6,722 matches
-
familii cu rol important în istoria țării: Pisoschi, Vârnav, Curt, Buznea, Codrescu, Radu, Herescu, Tăutu, Jian, Sevastos, Filipescu, Popovici, Manu, Grigoriu, Timuș, Hasnaș, Haret, Iurașcu, Bosie, Mavromati, Gafencu, Stamatopol etc. Printre monahiile de la Agafton sunt de menționat și cele trei mătuși după mamă ale poetului Mihai Eminescu: Fevronia, Sofia și Olimpiada Iurașcu, ultima dintre ele fiind, pentru o vreme, stareță a mănăstirii. Tradiția povestește că de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe jos, din Ipoteștiul său natal
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
Mihai Eminescu: Fevronia, Sofia și Olimpiada Iurașcu, ultima dintre ele fiind, pentru o vreme, stareță a mănăstirii. Tradiția povestește că de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe jos, din Ipoteștiul său natal pentru a-și vizita mătușile. Ca urmare a creșterii numărului de viețuitoare din mănăstire, bisericuța de lemn a devenit neîncăpătoare și s-a simțit nevoia unui lăcaș de cult mai mare. Între anii 1838-1843 a fost construită o biserică de zid, cu hramul "Pogorârea Sf.
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
între anii 1838-1843 a fost construită o nouă biserică de zid, cu hramul "Pogorârea Sf. Duh". Noua biserică a devenit biserica principală a mănăstirii, bisericuța din lemn preluând funcția de biserică de cimitir. Aici se află și mormintele celor trei mătuși după mamă ale poetului Mihai Eminescu: Sofia, Fevronia și Olimpiada Iurașcu, ultima dintre ele fiind, pentru o vreme, stareță a mănăstirii. Tradiția povestește că de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe jos, din Ipoteștiul său natal
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
Mihai Eminescu: Sofia, Fevronia și Olimpiada Iurașcu, ultima dintre ele fiind, pentru o vreme, stareță a mănăstirii. Tradiția povestește că de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe jos, din Ipoteștiul său natal pentru a-și vizita mătușile. Pereții interiori ai bisericii vechi au fost pictați în frescă în perioada 1956-1957 de către pictorul arhimandrit Vartolomeu Dolhan (1912-1980). Bârnele de stejar ale edificiului au fost placate cu scânduri vopsite în culoarea albastră. Lăcașul de cult este acoperit cu șindrilă
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
la bucătărie și de primire a oaspeților. Ea a fost aleasă mai târziu ca stareță a mănăstirii. Tradiția povestește că de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe jos din Ipoteștiul său natal pentru a-și vizita mătușile. O mărturie a faptului că Eminescu citea în chiliile mănăstirii din cărțile religioase este prezența unei însemnări autografe a poetului pe fila 92, jos, a unui pateric manuscris, păstrat la Biblioteca Academiei Române, care a aparținut călugărițelor Fevronia, Sofia și Olimpiada
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
a fost numită după mama ei Aenor și numită "Aliénor", din latinescul "alia Aenor", adică "altă Aenor". A devenit "Eléanor" în "langues d'oïl" (nordul Franței) și "Eleanor" în engleză. Mai există totuși înregistrată o Eleanor anterioară: Eleanor din Normandia, mătușa lui William Cuceritorul, care a trăit cu un secol mai devreme decât . Deși limba ei nativă a fost dialectul poitevin, ea a învățat să citească și să scrie în latină, a învățat bine muzică și literatură, a învățat să călărească
Eleanor de Aquitania () [Corola-website/Science/311642_a_312971]
-
din seria cunoscută de cărți despre Harry Potter scrise de J.K. Rowling, roman apărut și în România, la Editura Egmont Romania. Harry Potter nu a avut o vară prea bună. Nu numai că a trebuit să stea cu tiranica sa mătușă Petunia, cu unchiul său Vernon Dursley și cu spaima lor privind calitățile sale magice, dar se pare că cei mai buni prieteni ai săi, Ron Weasley și Hermione Granger l-au uitat de vreme ce nu i-au trimis niciun singur răspuns
Harry Potter și Camera Secretelor (film) () [Corola-website/Science/311319_a_312648]
-
exprimă speranța că într-un viitor nu prea îndepărtat, Charles Bingley se v-a căsătorii cu Georgiana Darcy. Elizabeth convinsă că Caroline Bingley l-a îndepărtat pe fratele său, o sfătuiește pe Jane să meargă la Londra, la unchiul și mătușa lor, familia Gardiner, în speranța că acolo Jane îl v-a putea întâlni pe domnul Bingley. Puțin după plecarea lui Jane, Elizabeth primește vizita prietenei sale Charlotte care o anunță că se va căsătorii cu domnul Collins. Elizabeth ințial șocată
Mândrie și prejudecată (film din 2005) () [Corola-website/Science/311399_a_312728]
-
Zorro se ascunde și vede cum Huerta o sărută cu forța pe Ortensia. Zorro apare și-l forțează pe Huerta să-și ceară scuze de la Ortensia. Huerta face ce Zorro ordonează, iar Zorro și Ortensia au împreună un moment romantic. Mătușa lui Miguel, Carmen (Adriana Asti), a decis să se întoarcă în Spania și să-și ia bijuteriile cu ea, escortată de Kapitan Fritz von Markel (Giacomo Rossi-Stuart). Zorro și Joaquin, știind că oamenii lui Huerta vor încerca să o jefuiască
Zorro (film din 1975) () [Corola-website/Science/312371_a_313700]
-
reușite 100 de fotografii Național Geografic"". S-a căsătorit cu Rahmat Gul la 14 ani; conform fratelui ei, momentul căsătoriei sale a fost singurul moment în care a fost fericită. Cea care a aranjat căsătoria dintre cei doi a fost mătușa Sharbatei. S-a reîntors în Afghanistan în 1992. Gula a avut trei fiice: Robina, Zahida, si Alia. A patra fiica murise în copilărie. Gula poate să iși scrie numele, însă nu poate citi. Sharbat și-a exprimat dorința educării fetelor
Sharbat Gula () [Corola-website/Science/312405_a_313734]
-
al soției sale Maria Anna de Bavaria. Ducele era al doilea în linia de succesiune la tronul Franței. Noua Ducesă de Burgundia a avut o relație strânsă cu Ludovic al XIV-lea și Madame de Maintenon (pentru care folosea apelativul "mătușă"). Sosirea ei a fost ca o gură de aer proaspăt la monotona curte a Franței. Cu prospețimea și obrăznicia sa, ea l-a cucerit pe bătrânul Ludovic al XIV-lea, care flatat de buna dispoziție și manierele sale, o răsfăța
Marie-Adélaïde de Savoia () [Corola-website/Science/312832_a_314161]
-
perioadă cade în timp ce călărea, își fracturează o gleznă și rămâne cu un picior mai scurt. Laurent de La Vallière a murit în 1651 lăsând familia plină de datorii, iar mama ei o trimite la o mănăstire la Tours, unde trăiau două mătuși călugărițe. În 1655, văduva lui s-a căsătorit cu Jacques de Courtarvel, marchiz de Saint-Rémy, care avea funcția de prim majordom al lui Gaston, Duce de Orléans, fratele mai mic al regelui Ludovic al XIII-lea. Noua familie s-a
Louise de la Vallière () [Corola-website/Science/312839_a_314168]
-
în afara Londrei, unde va trăi până înainte de a fugii în secret în iunie 1646. Lady Dalkeith a asigurat sosirea Henriettei în siguranță în Franța, unde s-a reunit cu mama sa. La curtea Franței a primit numele Anna, în cinstea mătușii sale Anna de Austria. La sosirea sa în Franța, era cunoscută cu numele de "Henriette d'Angleterre" sau "Princesse d'Angleterre". Ea și mama ei au primit apartamente la Luvru, o pensie lunară de 30000 de "livre" și utilizarea Castelului
Anne Henrietta a Angliei () [Corola-website/Science/312838_a_314167]
-
1647, Filip s-a îmbolnăvit de variolă însă s-a vindecat și și-a petrecut convalescența la Palatul Regal. Un an mai târziu, a fost botezat printr-o ceremonie oficială. Nașii săi au fost: unchiul său Gaston d'Orléans și mătușa sa regina Henrietta Maria a Angliei. Mai târziu a fost dat în grija lui François de La Mothe Le Vayer și François-Timoléon de Choisy. De asemenea, a fost educat de ducele de Choiseul. Tutorii lui au fost aleși de Mazarin care
Filip al Franței, duce de Orléans () [Corola-website/Science/312841_a_314170]
-
de Rochechouart, care era fiica fratelui mamei ei, Ducele de Vivonne. Cavalerul ei de onoare era contele de Castries. De asemenea, ea era apropiată de o altă verișoară, Diane Gabrielle Damas de Thianges, fiica frumoasei Gabrièlle de Rochechouart de Mortemart (mătușa lui Françoise Mărie) și soția lui Philippe Jules Mancini. În 1703 la Versailles, Françoise Mărie a născut un fiu care a continuat linia Orléans. Odată informat de nașterea copilului, Ludovic al XIV-lea i-a dat numele Ludovic și i-
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
d'Orléans cu Ducele de Berry. La 9 aprilie 1714 Françoise Mărie a fost rugată să-și boteze nepoata Louise Françoise de Bourbon, singura fiica a fratelui ei mai mare, Ducele de Mâine. Louise Françoise a fost numită în onoarea mătușii sale, Françoise Mărie și cunoscută la curte drept "Mademoiselle du Mâine". Françoise Mărie a fost ajutată de micul Delfin, viitorul rege Ludovic al XV-lea. După decesul străbunicului sau Ludovic al XIV-lea în 1715, Delfinul în vârstă de cinci
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
și-a asasinat prima soție, iar puțin timp mai târziu a cheltuit toată zestrea celei de a doua soții. Datorită legăturilor de afaceri cu englezii, a fost suspectat de spionaj și închis. Primele luni de viață Françoise le petrece la mătușa sa protestantă, madame de la Villette, la castelul Mursay. În 1636 tatăl lui Françoise a fost eliberat din închisoare și a mers cu familia sa în insula Martinica, unde a murit în sărăcie în 1645. Anii petrecuți în Martinica vor rămâne
Françoise de Maintenon () [Corola-website/Science/312849_a_314178]
-
a Austriei, Infantă de Castilia și Aragon, prințesă de Burgundia și de Flandra, fiica unui împărat roman. S-a căsătorit cu vărul ei primar, Infantele Joăo Manuel al Portugaliei, care era moștenitorul tronului portughez, singurul supraviețuitor pe linie masculină a mătușii sale paterne Caterina de Habsburg și a unchiului ei matern, regele Ioan al III-lea al Portugaliei. Singurul lor copil a fost Sebastian al Portugaliei care s-a născut în 1554, când mama sa avea 19 ani și la două
Ioana a Spaniei () [Corola-website/Science/312903_a_314232]
-
regina Alexandra). O mare parte a copilăriei ei a petrecut-o la Casa Sandringham, casa de la Norfolk a părinților ei. A fost botezată la Casa Marlborough la 10 mai 1867 de Charles Longley, arhiepiscop de Canterbury. Nașii ei au fost: mătușile paterne - Alice, Prințesă de Hesse, Elena, Prințesă de Schleswig-Holstein și Prințesa Louise, Ducesă de Argyll; unchiul patern (prin căsătorie), Prințul Moștenitor Frederic al Prusiei; verișoara sa - Marea Ducesă Augusta de Mecklenburg-Strelitz; unchiul matern - Electorul Frederic Wilhelm de Hesse-Kassel; bunica maternă
Louise a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312913_a_314242]
-
unchiul patern (prin căsătorie), Prințul Moștenitor Frederic al Prusiei; verișoara sa - Marea Ducesă Augusta de Mecklenburg-Strelitz; unchiul matern - Electorul Frederic Wilhelm de Hesse-Kassel; bunica maternă: regina Louise a Danemarcei - de la care a luat numele; unchiul matern - George I al Greciei; mătușa maternă - Țarina Maria Feodorovna a Rusiei; Ducele Karl de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg și Prințul Eduard de Saxa-Weimar-Eisenach.</ref> La fel ca surorile sale, Prințesa Maud și Victoria, ea a primit o educație formală limitată. Bunica paternă a fost regina Victoria a Regatului
Louise a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312913_a_314242]
-
fiu al regelui George al III-lea. Tatăl ei era Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha. A fost botezată în Camera Tronului de la Palatul Buckingham la 10 februarie 1841 de arhiepiscopul de Canterbury, William Howley, iar nașii săi au fost mătușa sa regina Adelaide, unchiul ei Leopold I al Belgiei, bunicul ei patern Ernest I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha, unchiul ei matern Prințul Augustus, Duce de Sussex, mătușa ei maternă Prințesa Mary, Ducesă de Gloucester și bunica ei maternă Victoria
Prințesa Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/312914_a_314243]
-
1841 de arhiepiscopul de Canterbury, William Howley, iar nașii săi au fost mătușa sa regina Adelaide, unchiul ei Leopold I al Belgiei, bunicul ei patern Ernest I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha, unchiul ei matern Prințul Augustus, Duce de Sussex, mătușa ei maternă Prințesa Mary, Ducesă de Gloucester și bunica ei maternă Victoria, Ducesă de Kent. Ca fiică a unui suveran britanic, Victoria era prințesă britanică și în momentul nașterii moștenitoare prezumtivă a tronului Regatului Unit înainte de nașterea fratelui ei mai
Prințesa Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/312914_a_314243]
-
aștepta partea lui de pradă. Reveniți acasă, cei din familia Manalese urmăresc într-o seară un film la televizot în care este o scenă cu un cuplu care se sărută pe plajă. Roberto spune că personajele din scenă "seamănă cu mătușa Jeanne și domnul Sartet". Jeanne neagă acest lucru, dar ceilalți nu vor să o creadă. Ei îl ademenesc pe Sartet la Paris spunând că-i vor da acolo partea lui de pradă. Jeanne îi spune surorii lui Sartet, Monique (Danielle
Clanul sicilienilor () [Corola-website/Science/312920_a_314249]
-
George și Frederick, și nu era de așteptat să moștenească coroana. A fost botezat la Palatul St James la 20 septembrie 1765. Nașii lui au fost unchii paterni, Ducele de Gloucester și Prințul Henry (mai târziu Duce de Cumberland), și mătușa paternă, Prințesa Augusta, atunci Ducesă ereditară de Brunswick-Wolfenbüttel. Cea mai mare parte a copilăriei și-a petrecut-o la Richmond și Palatul Kew, unde a fost educat de profesori particulari. La vârsta de treisprezece ani s-a alăturat Marinei Regale
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
maghiarilor, a fost înmânată spionului vienez. A urmat o nouă scrisoare, despre care iarăși se știa la Curtea de la Viena. La 1 februarie 1701, Longueval s-a lăsat prins la Linz. La 18 aprilie, Rákóczi a primit o scrisoare de la mătușa sa, în care aceasta îi dădea de veste despre prinderea lui Longueval și că au fost găsite asupra lui scrisorile. Rákóczi avea posibilitatea să fugă, deoarece era la castelul său din Nagysáros, lângă granița poloneză, însă nevrând să-și părăsească
Răscoala lui Rákóczi () [Corola-website/Science/312953_a_314282]