KorAP: Find »[drukola/base=nebun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...247 248 249 ...319 >

7,953 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935

am auzit un schelălăit de câine. Atunci îmblînzitorul a tresărit și cu o voce răgușită, rea, m-a întrebat: "Unde-i nebunul?" "Care nebun?" m-am bâlbâit eu. A făcut un gest nervos cu mâna, ca și cum întrebarea mea îl sâcâia. "Nebunul care ne-a fugit de la ospiciul din mlaștină. Vrem să-l învățăm un cântec. Dacă reușește, înseamnă că s-a vindecat." În clipa aceea s-a auzit din nou schelălăitul câinelui. Îmblânzitorul n-a mai scos un cuvânt. A revenit

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
meu și în cele din urmă eu însumi. Parcă stăteam dinaintea mea și, în ciuda faptului că-mi astupam gura, țipam ca un smintit, înnebunisem poate și țipam ascuțit, insuportabil, și tot eu mă înfricoșam, mă crispam, auzindu-mi propriul țipăt. "Nebunule, mi-am zis înverșunat, s-a terminat cu toate aiurelile tale, acum nu-ți mai suport nimic. Datorită ție nu mai sânt ca toți oamenii, tu porți întreaga vină." Și îndrugînd aceste vorbe mi-am încleștat mâinile convins că mă

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564

Niciodată nu ai simțit o descărcare mai profundă, o satisfacție mai presus. Nu ți s-a părut; într-un alt vis, Magistratul s-ar putea să-ți ceară socoteală. Vei simți arsura glontelui și te vei trezi țipând. Asudat. Nițel nebun. Bucuros că ai scăpat, vei scrie, apoi, un capitol pe care nu l-ai gândit, încă, în amănunt: Cine îi va veni de hac Magistratului? Sau, tot în vis, îl vei ucide cu mâna ta. Nu poți să știi cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
beție - dar când nu e el beat? -, că a pregătit un spectacol de pomină, SOCRATE, și că își va lua zilele în timpul reprezentației, interpretând pentru prima oară în istoria teatrului de pretutindeni un rol perfect. Alt țicnit! Un trio de nebuni ce vor sfârși prost, se străduiesc. În urma ploilor abundente din ultima săptămână, jumătate din terenul pe care se află Domeniul a alunecat câteva zeci de metri, presând asupra unui mal de pământ - și așa nesigur, întărit cu zid - ce mărginește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
șef, Anestezistul și Autopsierul vor primi medicația de la un schizofrenic. Redactorul fițuicii cu circuit intern CAP LIMPEDE, un criminal ajuns chirurg, va fi în grija unui hidrocefal. Se vor produce transferuri de personalitate; nu se va mai ști care sunt nebunii dintâi și care cei de pe urmă; nici un personaj nu va fi inventat, doar evenimentele: nu va scăpa nimeni!” Vei încerca să dai o formă literară urletelor, comenzilor, ședințelor de psihanaliză, adevărate interogatorii, abisului de după lobotomie, de-abia ai scăpat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
somații, pe zid, pe notele de plată. Ai desenat șarpele și pasărea, dar astea nu sunt motive de internare cu forța. „În roman, ai umplut - din rațiuni de siguranță - un lazaret!”: te faci că nu auzi spusele pseudo-Castelanului. „Nu sunt nebun, doctore; în Saludos, Sey - dublul meu călător - ocolea planeta în vremea când din țară nu ieșea nici musca! Am posibilități nelimitate, doctore; scriu, acum, o carte în care dialogurile se poartă la persoana a IV-a, iar termenii început și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
auz, lipsit de membre, eunucizat pentru a nu se masturba, ultima plăcere posibilă, un boț de carne într-un pat, dar nu va fi așa, am dat informații false! Ești convins că sunt în transă, năucit de medicamente, hipnotizat, pentru că nebun știi că nu sunt, dar nu-ți dai seama, doctore, că eu fug, de fiecare dată, trec în spațiul celălalt, unde - niciodată - persoana a IV-a nu poate fi ajunsă, atinsă, agresată de celelalte trei. Habar nu ai de nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Îl pândesc să văd dacă se masturbează. Agitat; aplicat electroșocuri și insulinoterapie. Convulsiile inerente tratamentului - s-a zbătut ca o fiară, e puternic - l-au obosit. Dogmatil. ............................................................................................... Cineva face presiuni. Un poet; cere externarea pacientului. Zice că E. nu e nebun, nebuni suntem noi (mediciiă. Alt posibil client. Au mai venit doi inși. Tot scriitori, au zis. Și editorul, un play-boy. Cer, toți, expertizarea medicală a lui E. O contraexpertiză dacă rezultatul nu va fi așa cum vor ei. Totdeauna scribălăii ăștia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
inventate. î ............................................................................................... E. simulează! Un pantomim! Sindromul Münchhausen! I-am găsit sub pernă o scrisoare, neexpediată încă: „Bătrâne, scoate-mă de aici că am încurcat-o! Nu-ți pot da amănunte; am încercat o experiență; acum chiar sunt luat drept nebun. Cere, te rog, în secret, o expertiză medicală. Medico-legală, pentru că deja sunt încadrat la un articol urât din Codul penal”. Cazul devine excepțional; asta o știu doar eu. De aici nu se iese oricum, domnule A. E.! Pentru că ai vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
mult decât evidentă. Acum, zice că se va folosi de prima ocazie pentru a pune foc spitalului. Știe el o poezie - scrisă de un alt țicnit care a sfârșit-o prost - „Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!” - zice că e vremea! Și blocul o să-l aprindă, a spus! Un piroman! Un sfert de ceas i-am vorbit. Despre costul medicamentelor, printre altele, și al curentului electric - am ajuns la trei electroșocuri pe zi; de cei câțiva infirmieri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

precum barba bunicului, se pieptănă în oglindă. Toate casele au suflet, puiul bunicii: Mămuța toarce ștergar alb după icoană, tătuța călește fierul, candela mușcă din ascuțișul coasei, coasa obosită doarme într-un mănunchi de busuioc. Internatul era precum spitalul de nebuni. Lași sufletul acasă pentru o vreme, vii, te îndopi cu diazepam, uiți pentru ce ai venit și, dacă te trezești din visare, te întorci din nou în cămașă. Mai rar așa fotosinteză. Lepezi boarfa, pe motiv că nu te mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
sărit în aer decât pe pământ.) Sus este mai multă lumină, în spălător, cerul nu cobora sub pervaz: Ca să luminez, trebuie să atârn de un fir. Grinda-i suspendată de umerii lui Dumnezeu! 11. Doi ani au fost împreună. Numai nebunii cred că pot doza fericirea. Fericire închisă ermetic în recipiente de unică folosință; fericire 0.400 ml perfuzii pentru oameni singuri; fericire la kilogram, la bucată, cu dumicatul, firimitura, vândută în iarmaroc pe vreme de secetă; fericire de împrumut ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
fericire ca o diversitate consemnată cu majuscule (AILĂVIU, domnișoară X, tu ești viața mea); fericire încrustată pe o piatră sau pe un soclu (aici odihnește robul robilor) într-un interval de câteva cifre; fericire săpată sub catapeteasmă, deasupra aripilor. Numai nebunii pot doza fericirea. Doi ani au fost împreună, cum bine le sta oamenilor singuri. El, elevul prostuț din ultima bancă, ea, modelul, banca din față, rândul de la fereastră. Fereastra, castani bătrâni, soare despletit printre frunze, soare împletit în 3 (codițe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
să orbească. Dumnezeu nu se mai lăsa scris cu majuscule. Petru era mai trist decât o mie de cimitire: Mamă, mai bine mă aduceai jertfă cerului, precum Avraam pe fiul său Isac, decât să mă naști în fața abatorului! 28. Numai nebunii visează libertatea ca o evadare a sinelui. Pașii țes gratii, adâncesc capcane, împletesc lațuri, pisează sticlă. Copăcel, puiule, copăcel! În arenă s-a făcut strigare și pentru tine. Libertatea ridică ziduri, închide cercul, încuie lacăte, libertatea este o proiecție a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
făcută poștă, amânată, mințită, lepădată, abuzată, compromisă, ucisă." La 20 de ani, Dumnezeu îți dă voie să trăiești pe cont propriu nu din generozitate, ci pentru că nu a avut niciodată 20 de ani. Dumnezeu nu are voie să judece un nebun atâta timp cât nici măcar o dată nu a stat de vorbă cu stelele, nu a rostogolit luna precum un bulgăre de zăpadă, nu a tuns norii să le fie florilor de sete și nu de puf. Câte lucruri poți afla, Doamne, stând la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
de sete și nu de puf. Câte lucruri poți afla, Doamne, stând la taclale cu roțile Carului Mare, întrebând melcul dacă suferă de claustrofobie, făcând valuri într-o conserva de pește. Lui Dumnezeu nu-i este permis să pedepsească un nebun, pentru că nici măcar o dată nu a suferit de strabism cosmic. Dumnezeule, știi ce-nseamnă să-ți arzi genele cu propria nevoie de lumină în somn? La 20 de ani poți să mori, dacă știi să trăiești și poți să trăiești, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
la stele. Oglinda se face țăndări, mozaicul dizolva pași: Unu, doi, unu, doi, unu, dooooooooi... Unu, doi, unu, doi, unu, dooooooooi... Unu, doi, unu, doi, unu, dooooooooi... 38. Luați-l de aici! La balamuc cu el! Crucea mamei lui de nebun! Cine dracu l-a adus pe ăsta în armată? Uite ce față are, ce meclă descompusă, parcă-i coborât din copac! Ștergeți sângele, măturați cioburile, spurcatul naibii! E schizofrenic, tovarășe sergent! Belește ochii a străin, e absent. Bă, ne auzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Ai luat-o pe arătură? Trezește-te! Scoate cureaua și leagă-i mâinile, soldat, să-l facem pachet și să-l trimitem doctorului Chelemen, să bage diazepam în el până-i pocnesc creierii! Dracul mai face om din ăsta. Bă, nebunule, îți bați joc de noi? Cât să te mai suportăm? Ne faci de căcăt plutonul! Ce cauți tu, bă, în armată? Plecați de lângă mine, plecați! Lăsați-mă să trec dincolo, nu mă legați, vă rog, nu mă legați! Nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
adânc și vei înțelege că omul nu-i decât o suprapunere de lentile: unele compatibile, altele se fac cioburi când se ating. Ăsta însă este culmea refracției, nici cu picamerul nu reușesc să-i înlătur obsesia oglinzii. S-a acoperit nebunul cu sticlă și vegetează ca o legumă în conserva partidului. Un poet spunea într-un vers: "Să nu-mi scoateți visul din ochi cu unghia". Mai precis, lăsați-mi persistența trează, nu s-a făcut timpul să fiu nebun. Ochiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
acoperit nebunul cu sticlă și vegetează ca o legumă în conserva partidului. Un poet spunea într-un vers: "Să nu-mi scoateți visul din ochi cu unghia". Mai precis, lăsați-mi persistența trează, nu s-a făcut timpul să fiu nebun. Ochiul trupului privește peste culmi, ochiul sufletului se caută în țărână, omul duplicitatea de a fi unul în unu și egoismul de a întregi părți inegale. Ochiul trupului absoarbe lumina sângelui; omul luciditatea sticlei pisate sub tălpile îngerilor. Ochiul trupului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
precum covoarele de frunze vegetează în mințile lor. Ei sunt mai treji ca tine, mai treji ca tot spitalul cu doctorii lui la un loc. "De când sunt eu rezident", spui asta, de parcă ai pune limită stânga pentru vise necoapte. "Gata, nebunilor!" așa te adresezi uneori, deși nu ai voie " Gata, aveți trei ani să vă resuscitați primăvara în cuptorul cu pâine!" Ce simplu este pentru tine! Înghețarea memoriei este înghețarea inimii, doctore! Cu ce, dracu, vrei să dezgheți? Cu niște imagini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
despică obrazul, altă lacrimă schiță două jumătăți de zâmbete, ochii se aprinseră ca o lumânare în noaptea de Înviere. Deschise ușa, așteptă 3 secunde, apoi ieși și el după ea. 41. Freud spunea că nebunia este cea mai suportabilă boală; nebunul este ca un melc ce-și cară cochilia în spate, roua descuie ușa, soarele trage zăvorul, fereastră în firul de iarbă. Nevertebrata, ermetic, golește fiecare ungher de absență ca pe o ulcică umplută cu vin, nevertebrata își leapădă casa (piele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
de cer în fiecare particulă, aceeași nemărginire într-un singur trup. Nebunia este precum un puzzle ce întregește inima: prima zvâcnire un timp prezent, următoarea același timp; mâine, posibil, prezentul își va lega ultima verigă de grindă (maximă generozitate divină). Nebunul cântărește cenușa, o împarte în cantități aproximativ egale, apoi zidește mușuroaie pentru furnici. Aleluia! Nebunul, suferindul inconștient al conștiinței claustrofobe, narcoticul stelelor date în pârg, împătimitul "sfârcurilor de cometă", dependentul placentei (cerul mereu în luna a șaptea), zoofilul iepelor Carului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
puzzle ce întregește inima: prima zvâcnire un timp prezent, următoarea același timp; mâine, posibil, prezentul își va lega ultima verigă de grindă (maximă generozitate divină). Nebunul cântărește cenușa, o împarte în cantități aproximativ egale, apoi zidește mușuroaie pentru furnici. Aleluia! Nebunul, suferindul inconștient al conștiinței claustrofobe, narcoticul stelelor date în pârg, împătimitul "sfârcurilor de cometă", dependentul placentei (cerul mereu în luna a șaptea), zoofilul iepelor Carului Mare, piromanul fulgerelor despicate în noaptea de Sfânt Ilie, obsedatul albastrului curs rouă în siropul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
al conștiinței claustrofobe, narcoticul stelelor date în pârg, împătimitul "sfârcurilor de cometă", dependentul placentei (cerul mereu în luna a șaptea), zoofilul iepelor Carului Mare, piromanul fulgerelor despicate în noaptea de Sfânt Ilie, obsedatul albastrului curs rouă în siropul de tuse. Nebunul, paranoia ombilicului ștreang în jurul inimii și nici o tăiere împrejur. Nebunia, o transfigurare anatomică a sufletului, un glonț ce explodează în țintă. Urme de ghinturi în sânge. Pulberea arde cât să străpungă vidul, precum un vierme mărul copt, regrete nici măcar în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]