6,839 matches
-
Este singura evanghelie care menționează Biserica sau "ecclesia". Matei pune accentul pe respectarea legii mozaice de către creștini. Deoarece această evanghelie are proza ritmică, aproape poetică, ea este foarte potrivită pentru citirea în public, fiind astfel o alegere foarte populară pentru liturghie. "Evanghelia după Matei" poate fi descompusă în cinci secțiuni distincte: Predica de pe munte (, , ), Poruncile de instruire a celor doisprezece (), Cele trei pilde (), Instrucțiuni pentru comunitate (), și Discursul de pe Muntele Măslinilor (, ). Unii cred că asta trebuia să fie o paralelă la
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
lepădarea de la schismă, ci numai ca să poată fi liberi de judecata domnilor de pământ, de servicii și de contribuție; se vede aceasta și din faptul că în realitate se servesc toți de cărți schismatice", "din care vorbesc poporului și slujesc Liturghia, în care se neagă în chip fățiș că Sfântul Duh purcede de la Fiul și nu se adaugă nici în Simbolul niceean filioque; ...absolut nici unul dintre popi nu învață și nu instruiește poporul, fie în mod particular, fie în biserică, despre
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
se părea că acceptau și cele scrise pe pagina a doua, în latinește. Pe pagina a cincea, era un text, scris de Mitropolitul Atanasie: „Și așa ne unim acești ce-s scriși mai sus, cum toată legea noastră, slujba bisericii, liturghia și posturile și calendarul nostru să stea pe loc, iar de n-ar sta pe loc acelea, nici aceste peceți să n-aibă nicio tărie asupra noastră și vlădica nostru Atanasie să fie în cap și nimeni să nu‑l
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
sărbătoririi, dar, în afară de aceasta, spre deosebire de contemporanii săi, nu posedă o zi de sărbătoare universală în calendarul roman modern, fiind celebrat împreună cu ceilalți doi capadocieni pe 2 ianuarie. În tradiția greacă, este comemorat la 10 ianuarie, deși nu se celebrează o liturghie specială la această dată. Din contra, 25 ianuarie se bucură de o solemnitate mai profundă, ca sărbătoarea Sfântului Grigorie Teologul. Nici nu a fost canonizat în același grad ca Sfântul Vasile sau celălalt sfânt Grigorie. Aceștia doi, împreună cu Sfântul Atanasie
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
cunoștințelor teologice de profesori de specialitate. La 8 mai 1965 a fost hirotonit preot greco-catolic de către episcopul Dr. Ioan Dragomir al Maramureșului. Până în anul 1972, nici măcar părinții nu au știut că au în casă un fiu preot, deși celebra Sfânta Liturghie zilnic, în camera sa. Între anii 1965-1990, în aceleași condiții de clandestinitate și supraveghere, s-a ocupat de catehizarea și asistența spirituală a celor care doreau acest lucru și care nu au vrut să rupă legăturile lor cu Biserica Catolică
Alexandru Mesian () [Corola-website/Science/303270_a_304599]
-
a făcut pastorație atât în zona sa natală cât și în satele din Maramureșul istoric și din Țara Oașului, în vremea în care credința greco-catolică era mărturisită în catacombe. La 21 ianuarie 1990 la Baia Mare s-a celebrat prima Sfântă Liturghie greco-catolică publică, în libertate, după anul de tristă memorie 1948; locul acestei celebrări a fost în fața Casei de Cultură Municipale; la acel eveniment au participat foarte mulți preoți din generația veche și cei din clandestinitate, printre care era și cel
Alexandru Mesian () [Corola-website/Science/303270_a_304599]
-
oraș este mănăstirea patriarhului Ierusalimului, clădire foarte frumoasă, iar lăcașul milosârdiei dumnezeiești e clădit minunat; când patriarhul sosește în Țara Volohă, se așază în acea mănăstire"". Câțiva ani mai târziu, patriarhul Antiohiei, Macarios al III-lea Zaim, a asistat la liturghia din biserica mănăstirii în calitate de oaspete al domnitorului Vasile Lupu (1634-1653). Această vizită a fost prezentată de arhidiaconul Paul de Alep în însemnările sale, acesta lăudând slujba religioasă. În anul 1735, a fost construit zidul de incintă care înconjoară actualmente Mănăstirea
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
cea care s-a căsătorit cu Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic). Toate personajele au aceeași înălțime, cu costume de aceeași culoare și coroane identice. În afară de tabloul votiv, se mai păstrează frescele reprezentând Sfânta Treime, un sobor de îngeri, liturghia îngerească în două tablouri pe cele patru timpane mari, heruvimi, medalioane de sfinți pe arce și motive decorative florale. În anul 1811, s-a repictat interiorul bisericii de către zugravul Vasile Dubrovschi, care a primit 1.600 lei de la arhimandritul Chiril
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
Parker, ca arhiepiscop de Canterbury. "Vezi articolul amănunțit Succesiunea apostolică anglicană". Hirotonirea lui Matthew Parker l-a determinat pe papa Pius V să emită în 1570 bula "Regnans in excelsis", prin care o excomunica pe Elisabeta I. Participarea obligatorie la liturghia anglicană a devenit un semn de loialitate față de regină. Unul din cei care au încercat să potolească gâlceava dintre catolici și puritani a fost Richard Hooker. Începând cu acest moment, cele două grupări a trebuit să dea dovadă de o
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
în special în diaspora, au grupuri făcând parte din cele trei ramuri ; unul și același preot poate sluji trei tipuri diferite de slujbe. Anglo-catolicii se caracterizează prin folosirea ritului contemporan, o practică sacramentală intensă, preferință pentru celibatul preoților și monahism, liturghie zilnică și admiterea femeilor la preoție, iar în Canada, admiterea femeilor și la episcopat. În unele parohii, cu precădere în America, dar nu exclusiv, anglo-catolicii au și cultul Fecioarei Marie în stil romano-catolic sau ortodox rus, după caz. Anglo-evanghelicii preferă
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
episcopat. În unele parohii, cu precădere în America, dar nu exclusiv, anglo-catolicii au și cultul Fecioarei Marie în stil romano-catolic sau ortodox rus, după caz. Anglo-evanghelicii preferă ritul din 1662 ; practica lor sacramentală se reduce în general la participarea la liturghie. Sunt stricți cu privire la doctrina Bibliei, interpretată ca în Bisericile Reformei ; sunt opuși atât hirotonirii femeilor, cât și acceptării homosexualității. Anglo-liberalii iubesc ritul contemporan, dar nu au vreo practică sacramentală intensă. Sunt pentru hirotonirea femeilor, pentru mișcările gay, și interpretează Biblia
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
sau Euharistia ori Sfânta Liturghie, din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe, este ritualul central al cultului, având o dublă semnificație: pe de o parte, împărtășirea cu elementele euharistice, reprezentând o sfântă taină, iar, pe de altă parte, celebrarea morții și învierii lui Iisus Hristos
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
din urmă e cel mai semnificativ: În al doilea și al treilea secol, se începe să se folosească, în paralel, un alt termen: euharistie. Acesta își are originea în textele cu privire la Cina cea de Taină din al doilea legământ: Cuvântul liturghie, însemnând “lucrare publică”, își are originile tot în a doua lege, în Filipeni . În Occident s-a mai impus, în primul mileniu, termenul latin "missa", însă, în limba română, cuvântul «misă» are cu totul altă desemnare. Începând cu Evul Mediu
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
pentru creștinii din primele secole. În general, toate riturile foloseau pâine dospită și care conține și sare. Copții folosesc pâine dospită, dar nesărată. Totuși, de la bun început, ritul armean folosea pâine nedospită și necoaptă în cuptor, pe motiv că la liturghie materia euharistiei trebuie să fie vie, netrecută prin foc. Acest obicei se păstrează și într-o legendă despre sfântul Grigore Luminătorul. Totuși, folosirea pâinii nedospite a fost preluată de la armeni, în secolul al VI-lea, de către ritul maronit, apoi s-
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
a credincioșilor din potir în Biserica romană. Până la începutul secolului al IV-lea, euharistia avea loc în casele din orașe, în noaptea între sâmbătă și duminică, dar întotdeauna avându-l ca întâistătător pe episcop. În Dacia apar horepiscopii, care slujesc liturghia la sate. Toți creștinii se cuminecau, apoi luau cu sine elementele euharistice, pentru a se cumineca în familie, în timpul săptămânii. După sfârșitul persecuțiilor, se zidesc biserici, iar templele păgâne sunt transformate în biserici. Astfel, euharistia nu se mai săvârșește în
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
cu sine elementele euharistice, pentru a se cumineca în familie, în timpul săptămânii. După sfârșitul persecuțiilor, se zidesc biserici, iar templele păgâne sunt transformate în biserici. Astfel, euharistia nu se mai săvârșește în case, ci în biserici. La prima parte a liturghiei participă toți, dar la liturghia altarului participă doar cei botezați, fără impedimente grave (cele trei păcate mortale: apostazia, uciderea, adulterul). Pentru prima dată se pune problema cuminecării zilnice. Apusenii, precum și copții, continuă cuminecarea zilnică, dar nimeni nu mai ia cuminecătura
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
a se cumineca în familie, în timpul săptămânii. După sfârșitul persecuțiilor, se zidesc biserici, iar templele păgâne sunt transformate în biserici. Astfel, euharistia nu se mai săvârșește în case, ci în biserici. La prima parte a liturghiei participă toți, dar la liturghia altarului participă doar cei botezați, fără impedimente grave (cele trei păcate mortale: apostazia, uciderea, adulterul). Pentru prima dată se pune problema cuminecării zilnice. Apusenii, precum și copții, continuă cuminecarea zilnică, dar nimeni nu mai ia cuminecătura acasă, ci se face liturghie
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
liturghia altarului participă doar cei botezați, fără impedimente grave (cele trei păcate mortale: apostazia, uciderea, adulterul). Pentru prima dată se pune problema cuminecării zilnice. Apusenii, precum și copții, continuă cuminecarea zilnică, dar nimeni nu mai ia cuminecătura acasă, ci se face liturghie zilnic, la biserică. Răsăritenii, în afară de copți, continuă liturghia doar o dată pe săptămână, dar nu se mai permite credincioșilor să se cuminece acasă. Papa Damaschin I, tot în secolul IV, zidește o biserică pe Catacomba Domițiliei. De aici se vor inspira
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
grave (cele trei păcate mortale: apostazia, uciderea, adulterul). Pentru prima dată se pune problema cuminecării zilnice. Apusenii, precum și copții, continuă cuminecarea zilnică, dar nimeni nu mai ia cuminecătura acasă, ci se face liturghie zilnic, la biserică. Răsăritenii, în afară de copți, continuă liturghia doar o dată pe săptămână, dar nu se mai permite credincioșilor să se cuminece acasă. Papa Damaschin I, tot în secolul IV, zidește o biserică pe Catacomba Domițiliei. De aici se vor inspira episcopii din lumea întreagă pentru a zidi bisericile
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
aici se vor inspira episcopii din lumea întreagă pentru a zidi bisericile pe mormintele martirilor, sau, cel puțin, de a pune moaște sub masa altarului. Începând cu secolul al VI-lea, papa Grigore I cel Mare Dialogul propune ca la liturghiile din zilele de luni, sau chiar și mai des, să fie pomeniți în cadrul liturghiei credincioșii răposați. Logica e următoarea. În afara liturghiei, ne rugăm Domnului, care e prezent cu duhul, dar la liturghie el e prezent și fizic, datorită pâinii și
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
martirilor, sau, cel puțin, de a pune moaște sub masa altarului. Începând cu secolul al VI-lea, papa Grigore I cel Mare Dialogul propune ca la liturghiile din zilele de luni, sau chiar și mai des, să fie pomeniți în cadrul liturghiei credincioșii răposați. Logica e următoarea. În afara liturghiei, ne rugăm Domnului, care e prezent cu duhul, dar la liturghie el e prezent și fizic, datorită pâinii și vinului euharistic. De aceea trebuie a se folosi de acest prilej pentru a-i
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
moaște sub masa altarului. Începând cu secolul al VI-lea, papa Grigore I cel Mare Dialogul propune ca la liturghiile din zilele de luni, sau chiar și mai des, să fie pomeniți în cadrul liturghiei credincioșii răposați. Logica e următoarea. În afara liturghiei, ne rugăm Domnului, care e prezent cu duhul, dar la liturghie el e prezent și fizic, datorită pâinii și vinului euharistic. De aceea trebuie a se folosi de acest prilej pentru a-i încredința Domnului pe cei vii și răposați
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
Grigore I cel Mare Dialogul propune ca la liturghiile din zilele de luni, sau chiar și mai des, să fie pomeniți în cadrul liturghiei credincioșii răposați. Logica e următoarea. În afara liturghiei, ne rugăm Domnului, care e prezent cu duhul, dar la liturghie el e prezent și fizic, datorită pâinii și vinului euharistic. De aceea trebuie a se folosi de acest prilej pentru a-i încredința Domnului pe cei vii și răposați. Astfel, începând cu această perioadă, momentul prefacerii, care pentru creștini înseamnă
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
încredința Domnului pe cei vii și răposați. Astfel, începând cu această perioadă, momentul prefacerii, care pentru creștini înseamnă rugăciunea în cadrul căreia pâinea și vinul ar deveni trupul și sângele lui Iisus, e simțit ca fiind partea cea mai importantă din liturghie. Datorită creșterii numărului de penitenți, în secolul al IX-lea, credincioșii ajung să nu se mai cuminece, ci vin la liturghie doar pentru a se ruga și, eventual, pentru a vedea elementele euharistice în mâinile preotului. Singurele focare unde credincioșii
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
pâinea și vinul ar deveni trupul și sângele lui Iisus, e simțit ca fiind partea cea mai importantă din liturghie. Datorită creșterii numărului de penitenți, în secolul al IX-lea, credincioșii ajung să nu se mai cuminece, ci vin la liturghie doar pentru a se ruga și, eventual, pentru a vedea elementele euharistice în mâinile preotului. Singurele focare unde credincioșii se mai cuminecă des rămân Egiptul, Etiopia și Muntele Athos. În rest, euharistia nu mai e percepută ca un "act" (aspect
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]