7,857 matches
-
întregului corpus publicistic, în vederea stabilirii unui inventar lexical specific scrisului jurnalistic eminescian. Analiza semantică a evidențiat polarizarea limbajului politic eminescian în jurul unor dihotomii semantice fundamentale, care conferă unitate și coerență scrisului jurnalistic. În acest sens, dialecticile trecut/ prezent, naționalism/ cosmopolitism, liberal/ conservator, suzeranitate/ vasalitate circumscriu dimensiunile fundamentale ale problematicii articolelor, favorizând, în același timp, exprimarea gândirii politice a jurnalistului. Caracterul polisemic al limbajului politic eminescian se sprijină pe dimensiunea pregnant intertextuală a articolelor, care înglobează în corpul lor afirmațiile altor jurnaliști
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Dar progresul lent al aspirațiilor democratice și al ideii republicane sub monarhia din Iulie constituie de asemenea un element decisiv. La 22 februarie 1848, revoluția izbucnește la Paris, la capătul unei campanii de banchete, pretext pentru reuniuni politice organizate de liberali. La 24 februarie, regele Ludovic-Filip abdică și Republica este proclamată. Spiritul contemporanilor asociază Republica amintirilor despre marea Revoluție, cea din 1789 și din 1792, pe care tocmai le deșteptaseră primele istorii generale ale revoluției, ale lui Michelet, Louis Blanc, Lamartine
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pact de la Ciucea (1923)" care promitea o atitudine loială generalului Averescu, gata să preia guvernarea în schimbul anchetării unor încălcări ale legalității, având ca scop autoorganizarea minoritară. Până la urmă nu s-a realizat acest deziderat. În 1926, la alegerile locale împreună cu liberalii, iar un an mai târziu, la alegerile legislative, împreună cu Partidul G,erman, coalizați într-un bloc minoritar, maghiarii au încercat să obțină cât mai multe locuri în parlament. Anii treizeci au adus dezintegrarea vieții politice interne românești: Garda de Fier
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Biserica Ortodoxă funcționa la remorca statului laicizant, pe care o considera drept o anexă polițienească, acordându-i un sprijin minimal. Mai mult, acest sprijin devenea unul iluzoriu și pe alocuri, chiar periculos în măsura în care intervenea ingerința politicului în domeniul bisericesc influența liberalilor în Biserica Ortodoxă a fost devastatoare. În statul român modern, cu religia oficială greco-ortodoxă, universitățile aveau, în principiu, și câte o facultate de teologie. Mulți s-ar fi așteptat ca aceste facultăți să fie în slujba Bisericii, a religiozității ortodoxe
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
care a acordat-o Bisericii". 6 Nae Ionescu, Duminica, în "Cuvântul", an VI, nr. 1712, 27 ianuarie 1930, p. 1: " Nu există partid politic în țară care să fi dușmănit și să lovit mai statornic Biserica, de cum au făcut-o liberalii. Politicianizarea Bisericii ei au făcut-o. Tot ei, laicizarea și transformarea ei într-un instrument de stat. Ei sunt răsturnătorii de mitropolit, ei, înjositorii prestigiului Bisericii și semănătorii de vrajbă, ei, stricătorii de tradiție". 7 Nae Ionescu, Politica în Biserică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Bisericii Ortodoxe. Nu putem să constatăm decât cu regret că înalții prelați, membri ai Sinodului, prezenți toți în congres, s-au putut lăsa furați și au alunecat pe acest plan înclinat al politicii. Că o seamă cei mai mulți dintre ei sunt liberali și averescani, o știam demult. Dar, oricât de liberali și averescani ar fi, membrii Sinodului, îi cunoaștem doară, nu vor fi niciodată în stare să aibă curajul de a lua inițiativa unui act așa de grav. A fost la mijloc
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
că înalții prelați, membri ai Sinodului, prezenți toți în congres, s-au putut lăsa furați și au alunecat pe acest plan înclinat al politicii. Că o seamă cei mai mulți dintre ei sunt liberali și averescani, o știam demult. Dar, oricât de liberali și averescani ar fi, membrii Sinodului, îi cunoaștem doară, nu vor fi niciodată în stare să aibă curajul de a lua inițiativa unui act așa de grav. A fost la mijloc, deci, și un grăunte de bună-credință, atunci când au protestat
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
doctrină opozițională credibilă, toți aceștia par să se evapore. La fel, se pare, s-a întîmplat după abdicarea țarului Nicolae al II-lea, la începutul anului revoluției bolșevice. În contextul revoluției franceze încep să fie vehiculate conceptele de conservator și liberal. Concepte contopite în mișcarea romantică - membrii ei inițial admiratori ai revoluției franceze, ca apoi, printr-o acumulare organică a evenimentelor, să se distanțeze pînă la a-i refuza ororile, cum spune Ernst Jünger: "În cele din urmă, toți sînt reacționari
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
proiectare și gândire a orașului, sunt Îndrumare și compendii tehnice pentru specialistul urbanist. Aceste sunt izvorâte parcă din dorința de a statua odată pentru totdeauna meseria de urbanist În România. Sfințescu era modernul tradiționalist. Pe de altă parte, G.M. Cantacuzino, liberal În gândire, scrialucrări de reflecție despre artă, arhitectură și oraș și căuta În permanență sensul real, definind și redefinind termeni, concepte, idei. Explicându-și arta și opțiunile, G.M. Cantacuzino era modernul autoasumat, aflat cu un pas Înaintea gândirii epocii sale
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
la abandonarea puterii În mâinile lui Antonescu. Deși Carol al II-lea respectă formal modelul «lateral», el limitează participareala gestiunea Statului și o Înlocuiește cu decizii personale sau ale camarilei. Se dezvoltă În aceste condiții un triplu naționalism: cel economic liberal, puternic modernizator, un naționalism cultural, antiliberal și tradiționalist, promovat de Iorga, Crainic etc., opus primului curent pe motive economice, sociale și politice, un nounaționalism cultural, pe care trebuie Încă să-l identificăm, și atitudini diferite ale unor curente extremiste, de
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
tradiționalist, „antimodern―, extremist și avangarda (Alexandrescu 2008: 134-150). Figuri marcante ale câtorva două dintre acestea au fost activ implicate În treburile urbei și În elaborarea Planului Director de Sistematizare. „Blocul liberal― ce conducea o politică de modernizare rapidă a țării. Liberalii reușesc o modernizare economică, politică și socială conform doctrinei liberale caracterizată de: „individualismul corectat de priorități ale statului precum ideea națională, ideea democratică, ordine, proges și armonie socială― (Alexandrescu 2008:134). Modernismul liberal În artă era de factură estetică și
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
de stânga. Legitimarea inclusivă, exclusivă anterior, a creat condiții pentru "dezghețarea" unui electorat moderat capabil să-și exprime nemulțumirea. Au urmat sciziuni și criza democrației creștine, precum și dispariția socialiștilor și a altor parteneri tradiționali mai mici, cum ar fi republicanii, liberalii sau social-democrații. Dar acest lucru s-a datorat contextului favorabil dezancorarii, marcat de dispariția anumitor condiționari și apariția unor factori stimulativi. În ordine cronologică, primul factor a fost păstrarea, în memoria colectivă, a fascismului. De la nașterea sa la mijlocul anilor patruzeci
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Italiana di Scienza Politica, 10. Fishman, R.M., 1990, "Rethinking state and regime: Southern Europe's transition to democracy", în World Politics, 1990, pp. 422-440. Fisichella, D., 1976, Analisi del totalitarismo, Firenze-Messina, D'Anna. Foweraker, J. și Krznaric, R., 2000, "Measuring liberal democratic performance: An empirical and conceptual critique", în Political Studies, 48, pp. 759-787. Freedom House, anni vari Freedom în the World, New Brunswick - London, Transaction Publishers. Germani, G., 1971, Sociologia della modernizzazione, Bari, Laterza. 1975, Fascismo, autoritarismo e classi sociali
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Political Parties in the European Union, London, Macmillan. Hough, J.F. și Fainsod, M., 1979, How the Soviet Union is Governed, Cambridge, Cambridge University Press. Huber, J.D. și Powell, G.B., 1994, "Congruence between citizens and policy makers in two visions of liberal democracy", în World Politics, 46, n. 3 (Aprilie), pp. 291-326. Huntington, S.P., 1968, Political Order în Changing Societies, New Haven, Conn., Yale University Press; trad. it. Ordinamento politico e mutamento sociale, Milano, Angeli, 1975. 1984, "Will more countries become democratic
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
fost preluat de John Rawls în Teoria dreptății (1971)42. Conexiunea evidentă dintre cele două expresii arată o dată în plus că reformularea rawlsiană a teoriei contractului social este o justificare a politicilor sociale de tip welfare, din "Marea Societate" a liberalilor americani. Accentul pus de Rawls pe libertate, înaintea eficienței, ar fi în același timp o modalitate de a feri liberalismul de derapajul corporatist sau colectivist pe care unii critici l-au reperat în cartea lui Galbraith, din 1967 (Noul stat
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
publicului, fragmentarea politică, inabilitatea de a stabili consensul sau compromisul, spune Charles Taylor 61. Ideea comunității de comunități, bazată pe o realitate sociologică în țările de imigrație a intrat în discursul politic cu aceeași forță cu care, în anii '60, liberalii americani au adoptat sloganul "Marii Societăți". În 1971, prim-ministrul Canadei, Pierre Elliot Trudeau anunța oficial adoptarea de către guvernul canadian a unei "politici de multiculturalism [...] pentru toți canadienii", menite să producă unitatea națiunii canadiene prin "încrederea în propria identitate", iar
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
decât democrația politică și decât lista drepturilor fundamentale. Drept urmare, pentru teoriile marxiste, dreptatea distributivă înseamnă modificarea regimului proprietății și al instituțiilor care alimentează inegalitatea socială. În descrierile cele mai frecvente ale diferitelor concepții liberale despre dreptatea socială, se consideră că liberalii care susțin ideea distribuirii caută să realizeze un compromis 4 între pozițiile radicale reprezentate de libertarieni, susținători ai libertății absolute și adversari ai ideii de taxare a proprietății și de transfer al resurselor, și socialiștii marxiști, susținători ai egalității materiale
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
fie corectată în așa fel încât nu numai că ea nu compromite libertatea, dar o și face posibilă prin prevenirea precarității care, de obicei, este o piedică în calea exercitării drepturilor și libertăților fundamentale. Același principiu care îi determină pe liberali în general să susțină necesitatea libertății economice - deoarece aceasta permite indivizilor să fie responsabili pentru alegerile lor - îi determină pe liberalii egalitariști să limiteze consecințele nefaste ale acestei libertăți, atunci când ea se întoarce împotriva indivizilor care participă la jocul social
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
care, de obicei, este o piedică în calea exercitării drepturilor și libertăților fundamentale. Același principiu care îi determină pe liberali în general să susțină necesitatea libertății economice - deoarece aceasta permite indivizilor să fie responsabili pentru alegerile lor - îi determină pe liberalii egalitariști să limiteze consecințele nefaste ale acestei libertăți, atunci când ea se întoarce împotriva indivizilor care participă la jocul social. Dar nu e vorba de a corecta "jocul" atunci când indivizii sunt penalizați pentru propriile lor alegeri, ci mai degrabă de a
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
într-un mod care nu poate fi integrat în schema dreptății 6. Prin urmare, este vorba despre o concepție asupra egalității care pe de o parte susține libertatea pieței, iar pe de altă parte o limitează. Astfel, dacă cei mai mulți dintre liberalii contemporani admit rolul statului în asigurarea bunăstării generale, acest lucru se datorează faptului că ei caută, așa cum spune Dworkin, "să pună cel mai bine în practică chiar exigențele egalității"7. Întrebarea care se ridică este, mai întâi, dacă statul bunăstării
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
care vrea să evite cu orice preț constrângerea adusă de un fundament ultim nu se poate întemeia pe nici un principiu și pe nici o argumentare. Un astfel de model propune Richard Rorty, o societate ai cărei cetățeni ideali sunt numiți ironiști liberali și sunt definiți astfel: "liberalii sunt oameni care consideră cruzimea ca fiind cel mai rău dintre lucrurile pe care putem să le facem. Folosesc cuvântul "ironist" pentru a numi acea persoană care recunoaște contingența principalelor sale opinii și dorințe - pe
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
orice preț constrângerea adusă de un fundament ultim nu se poate întemeia pe nici un principiu și pe nici o argumentare. Un astfel de model propune Richard Rorty, o societate ai cărei cetățeni ideali sunt numiți ironiști liberali și sunt definiți astfel: "liberalii sunt oameni care consideră cruzimea ca fiind cel mai rău dintre lucrurile pe care putem să le facem. Folosesc cuvântul "ironist" pentru a numi acea persoană care recunoaște contingența principalelor sale opinii și dorințe - pe cineva suficient de istorist și
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
unei solidarități sociale, Rorty însuși acceptând că ironistul nu poate oferi aceeași speranță socială pe care o oferă metafizicianul. Pe de altă parte, există două diferențe între liberalul metafizic și cel ironist, care arată mai bine de ce ironistul este un liberal mai bun decât liberalul metafizic. Dacă acesta își pune problema temeiului pentru care să nu fim cruzi, ironistul pleacă de la premisa de a nu fi crud. A doua deosebire se referă la atitudinea față de distincția public-privat a limbajului. Liberalul metafizic
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
a individului. Credem că unul dintre cele mai mari avantaje ale acestui model este că îi găsește omului obișnuit un loc legitim într-o lume care, altfel, nu poate ieși din alternativa om excepțional - atom social. Omul obișnuit este ironistul liberal moderat, cel pe care speranța liberală îl salvează de egocentrism, omul a cărui componentă individuală a identității este păstrată prin separarea netă dintre privat și public, ale cărui imagini proprii despre lume pot fi foarte asemănătoare cu ale celorlalți, care
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
a identității individuale. Lumea securizată a modernității i-a permis occidentalului să ignore teroarea istoriei, însă aceasta se manifestă acum fie prin incertitudini insidioase, fie prin contactul cu civilizații care nu au depășit etapa violenței metafizice. În fața acestor situații, ironistul liberal nu are răspuns. Dacă nimic nu are altă consistență decât cea a limbii, ironistul liberal nu are cum să răspundă unor amenințări care nu respectă regulile lui; tot ce ar putea să facă este să-i convingă pe ceilalți să
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]