7,852 matches
-
toate aceste detalii ale drumului malaric pe care le cunoștea pe de rost80. Începutul textului implică în mod clar subiectivitatea naratorului. Ea este evidentă în fragmentul pe care l-am pus în italice: spectacolul este impus ca perceput de conștiința naratorului, și nu a personajului, care în mod intenționat nu este deloc atent la ceea ce-l înconjoară. Vom remarca referitor la acest exemplu (însă acest lucru se întâmplă în general) că, în cazul punctului de vedere, este imposibil să deosebim reprezentarea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a eluda faptul că este vorba despre o întâmplare trecută, adverbul atunci, asociat imperfectului, reintroduce decalajul. 1.17. Povestire și situație de enunțare În cazul unei narațiuni literare, se impune analiza relației dintre momentul și locul de unde se presupune că naratorul vorbește (scenografia narațiunii) și momentul și locul evenimentelor pe care le narează (povestirea). În acest domeniu, varietatea dispozitivelor posibile pare nelimitată. Am amintit deja cele mai simple cazuri, diametral opuse: disocierea completă dintre lumea povestită și instanța narativă, care încearcă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
amintit deja cele mai simple cazuri, diametral opuse: disocierea completă dintre lumea povestită și instanța narativă, care încearcă să șteargă orice urmă a prezenței sale. Este vorba, în special, de textele la perfectul simplu, cu non-persoană, în care nu intervine naratorul (cf. infra, cap. 2: conceptul "povestirii non-ambreiate"); coincidența dintre nivelul narațiunii și nivelul povestirii. Este și cazul monologului interior. Acestea sunt procedee extreme. Cel mai adesea textul înlănțuie dispozitive de compromis. Să luăm în considerare, de exemplu, romanul lui Barbey
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dintre nivelul narațiunii și nivelul povestirii. Este și cazul monologului interior. Acestea sunt procedee extreme. Cel mai adesea textul înlănțuie dispozitive de compromis. Să luăm în considerare, de exemplu, romanul lui Barbey d'Aurevilly, Un prêtre marié (1865). În Introducere, naratorul, care se exprimă la persoana întâi singular, face o primă povestire, cea a întâlnirii sale cu un anumit Rollon Langrune, care cunoaște povestea unei femei al cărei portret intrigă. Timp de trei nopți, Rollon îi povestește naratorului aventurile acestei femei
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
1865). În Introducere, naratorul, care se exprimă la persoana întâi singular, face o primă povestire, cea a întâlnirii sale cu un anumit Rollon Langrune, care cunoaște povestea unei femei al cărei portret intrigă. Timp de trei nopți, Rollon îi povestește naratorului aventurile acestei femei, aventuri pe care naratorul le transcrie pentru cititor. Iar noi citim această transcriere. Urmărind astfel un procedeu tradițional, naratorul romanului își prezintă transcrierea drept o transpunere, inferioară originalului, povestirea lui Rollon. Astfel, el își asumă responsabilitatea narațiunii
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la persoana întâi singular, face o primă povestire, cea a întâlnirii sale cu un anumit Rollon Langrune, care cunoaște povestea unei femei al cărei portret intrigă. Timp de trei nopți, Rollon îi povestește naratorului aventurile acestei femei, aventuri pe care naratorul le transcrie pentru cititor. Iar noi citim această transcriere. Urmărind astfel un procedeu tradițional, naratorul romanului își prezintă transcrierea drept o transpunere, inferioară originalului, povestirea lui Rollon. Astfel, el își asumă responsabilitatea narațiunii: Paginile care vor urma vor semăna cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Rollon Langrune, care cunoaște povestea unei femei al cărei portret intrigă. Timp de trei nopți, Rollon îi povestește naratorului aventurile acestei femei, aventuri pe care naratorul le transcrie pentru cititor. Iar noi citim această transcriere. Urmărind astfel un procedeu tradițional, naratorul romanului își prezintă transcrierea drept o transpunere, inferioară originalului, povestirea lui Rollon. Astfel, el își asumă responsabilitatea narațiunii: Paginile care vor urma vor semăna cu ipsosul cu care se ia amprenta vieții și care nu e decât o ironie! Însă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cea a contractului narativ. Se întâmplă adesea ca povestirea să nu fie spusă pur și simplu cititorului, ci prezentată drept produsul unui fel de tranzacție între un personaj, identificat adesea cu autorul, și personajul-narator. Același lucru se întâmplă și între naratorul romanului și Rollon. Acest contract explicit trimite de fapt la un altul, mai puțin vizibil, însă fundamental, cel pe care romancierul îl stabilește cu cititorul său prin instituția literară. Pentru a analiza aceste fenomene, teoriile povestirii au dezvoltat un ansamblu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
însă fundamental, cel pe care romancierul îl stabilește cu cititorul său prin instituția literară. Pentru a analiza aceste fenomene, teoriile povestirii au dezvoltat un ansamblu de concepte, a căror pertinență a fost pe larg dezbătută. Astfel, G. Genette distinge 87: naratorul extradiegetic, care nu este inclus în nici o povestire; el intră în opoziție cu naratorul intradiegetic care este și personaj în povestire; naratorul homodiegetic, care își povestește propria poveste; el se opune naratorului heterodiegetic care povestește povestea altor indivizi. Din această
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Pentru a analiza aceste fenomene, teoriile povestirii au dezvoltat un ansamblu de concepte, a căror pertinență a fost pe larg dezbătută. Astfel, G. Genette distinge 87: naratorul extradiegetic, care nu este inclus în nici o povestire; el intră în opoziție cu naratorul intradiegetic care este și personaj în povestire; naratorul homodiegetic, care își povestește propria poveste; el se opune naratorului heterodiegetic care povestește povestea altor indivizi. Din această perspectivă, incluzând povestirile una în alta, naratorul din Un prêtre marié are un dublu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dezvoltat un ansamblu de concepte, a căror pertinență a fost pe larg dezbătută. Astfel, G. Genette distinge 87: naratorul extradiegetic, care nu este inclus în nici o povestire; el intră în opoziție cu naratorul intradiegetic care este și personaj în povestire; naratorul homodiegetic, care își povestește propria poveste; el se opune naratorului heterodiegetic care povestește povestea altor indivizi. Din această perspectivă, incluzând povestirile una în alta, naratorul din Un prêtre marié are un dublu statut: el este în același timp extradiegetic (pentru
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pe larg dezbătută. Astfel, G. Genette distinge 87: naratorul extradiegetic, care nu este inclus în nici o povestire; el intră în opoziție cu naratorul intradiegetic care este și personaj în povestire; naratorul homodiegetic, care își povestește propria poveste; el se opune naratorului heterodiegetic care povestește povestea altor indivizi. Din această perspectivă, incluzând povestirile una în alta, naratorul din Un prêtre marié are un dublu statut: el este în același timp extradiegetic (pentru povestirea tinerei femei) și homodiegetic (povestirea lui Rollon este un
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nici o povestire; el intră în opoziție cu naratorul intradiegetic care este și personaj în povestire; naratorul homodiegetic, care își povestește propria poveste; el se opune naratorului heterodiegetic care povestește povestea altor indivizi. Din această perspectivă, incluzând povestirile una în alta, naratorul din Un prêtre marié are un dublu statut: el este în același timp extradiegetic (pentru povestirea tinerei femei) și homodiegetic (povestirea lui Rollon este un eveniment al propriei sale povestiri); Rollon are și un dublu statut: el este în același
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prêtre marié are un dublu statut: el este în același timp extradiegetic (pentru povestirea tinerei femei) și homodiegetic (povestirea lui Rollon este un eveniment al propriei sale povestiri); Rollon are și un dublu statut: el este în același timp un narator intradiegetic (în calitate de personaj al povestirii narate de narator) și heterodiegetic (având în vedere că povestește aventurile altora și nu pe ale lui). Lecturi recomandate BENVENISTE É., 1966 Problèmes de linguistique générale, Gallimard, Paris, cap. XVIII și XX (Probleme de lingvistică
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în același timp extradiegetic (pentru povestirea tinerei femei) și homodiegetic (povestirea lui Rollon este un eveniment al propriei sale povestiri); Rollon are și un dublu statut: el este în același timp un narator intradiegetic (în calitate de personaj al povestirii narate de narator) și heterodiegetic (având în vedere că povestește aventurile altora și nu pe ale lui). Lecturi recomandate BENVENISTE É., 1966 Problèmes de linguistique générale, Gallimard, Paris, cap. XVIII și XX (Probleme de lingvistică generală, trad. de Lucia Magdalena Dumitru, Teora, București
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tipul regele urma / avea să moară nu peste mult timp, nu avem de-a face cu un adevărat viitor, care, pornind de la prezent, proiectează o modalizare subiectivă, ci cu anticiparea unui fel de fatalitate, a unui viitor deja cunoscut de narator. Referitor la acest subiect, Benveniste vorbește despre un "pseudo-viitor", pe care îl numește prospectiv. El poate fi marcat și prin viitorul simplu, așa cum apare în următorul fragment care figurează într-un roman ce aparține "povestirii": Peste mulți ani, Antoine își
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
va fi chinuit de amintirea vechilor șicane într-un final înțelese și a anilor în care numele său fusese înscris pe lista săracilor din școala primară; îi va vorbi despre aceste amintiri fiului său, totul va ieși la iveală 93. Naratorul operează un fel de salt peste ani, își conferă o putere de anticipare. De aici caracterul exemplar pe care îl iau evenimentele evocate: VS nu trimite la evenimente singulare care ar fi doar posterioare, înscrise în prelungirea scenei narațiunii: el
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
exemplar pe care îl iau evenimentele evocate: VS nu trimite la evenimente singulare care ar fi doar posterioare, înscrise în prelungirea scenei narațiunii: el se referă la evenimente a căror realizare nu era necesară pentru simplii muritori, însă pe care naratorul și le asumă, el care se presupune că are acces la legile misterioase ale destinelor. Existența a două tipuri de viitor în limba franceză, viitorul simplu (VS: voi dormi) și viitorul perifrastic (VP: am să dorm) constituie o resursă interesantă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Boche, printr-un fenomen de "contaminare lexicală". Ar fi eronat să se identifice pur și simplu "povestirea" cu textul din care lipsesc mărci ale subiectivității. Chiar și în textele narative la perfectul simplu și la non-persoană se întâmplă adesea ca naratorul să-și manifeste subiectivitatea, fără a introduce reperaje deictice. Într-adevăr, naratorul poate să fie și el sursa evaluărilor: Când văzu că frumoasa lui rufărie s-a ferfenițit, își cumpără o pânză ieftină de paisprezece bani cotul, ca s-o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
identifice pur și simplu "povestirea" cu textul din care lipsesc mărci ale subiectivității. Chiar și în textele narative la perfectul simplu și la non-persoană se întâmplă adesea ca naratorul să-și manifeste subiectivitatea, fără a introduce reperaje deictice. Într-adevăr, naratorul poate să fie și el sursa evaluărilor: Când văzu că frumoasa lui rufărie s-a ferfenițit, își cumpără o pânză ieftină de paisprezece bani cotul, ca s-o înlocuiască. Diamantele, tabachera de aur, lanțul, bijuteriile pieriră una câte una. Lepădase
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu ochii; fruntea i se încreți, fălcile îi ieșiră la vedere; pe fața-i, până atunci buhăită de mulțumirea unei fericiri burgheze, se iviră cute multe și adânci 100. Am subliniat câteva notații subiective care ar trebui să fie atribuite naratorului, nu lui moș Goriot. 2.6. Eterogenitatea enunțiativă "Povestirea" și "discursul" sunt concepte lingvistice care permit analizarea enunțurilor; ele nu sunt ansambluri de texte. Nimic nu interzice unui text să amestece cele două planuri enunțiative. De altfel, este cea mai
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tocmai când i-am vorbit cu atâta hotărâre". Așa că fugi101. În acest text, narațiunea se dezvoltă pe opoziția dintre imperfect și perfectul simplu, pe "povestire". Se poate ușor descoperi prezența elementelor ce țin de "discurs". Lăsând la o parte intervenția naratorului dintre paranteze, descoperim citate din Mathilde în discursul direct în primul și ultimul paragraf. Într-al treilea, fraza care începe cu "trebuie..." presupune un subiect sursă a modalizării. La urma urmei, putem pune sub semnul întrebării identitatea acestui subiect: este
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
paranteze, descoperim citate din Mathilde în discursul direct în primul și ultimul paragraf. Într-al treilea, fraza care începe cu "trebuie..." presupune un subiect sursă a modalizării. La urma urmei, putem pune sub semnul întrebării identitatea acestui subiect: este el naratorul? Julien? Ambii în același timp ? Verbul "a recunoaște" pare că implică o complicitate între narator și personajul său, care face tangibilă urmarea "cu siguranță... păpușă pariziană". Ne aflăm, într-adevăr, în prezența discursului indirect liber, în care cele două voci
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
treilea, fraza care începe cu "trebuie..." presupune un subiect sursă a modalizării. La urma urmei, putem pune sub semnul întrebării identitatea acestui subiect: este el naratorul? Julien? Ambii în același timp ? Verbul "a recunoaște" pare că implică o complicitate între narator și personajul său, care face tangibilă urmarea "cu siguranță... păpușă pariziană". Ne aflăm, într-adevăr, în prezența discursului indirect liber, în care cele două voci, cea a naratorului și cea a personajului, par a împărtăși același punct de vedere. Acest
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în același timp ? Verbul "a recunoaște" pare că implică o complicitate între narator și personajul său, care face tangibilă urmarea "cu siguranță... păpușă pariziană". Ne aflăm, într-adevăr, în prezența discursului indirect liber, în care cele două voci, cea a naratorului și cea a personajului, par a împărtăși același punct de vedere. Acest tip de narațiune instabilă este caracteristic romanului stendhalian, în care naratorul oscilează, față de eroul său, între o ținere la distanță ironică și identificare. Dacă relativa realizare constantă a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]