8,611 matches
-
consacrată prin intermediul scrierilor biblice și al picturilor religioase -, a lui Hristos. Însă, ambii eroi salvează omenirea, iar pentru omul contemporan, am putea spune, aceasta este tot ceea ce contează în definitiv. Cu toate acestea, asistăm la o majoră schimbare de viziune. Mântuirea pe care Hristos i-a asigurat-o omenirii prin legea iubirii este înlocuită aici cu salvarea prin forța brută, prin lupta efectivă, corp la corp, cu numeroase pagube și victime colaterale. Legea creștină a "obrazului întors" este înlocuită cu cea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
2004, p. 208). 413 William Fleming, Arte și idei, vol. I, Editura Meridiane, București, 1983, p. 370. 414 L. Grünberg, op. cit., p. 5. 415 Este vorba de acuzațiile de "idolatrie", negoț cu indulgențe și practici devoționale medievale de câștigare a mântuirii prin fapte caritabile, care îi erau imputate Bisericii Catolice de la acea dată. (Cf. Iole Carlettini, Controversa asupra imaginilor în timpul Reformei și Contrareformei, în vol. Ghid de artă creștină, coord. Michelle P. Brown, Editura Casa Cărții, Oradea, 2009, p. 252). 416
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Ștefan cel Mare, se spune: „În anul 6983(1475) ianuarie 10, marți, a fost război la Vaslui cu puterile turcești și a biruit atunci Ștefan Voievod cu mila lui Dumnezeu cel viu, care s-a născut din preacurata fecioară spre mântuirea noastră. Și le-a dat Dumnezeu pe acele limbi, necredincioase în ascuțișul săbiei și a căzut atunci mulțime mare fără număr și au fost prinși vii mulți fără număr, care de asemenea au fost tăiați, ci numai pe unul l-
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Iisus Hristos Fiul omului-Domnul universului însoțit de alai de îngeri și sfinții Apostoli. Aici milioane de luminițe strălucitoare levitau liniștit. Preoții îmbrăcați cu robe albe de in se închinau. Luminițile erau sufletele oamenilor decedați-părăsitoare de trupuri, trecute prin purificare, așteptau mântuirea. Preoții fiind intermediari, le adăugau strălucire, prezentându-le Domnului. -Dânșii sunt Mai marii luminii -mântuitorii. După mântuire, sufletele sunt trimise însoțite de îngeri călăuzitori, în sferele transparente infinite. Trecură de altă ușă de argint intrând într-un sacru sanctuar, la
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
strălucitoare levitau liniștit. Preoții îmbrăcați cu robe albe de in se închinau. Luminițile erau sufletele oamenilor decedați-părăsitoare de trupuri, trecute prin purificare, așteptau mântuirea. Preoții fiind intermediari, le adăugau strălucire, prezentându-le Domnului. -Dânșii sunt Mai marii luminii -mântuitorii. După mântuire, sufletele sunt trimise însoțite de îngeri călăuzitori, în sferele transparente infinite. Trecură de altă ușă de argint intrând într-un sacru sanctuar, la fel ca celelalte. Aici slujeau tot douăzeci de preoți, dar erau îmbrăcați diferit. Nouăsprezece erau îmbrăcați în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
artist, preot. Singuratec, chiar în situația întemeierii familiei, trăia mai mult cu bogății spirituale, decât cu cele materiale. Capacitate artistică. Scopul vieții trecute și viitoare, îmbogățirea spirituală prin întărirea credinței, purificare prin evitarea ispitelor și provocărilor. Ștergerea păcatelor și obținerea mântuirii ca urmare a unei vieți austere, fapte filantropice și de binefacere. Miluirea celor săraci. Viața anterioară ca bărbat a soției tale, a fost de 96 de ani. După 18 ani de la moarte, în anul 1939 luna aprilie, spiritul i-a
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
care le acoperea cu ideea orgolioasă că am fi înălțători, plini de virtute, expresia divinității și perfecțiunii pe pământ și că el vroia să-i pună în genunchi pe acești ticăloși, și să-i umilească, umilința fiind primul pas spre mântuire. Pentru mine însă vechiul dicton grec se restabilea. După câteva zile uitam groaznica profeție, fiindcă aveam în minte Dialogurile și pe Descartes, care îmi sădiseră mai dinainte ideea că prin gândire putem descoperi noi lumina. Nu umilința, ci flacăra cugetării
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
timp de 14 zile 22. Presa intră și ea în alertă. Astfel, după ce a publicat dispoziția adresată de mitropolitul Veniamin Costachi Duhovniceștii Dicasterii de a se trimite circulare către episcopi, egumeni și protopopi ca să se facă litanii în biserici pentru mântuirea Rusiei de molima holerei, ziarul "Albina romînească" din Iași făcea cunoscută răspândirea flagelului și în Basarabia, atrăgând atenția publicului cititor "spre a întrebuința cele mai bune mijloace în a se feri de această cumplită boală", ca apoi să dea publicității
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
1831, pentru prima oară, vine epidemia necunoscută pîn-aci, cholera morbus. În București seceră câte două, trei sute de suflete pe zi și mai cu osebire jidovimea 141, cădeau oamenii pe uliță morți ca de trăznet. Lumea spăimântată căzuse la rugăciuni, singura mântuire. Guvernul și capii Bisericii preumblau moaștele tuturor sfinților ce avem prin țară; când au adus pe Sfântul Decapolitul Grigore de la Bistrița la Craiova, l-au întîmpinat toată oștirea română, făcîndu-i o mare paradă 142. La 1 august [st.v.] se
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a se spune!) Pierind holera-ncetă pieirea Și mai rămasem cu pomenirea, Ca să ne fie spre îndreptare Și dăspre rele mult depărtare". Deci ți să cade, o, Maică dulce Și de la mine, slav-a-ți aduce, C-aflarăm milă și mântuire, Și fie-ți, fie-ți spre pomenire124bis O privire de sinteză asupra epidemiei de holeră din 1848 în Principate ne-o oferă apreciatul medic Iuliu Barasch, într-o serie de articole publicate în revista "Wiener Medizinische Wochenschrist", nr. 30, 31
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
poate nu vroiau să știe. Florica e îngropată în societatea pe care o acceptă doar pentru că are nevoie de ea. Lumea are nevoie de Florica, de Ioana, pentru a se simți în siguranță. Ultima treaptă a sărăciei, ultimă cale a mântuirii, când simt că le este greu femeile și bărbații deopotrivă le dau de pomană, când sunt în putere, le hulesc. Florica, Ioana, au nevoie de lume pentru a-și păstra sufletul pur și a urca scara Raiului. Nu se schimbase
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
transforme în copaci fiecare ramură să se numească: bunătate, armonie, lumină, iubire, sângele meu să devină aghiazmă, să vindece sufletele celor vii. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să-și dorească o transformare; numai așa, oamenii ar crede în mântuirea lor. Nu am cerșit niciodată iubirea Nu am cerșit niciodată iubirea; am lăsat-o să vină singură la mine. M-am îmbogățit întotdeauna prin cuvânt; am renăscut prin el și printr-o nouă experiență... Am râs, am plâns, am suferit
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
o altă lume, să te revolți, să pierzi apoi speranța, nevrednic de iubirea celor pe care îi iubești, să-ți cauți reazem și deșertăciune în cuvinte sau în sunete sau în culori sau în orice alte rătăciri, fără să găsești mântuire. Lanțurile somnului peste ochii noștri, vise urâte și de rele închipuiri... „Lăudat fie cel care nu lasă vreo lipsă în lumea sa și a creat într-însa făpturi frumoase și pomi plăcuți, marea cea întinsă, lemne mirositoare și ierburi mirositoare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
până în măduva oaselor și căuta în minte un răspuns aspru, care să pună capăt convorbirii. Atunci însă sosi gâfâind caporalul, cu scăunelul fără spetează. ― Un moment, domnule căpitan, rosti Bologa triumfător, întorcîndu-se spre caporalul asudat, parcă i-ar fi adus mântuirea. E prea înalt, nu vezi? strigă apoi mânios. Cum să se cațăre condamnatul pe asemenea... In sfârșit, ce-mi fac eu sânge rău, când nici nu e în atribuțiile mele execuția?!... Să vedeți voi ce va zice domnul general, să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
glumească cu cei ofițerași de pe aici, că așa-s vremurile. Dacă ai fi tu acasă, am avea și noi un sprijin. Dar nu-i nimic, va trece și furtuna, și Dumnezeu va plăti tuturora după dreptate. Până va veni ceasul mântuirii, eu în scrisorile tale caut mângâiere și le aștept și tremur când nu sosesc. Că tu ești mângâierea și nădejdea mea pe lume, și credința în Dumnezeu. Rămâi cu bine și scrie-mi degrabă. Dumnezeu să te aibă în paza
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un cîrlig: ce caută el aici? Pe urmă, împrejurul întrebării se adunară răspunsuri, lămuriri, alte întrebări și alte răspunsuri, care însă, cu cât se înmulțeau, cu atât îl nemulțumeau mai rău, fiindcă toate împreună nu-i deschideau nici o punte de mântuire. " Ce ridicol am fost cu concepția de viață ― se gândi apoi deodată. Cum nu mi-am dat oare seama că o formulă neroadă nu poate ține piept vieții niciodată?" Acum, uitîndu-se în urmă, i se păru că toată viața i-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Dar dacă nu-s pedepsiți păcătoșii, ci tocmai cei asupriți? întrebă Bologa stăruitor. ― Dumnezeu ține cumpăna dreaptă, zise Petre cu o credință profundă. Moartea nu-i pedeapsă. Viața e pedeapsă. Și numai chinurile trupului și suferințele îndreaptă pe om spre mântuirea sufletului... Apostol se așeză să mănânce. Credința ordonanței o cunoștea de mult, și aceleași vorbe cucernice le auzise de zeci de ori. Petre, care și acasă fusese vestit de bisericos, în vâltoarea războiului s-a scufundat într-un adevărat fatalism
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
murmurînd: ― O... o crimă... ― Așa-i, dar ce putem noi face? zise căpitanul înăbușit, cu ochii spre intrare. Eu pricep și împărtășesc zdruncinarea ta, totuși voi aveți și mângâierea că barem există și în tabăra cealaltă frați care luptă pentru mântuirea voastră, pe când noi nici n-avem încotro să ne aruncăm privirea! Pentru noi singurul mijloc de a fi eroi este să murim spînzurați! Bologa se lăsase pe un scaun, copleșit. Klapka, încredințat că l-a potolit, continuă cu mai multă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
planuri și socoteli. Apoi se pomeni zicîndu-și: " Pe asemenea vreme poți trece la dușman fără frică". Cum pricepu rostul vorbelor, le curmă cu scârbă. Din clipa când și-a făcut convingerea că, distrugând reflectorul buclucaș, va dobândi de la generalul Karg mântuirea, i-a părut rău și i-a fost rușine că s-a gândit măcar să treacă la inamic. În doi ani de război, spiritul milităresc i-a pătruns atât de adânc în fire, încît dezertarea, din orice motiv, i se părea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
urmă toate nădejdile lui erau în alții și n-avea încredere în sine. Acuma era sigur că mai curând se va pune de-a curmezișul soartei decât să-și mai pângărească sufletul, fiindcă în suflet, în lumină i se călea mântuirea... Întunericul se subția treptat. Vântul sufla mereu și uneori cânta ca o chemare prelungă, confuză, ademenitoare. Atunci, ca o ispitire, în mintea lui Bologa încolți iarăși gândul că aceasta e ora dezertorilor... Și gândul nu i se mai păru respingător
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ce mă interesează pe mine ce se petrece acolo?... Nu vreau să știu și nici n-am încercat niciodată. Tocmai necunoscutul mă ispitește, necunoscutul în care locuiesc toate posibilitățile... Ș-apoi eu nu caut în lume, aici ori dincolo, decât mântuirea sufletului meu... ― Nu te-ai lăsat de visuri, Bologa, deloc... deloc... ― D-tale ți se par visuri goale, pe când pentru mine în visurile acestea palpită tot rostul ființei mele, zise Apostol cu o privire atât de sfredelitoare, încît Klapka se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zîmbirea-mbătătoare, 20Atîta-nțelepciune e-n gura ei de floare, Atîta-nțelepciune pari a vedea, ș-atîta Plăcere pare-a duce în inima-amărîtă, Când capul c-oboseală pe umăru-i ți-l culci Sau când te uiți în ochii-i ucizător de dulci, Încât chiar mântuirea cea vecinică ți-o sfermi Și redevii un Sizif - sacrifici pentru viermi: Să le compui în lume o haină-n generații - Sacrifici și mândrie, și minte, ș-aspirații. {EminescuOpIV 258} O, moarte, dulce-amică - sub mantia ta largă 30Acoperi fericiții - și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mantia ta largă 30Acoperi fericiții - și magica ta vargă Atinge cîte-o frunte de om, ce te dorește: Îl face ca Titanii, de tot desprețuește, Desprețuește lumea, pe sine - și-n-sfîrșit - Desprețue gândirea că e desprețuit, Privește astă viață ca pas spre mântuire, Ocazie durerei, o lungă adormire În inimi spăimântate - un chin și o povară, Ce veacuri ce trecură pe umeri i-ncărcară. A vieții comedie mișcată e de aur - - Când scena astei viețe e-al mîntuirei faur. Ironică e ziua ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vieții lung amar. Nu cer de fericire în lume să am parte, Căci fericiri a lumii, închipuiri deșarte! Viața noastră însă oricât de neagră fie Ea împlinește oare în lume vreo solie? E scop în viața noastră - vreun scop al mîntuirii? Ne-njunghiem ființa pe-altarul omenirii? A gândului lucire, a inimii bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Miseriei comune? Trăind cu doru-n sân Pe altu-n-astă lume îl doare mai puțin? De îți jertfești viața, tu, pentru un popor Au
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Christos au înviat din morți, "Cu cetele sfinte, "Cu moartea pre moarte călcînd-o. "Lumina ducînd-o "Celor din morminte! ". {EminescuOpIV 360} RUGĂCIUNE Crăiasă alegîndu-te Îngenunchem rugîndu-te, Înnalță-ne, ne mîntue Din valul ce ne bîntue; Fii scut de întărire Și zid de mântuire, Privirea-ți adorată Asupră ne coboară, O, maică prea curată Și pururea fecioară, Marie! Noi, ce din mila sfântului Umbră facem pământului, Rugămu-ne-ndurărilor Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]