8,326 matches
-
raclă, Să dormi adânc, să nu mai știi ceva. {EminescuOpIV 185} Iubito, vremea-n loc să stee, Să stingă universu-ntreg în noi: O rază încă, încă o scîntee, Ș-apoi dispare tot... ș-apoi, ș-apoi Simt încă gândul tău iubit, femee, Ș-apoi nu vom mai fi nimic... noi doi. {EminescuOpIV 186} GHAZEL Tu, cu cruzime m-ai respins, când am voit, copilă, Să devastez frumusețea ta cea dulce, făr-de milă - Și totuși corpul tău e plin de-o coaptă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de spus nimică... Și azi nu-mi pasă lumea ce-o sa zică De-acest poem, în contră-mi, spre ocară-și. De grija ei un fir de păr nu-mi pică... Să iee dar copiii mei în ghiară-și; Părerea ta, iubit și blond tovarăș, De ea mă bucur și de ea mi-e frică. Amor și moarte sunt în dușmănie: Amic acestei des am căutat-o, Ci-n drumul ei m-am dat copilo, ție... Viața mea din nou ai cîștigat-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De cuvântul meu gonit? Nici visezi cât poți în lume Tu să fii de fericit. Zi și noapte stă la tine Al meu gând nemîngîiet, Căci tot sufletu-mi te cere Și în gând, te chem încet. Vino, vino, mult iubite, Pe-al meu sân să te desmierd Și în ochii tăi cei negri Eu privirea să mi-o pierd. Să-mi pun gura la ureche Și să-ți spun că te iubesc, Că de drag ce-mi ești copile, Eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
unite-aice... Acum pe-un stan de piatră din luntre el coboară Și barba lui cea albă pe piept se desfășoară Și-n două despicată de vânt e răscolită... S-aude glasul CĂLUGĂRULUI (basso) Răsai din a ta noapte, copilă mult iubită. (Intră în scenă) E un străin aice... și ca mărgăritarul E fața lui cea albă, de-argint îi e talarul, Pe umerii de marmur aripe se disfac, Pe fruntea lui, în păru-i, flori roșie de mac... Cine ești tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cuvântul buzei e lamură de miere? De ce-mi întinzi tu gura, când sufletu-mi te cere? Și sânul tău de marmor lași pradă gurii mele Și buclele-ți în valuri ca să mă joc cu ele?... 455O, vin-a mea iubită! eu îngenunchiu, mă-nchin, Eu te ador cu moartea în suflet... CHIPUL Vin! eu vin. Sufletu-mi în vecia-i atras de-a ta chemare, Din noaptea neființei înfiorat apare... Acolo el de veacuri, de îngeri salutat Trecea - un basmu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ființele lor nouă priveasc-atunci cometul, "Neliniștind cu sboru-i veciile întregi. "Fantasmă nesfârșită și totuși diafană "Din lume exilată neaflând limanul său, "Demon, gonit de-apururi de ordinea tirană - Acela să fiu eu. - "Să faci minuni? Nu-i asta. Nu mă-nțelegi, iubite" Pe creștetul lui mândru ea mînile și-a pus. "Sunt taine-n astă lume atât de neghicite, "De-ai spune viața toată, tot n-a sfârși de spus. {EminescuOpIV 323} 145"Vezi tu, eu te-aș vrea timid, un blând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mic... Dar nu țin la nimica, căci nu mai cred nimic. {EminescuOpIV 390} URÎT ȘI SĂRĂCIE Urât și sărăcie sunt acei doi tovarăși, A căror urme crude le aflu pururi iarăși Pe orice chip și-n orice-ndrăsnii de a iubi... Iubit-am poate cântul, voit-am a robi Cu el un suflet dulce, al meu întreg să fie... Sburat-au chip și cântec - urât și sărăcie! Căci ce nu ai în clipa în care ai dorit Se-schimbă-n rău cu vremea, de farmec
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
când ești prea mult înger și prea puțin femeie, Frumoasă cum nici Venus nu a putut să steie, În loc de-a fi un soare al astei lumi întregi, Tu îmi ucizi gândirea, căci nu mă înțelegi. {EminescuOpIV 438} OCHIUL TĂU IUBIT Ochiul tău iubit, Plin de mângâieri, Dulce mi-au lucit Până ieri. Oare te pierdui Pe acest pământ, Fără ca să-mi spui Un cuvînt? Oare te înduri, Tu, ca să mă lași, Geniu de păduri Drăgălaș? Luna în zădar Bate în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mult înger și prea puțin femeie, Frumoasă cum nici Venus nu a putut să steie, În loc de-a fi un soare al astei lumi întregi, Tu îmi ucizi gândirea, căci nu mă înțelegi. {EminescuOpIV 438} OCHIUL TĂU IUBIT Ochiul tău iubit, Plin de mângâieri, Dulce mi-au lucit Până ieri. Oare te pierdui Pe acest pământ, Fără ca să-mi spui Un cuvînt? Oare te înduri, Tu, ca să mă lași, Geniu de păduri Drăgălaș? Luna în zădar Bate în ferești, Și mă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca ea, Ca să mă strecor, Drept oglinda ta Să cobor! Chipul tău frumos Să-l privesc întreg - Cu atât folos Să m-aleg. Să apar ca-n vis Acelei vederi Care mi-au surâs Până ieri. {EminescuOpIV 440} OCHIUL TĂU IUBIT Variantă Ochiul tău iubit, Plin de mângâieri, Dulce mi-au lucit Până ieri. L-am iubit cu mii Lacrime fierbinți Și cu atât de vii Rugăminți. Și cum suferii De al tău amor, Cât de mult dorii Ca să mor! Pururi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
strecor, Drept oglinda ta Să cobor! Chipul tău frumos Să-l privesc întreg - Cu atât folos Să m-aleg. Să apar ca-n vis Acelei vederi Care mi-au surâs Până ieri. {EminescuOpIV 440} OCHIUL TĂU IUBIT Variantă Ochiul tău iubit, Plin de mângâieri, Dulce mi-au lucit Până ieri. L-am iubit cu mii Lacrime fierbinți Și cu atât de vii Rugăminți. Și cum suferii De al tău amor, Cât de mult dorii Ca să mor! Pururi te cătam Pe orice
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o stea fugind Ce lumina c-al nopții alb soare de argint; Era o stea regală, un înger drag, plăpând, Cu sufletul în ceriuri, cu capul pe pământ Și-am cunoscut atuncia că stema cea de fală E steaua României, iubită și regală. Presentul ține-n ochi-mi un testament deschis. Eu văd ce el într-însul cu graiu de foc a scris, Eu văd că viitorul cu lan de flori s-așterne. Ca Spiritul Genesei de fericiri eterne E îngerul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n mintea ta o să mai crezi Tu-l știi cum e din multe părți, Din toate nu - că-l știi din cărți - Eu știu cum e - eu știu cum e, Te-nvinge cum din ce în ce. 22. TE-AȘTEPT IUBITĂ (cca 1871) Te-aștept, iubită, Să-mi vii cu bine, Inima-n mine Arde rănită. O stea ce luce, Un vânt ce trece, O undă rece Aminte-aduce {EminescuOpIV 482} De-a mea iubire, De-a ta ferice; Inima-ți zice
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
crezi Tu-l știi cum e din multe părți, Din toate nu - că-l știi din cărți - Eu știu cum e - eu știu cum e, Te-nvinge cum din ce în ce. 22. TE-AȘTEPT IUBITĂ (cca 1871) Te-aștept, iubită, Să-mi vii cu bine, Inima-n mine Arde rănită. O stea ce luce, Un vânt ce trece, O undă rece Aminte-aduce {EminescuOpIV 482} De-a mea iubire, De-a ta ferice; Inima-ți zice Dumnezeire! Or ce-i acee
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care să mă-nchin, ah, tu ai fi, Da, tu ai fi - ești atât de frumoasă, Încât nu-ți samănă nimic în lume. În van m-aș încerca ca să găsesc O singură imagine, tu dulce, Nemărginit de dulce-a mea iubită, - Ca s-o compar cu tine? nu - dar numai C-o privire-a ta, cu o mișcare Ce se reflectă, -n ochii tăi cei dulci, Cu tremurul mânuței tale albe Și cu mișcarea piciorușului - Nimic, nimic ție nu-ți seamănă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
peste stanuri, Într-o scenă infinită se deschid păduri și lanuri. Noaptea verde-a frunzărimei pietre scumpe o-mpodoabă; Ce se scutur tremurânde peste florile din iarbă. Trandafiri s-aprind ca jarul, răsfoiți în răsărit, Glasuri mii învioșază codrul umed și iubit. În poiana tăinuită blânde sboară dungi de lună Când departe-n munți și codri duios buciumul răsună. Pe-a lor lume ridicată peste nouri se deschide Cartea cerului albastru cu mari litere aurite, Iară munții nalți și negri, înțelepți de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Mi-o ia el cu de-a sila. {EminescuOpIV 531} Ii zic: mă lese-n pace Căci inima mă doare, Fiorul mă sfârșește Și cad de pe picioare. Iar el răspunde... - vorba-i De lacrimi pare plină -: "De vrei un leac, iubită, La inima-mi tu vină ". {EminescuOpIV 532} III ANA: Povestește chiar din capăt să te văd dacă o știi... MUȚI: E! Achill și Agamemnon își spunea grobienii. Și atunci bătrânul Nestor prinde-a spune la povești, Pe-amîndoi îi probozește cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pânză în senin. Cu-a tale reci și albe brațe Tu la grumazu-mi să rămâi Și luna-ți bată drept în față, Îți cază părul la călcâi. {EminescuOpIV 541} Mă voi pleca încet spre tine Să-ți beau tot sufletul iubit C-o lungă, lungă sărutare, Uimită, fără de sfîrșit! 86. DE-ATÎTEA ORI... (cca 1880) De-atîtea ori am fost să mor, De dragul dragii mele... Ce s-au ales de-atît amor O stele, eternelor stele? Și viața toată mi-am închis Gonind
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
călare pe cai, Cu steaguri cu semne de bouri. 93. SERENADĂ ? Victor Hugo - (1884 - 1889? ) Când tu dormi lină, pură Sub ochiul meu umbros, Suflarea ta murmură Cuvânt armonios, Pe corp neacoperită Lipsindu-ți vălul tău; O dormi, o dormi iubită, O dormi, o dormi mereu. Când râzi, pe a ta gură Amorul a descins, Orice prepuitură De-odată s-a și stins; Zâmbirea ta-i ferită De orice cuget rău; O râzi, o râzi iubită, O râzi, o râzi mereu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tău; O dormi, o dormi iubită, O dormi, o dormi mereu. Când râzi, pe a ta gură Amorul a descins, Orice prepuitură De-odată s-a și stins; Zâmbirea ta-i ferită De orice cuget rău; O râzi, o râzi iubită, O râzi, o râzi mereu. {EminescuOpIV 548} Când tu cânți, alintată Pe brațele-mi, la sân, Auzi cum cîte-odată Gîndu-mi răspunde lin; Cântul tău resuscită O zi din traiul meu; O cînt-a mea iubită, O cântă dar mereu.
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cuget rău; O râzi, o râzi iubită, O râzi, o râzi mereu. {EminescuOpIV 548} Când tu cânți, alintată Pe brațele-mi, la sân, Auzi cum cîte-odată Gîndu-mi răspunde lin; Cântul tău resuscită O zi din traiul meu; O cînt-a mea iubită, O cântă dar mereu.
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
separat cu totul. Pentru că vrem ca această căsnicie să dureze. Când iubesc, toți oamenii sunt frumoși. În iubire, pot fi înfrângeri mai sfâșietoare decât cele de pe front. Don Juan a practicat un soi de cros sexual, nu iubirea. Fetelor, când iubiți, fiți leoaice, nu biete păsări fără pene. Iubirea - această însumare de harfe. Trebuie să căutăm femeia ideală. Chiar dacă știm că nu există. Pot fi și iubiri spontane. Cele mai multe însă sunt premeditate. Precum crimele. S-a degradat iubirea, apoi lumea? Ori
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fiecărui creator) pe ușă afară și continuați cu încredere. Primul beneficiar voi fi eu, primul cititor fericit. P.S. Din ultima parte lecturată apreciez și mia plăcut tabloul cu ciorile. El mi-a amintit de descrierea vieții șobolanilor din „Cel mai iubit dintre pământeni” - de Marin Preda și de „Ciuma” lui Camus. A realizat și Topârceanu o descriere a ciorilor, dar acolo este vorba de altceva...de altă natură de talent. Vă urez un final fericit. Nichita Danilov îmi cere în continuare
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
rămâne cu cele scrise de Gheorghe Duca voievod pe zidul mănăstirii Zlataust? Atunci să ne amintim ce scrie pe zidul dinspre miază-zi al bisericii: „Această sfîntă mănăstire s-au făcut de Io Duca-Voievod cu Doamna sa Anastasia, cu fiul seu iubit Io Constantin Voievod, cu Maria; care iaste hramul Sfîntului Ioan Zlataust. Vlet 1683. Și s-au zidit în 30 zile”. Ia să vedem ce spune Ștefan Radu vodă la 22 octombrie 1683 (7192): „Adecă eu, Ștefan Radul vodă. Fac știre
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de sărbătoare. Azi tot poporul laudă și cântă: „Trăiască nația aceasta mare!” Tinerii se uită, militarii gonesc, Poporul acesta prea mult îl iubesc. E sângele nostru, scrie pe el mândrie, De ziua națională chiar și morții învie. Popor român, popor iubit, Prin multe războaie ai fost prigonit. De la Mihai Viteazul la Mircea cel Bătrân, Sau de la Antonescu la cel’ dintâi stăpân. Ștefan cel Mare de sus el privește, Și mândru de România, vesel zâmbește. Chiar și Cuza și Ferdinand I Strigă
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]