practici sexuale multiple, qateshtu. Tot la egiptenii arabi, ghazye erau prostituate venerate; ele proveneau dintre tinerele educate în temple ce erau revendicate de demnitari ca soții. În templele indiene și nepaleze, zeitățile erau omagiate de baiadere, dansatoare, și de preotese, devadasi, considerate soții ale zeilor. În asemenea medii sacre se practicau deflorări ritualice. Femeile care deveneau prostituate publice trebuiau să vină cel puțin odată în viață în templu pentru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
zeitățile feminine: Sakti, Lakshmi, Rati, Sarasvati și nimfele celeste Apsaras: Menaca, Urvasi, Vilasini. Preocupările practice pentru sexualitatea performantă și reflecțiile filosofico-literare privitoare la acest domeniul de viață intimă s-au exprimat în texte erotice, unele de dimensiunea tratatelor. Vechea tradiție indiană atribuie legendarului Nandi, însoțitorul lui Shiva, primele texte cu conținut erotic ce au inspirat numeroșii autori ai unor asemenea lucrări din secolele VIII-I î.H: Uddalaka, Shvetaketu, Babhru, Charayana, Suvarnanabha, Ghotakamukha, Gonardya, Gonikaputra, Dattaka (sec. III-I î.H.
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
povestirii, Jean Michel Adam, Françoise Revaz • Avangardismul românesc, George Bădărău • Caragiale sau vîrsta modernă a literaturii, Alexandru Călinescu • Comicul, Jean Marc Defays • Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță • Dor și armonie eminesciană, Leonida Maniu • Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin • Fantasticul în literatură, George Bădărău • Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan • Literatură și convertire. Steinhardt, Frossard, Wurmbrand, Adrian Sabău • Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre • Medalioane, Zigu Ornea • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
literar” și „Sinteza” , reproduse pentru prima dată de P.-C., ca Itinerar italian, într-o addenda. Tot mai interesat de „subiectul” Mircea Eliade, cercetătorul și-a continuat sistematic investigațiile: identifică și editează în 1992 și teza de doctorat Psihologia meditației indiene. Studii despre yoga. Moment crucial în destinul tânărului Eliade, studiul deschide calea construcției operei sale științifice și literare. Și aceste pagini sunt însoțite, pentru o mai completă explicitare și înțelegere, de un scurt fragment din Memorii, ce limpezește motivul alegerii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
Eliade, studiul deschide calea construcției operei sale științifice și literare. Și aceste pagini sunt însoțite, pentru o mai completă explicitare și înțelegere, de un scurt fragment din Memorii, ce limpezește motivul alegerii subiectului, susținut de aprecierea corectă a sistemelor filosofice indiene. Într-o succesiune de studii cu argumente fără echivoc, dublate de probe - acte mitrice, de stare civilă, scrisori olografe -, P.-C. comunică, de asemenea, importante clarificări și rectificări la biografia lui Tudor Arghezi, mai ales privind părinții, anii de școlaritate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
morții totul îi apare poetului derizoriu, iar viața, zbaterile, iubirea sunt văzute ca fiind ilar zadarnice. SCRIERI: Titu Maiorescu în fața instanței, București, 2002; Rondeluri, București, 2003. Ediții: Mircea Eliade, Contribuții la filosofia Renașterii, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1984, Psihologia meditației indiene. Studii despre yoga, introd. Charles Long, Epilog de Ioan Petru Culianu, București, 1992; Alexandru Busuioceanu, Caietele de la miezul nopții (Jurnal. 1939-1957), tr. și pref. edit., București, 2001. Repere bibliografice: Mircea Zaciu, Lecturi și zile, TR, 1975, 30,31; Liviu Grăsoiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
meteorologia. Circuitul apei în natură a fost descoperit, sau măcar intuit, foarte devreme în istoria omenirii. Chiar Biblia face referire de mai multe ori la acest circuit, în special în legătură cu potopul. Următorul citat este tradus din textul sanscrit al cărții indiene Manusmrti, carte cu o origine de cel puțin 2500-3000 de ani: “Apa se ridică la cer sub formă de vapori; din cer coboară sub formă de ploaie, din ploaie se nasc plantele, și din plante, animalele” (Manusmriti Cartea III, sloka
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
presupusei existențe a Începutului și vetrei domestice, ale Împărțirii În clase și ale sacrificiului de cai. În special Georges Dumézil (1898-1986) a fost cel care a interpretat riturile, zeii, miturile și saga Romei pe baza paralelelor indo-germanice și mai ales indiene și iranice 1. Lucrările sale Încep În perioada În care se descoperă literatura hitită și cea ugaritică (B. Hrozny, E. Forrer, Cl. Schaeffer) și deci devine clară o koinè egee din mileniul al II-lea, care Își are originea În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la punctele care urmează: (a) omologia Între structura societății romane Împărțită În „clase” și grupul zeilor superiori (Jupiter, Martexe "Marte", Quirinusxe "Quirinus"): fonction tripartite 2; (b) comparația Între rituri, de exemplu Între ritul roman al lui equus October și sacrificiul indian al calului; Dumézil definește chiar și sărbătoarea romană „un asva-medha roman”3; (c) comparația Între mituri, saga, figurile zeilor și ale eroilor, de exemplu Între Vestaxe "Vesta" și cultul indo-arian al focului, gemenii (Castorii, Romulusxe "Romulus"-Remusxe "Remus"), Mater Matutaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
chiar și sărbătoarea romană „un asva-medha roman”3; (c) comparația Între mituri, saga, figurile zeilor și ale eroilor, de exemplu Între Vestaxe "Vesta" și cultul indo-arian al focului, gemenii (Castorii, Romulusxe "Romulus"-Remusxe "Remus"), Mater Matutaxe "Mater Matuta" și aurorele indiene (Usasah)1. Aceste comparații, cărora le pot fi aduse cu siguranță obiecții din punctul de vedere al lingvisticii comparate și din cel indologic, furnizează pentru istoria religiei romane unele asemănări care ne fac, poate, să ne gândim la o „moștenire
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
foarte relevante și pentru istoria religiei, lăsate În Orientul Apropiat: În texte rituale hitite care menționează un zeu al focului cu nume vedic, Agnixe "Agni"; În Babilonia casită, unde este atestat un zeu solar cu același nume ca și zeul indian S¿ryaxe "Su>rya" (către 1760 Î.Hr.); În regatul Mitannilor, Între Mesopotamia de Sus și Siria nordică până la Mediterană, prin tratatul dintre regele Șattiwaza și regele hitit Șuppiluliuma I (1370-1342 Î.Hr.) În care sunt menționate zeități bine cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bine cunoscute prin intermediul Vedelor: Mitraxe "Mitra", Varuñaxe "Varun{a", Indraxe "Indra", N³satyaxe "Na>satya" (cf. Mayrhofer, 1974; pentru implicațiile istorice și istorico-religioase: Thieme, 1960; Dumézil, 1961). Toate acestea Întăresc, desigur, teza unui substrat protoindoarian În vastele regiuni care leagă subcontinentul indian și Orientul Apropiat, Într-o epocă anterioară stabilirii populațiilor iraniene pe platou Începând cu secolul al IX-lea Î.Hr. Pe de altă parte, posibile urme ale unui substrat protoindoarian pot fi recunoscute În așa-zisele „religii de la Hindukuș” (Jettmar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și L. Renou (1934) au reușit să reconstruiască o figură destul de convingătoare a unui zeu indo-iranian * V•trahan și a unui erou victorios În lupta Împotriva unui balaur: prima figură ar putea fi propriu-zis iraniană, iar cea de-a doua, indiană. În timp ce Indra a fost demonizat În zoroastrism (cf. mai jos, subcapitolul 2.8), corespondentul său indian a fost ridicat la rang de divinitate aproape supremă În religia vedică (Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 177 sq.). Desigur, nu este lipsit de semnificație faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Na>satya" indieni) (cf. mai sus, subcapitolul 1.1); aceștia, la fel ca Indra, sunt atestați Încă În regatul Mitannilor, În secolul al XIV-lea Î.Hr. În ceea ce privește ritul, cultul și jertfa, s-a vorbit despre haoma iraniană și soma indiană (deci și despre un *sauma indo-iranian inițial). Aceasta Însă, nu este doar seva extrasă dintr-o plantă (denumirea sevei este un substantiv format de la o rădăcină care Înseamnă „a stoarce”) , ci și o divinitate atât În India, cât și În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
constituie partea nemuritoare a individului, care nu numai că Îi supraviețuiește, ca suflet (urvan), de care e strâns legat, ci, mai mult, preexistă nașterii sale. Sub unele aspecte, amintesc de manesxe "manes" de la romani sau de pitaras, „părinți” sau strămoși indieni; sunt spirite ale defuncților, cinstite liturgic, mai ales de Anul Nou. Tocmai această natură a lor, de spirite ale morților care trebuie liniștite cu ofrande plăcute (Söderblom, 1899), duce la recunoașterea În Farvași a unei credințe arhaice În nemurire, legată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
altul, ca aojah „putere” și vareèah „prestigiu, forță”, aceluiași complex ideologic al noțiunilor vedice legate de diferitele puteri divine și umane (Gonda, 1962, pp. 38 sqq.), cum ar fi tejas, energia luminii și a focului, sau ojas și varcas, corespondente indiene antice ale termenilor aojah și vareèah din Avesta (Gonda, 1952, pp. 57 sqq.; Gnoli, 1962, pp. 95 sq.). Alte domenii În care comparația indo-iraniană poate să dea rezultate importante pentru reconstrucția religiozității iraniene arhaice, anterioare mesajului lui Zoroastruxe "Zoroastru", sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la sud de muntele cosmic indo-iranian) demonstrează destul de clar existența unei moșteniri ariene comune În concepțiile cosmologice și cosmografice. Faptul că acestea au existat În Iran Înaintea lui Zoroastruxe "Zoroastru" nu se deduce doar dintr-un studiu comparativ cu concepțiile indiene, ci și din aluzia la o viziune a pământului Împărțit În șapte, idee conținută Într-un fragment din G³th³ (Yasna 32, 3). De asemenea, credințele legate de ceea ce se Întâmplă după moarte și practicile funerare prezintă unele asemănări certe (dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a unei realizări spirituale, care Îi garanta ființei umane tocmai posesia Adevărului și, În consecință, o armonie deplină cu ordinea cosmică, dar și cu ritualul și morala aferente. Se poate spune că, datorită unei asemenea achiziții, așavan-ul iranian și •t³van-ul indian intrau Într-o nouă dimensiune a existenței lor, care, deși caracteristică unei stări de beatitudine post mortem, nu se epuiza În lumea de „dincolo”: aceștia erau inițiații și clarvăzătorii, cei care aveau acces la misterele „acestei” existențe terestre Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și 1991), S. Insler (1975) și, În colaborare, lui J. Kellens și E. Pirart (1988; 1990; 1991); ele sunt dovezi evidente ale acestei dificultăți, având totuși o trăsătură comună: dorința de a se baza aproape exclusiv pe comparația cu literatura indiană antică a Vedelor și pe o metodă În mare parte, deși nu În totalitate, lingvistică. Compoziții poetice, G³th³ au fost inserate În secțiunea avestică a Yasna conform cerințelor tradiției liturgice ulterioare lui Zoroastruxe "Zoroastru". În cadrul celor șaptezeci și două de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]