9,277 matches
-
calitativ diferit de timpul profan, de durata continuă și ireversibilă În care se Înscrie existența noastră cotidiană și desacralizată. „Timpul sacru este, prin Însăși natura lui, reversibil (... ), este un timp mitic primordial devenit prezent”, este „un timp recuperabil, repetabil la nesfârșit, el nu curge” (). Când se narează un mit, el reactualizează Într-un anume fel timpul sacru În care s-au petrecut evenimentele evocate. De altfel, tocmai din acest motiv, În societățile tradiționale, miturile nu pot fi povestite oricând și oricum
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
regenerarea lor periodică. Deoarece arhetipul obligă la imitație și repetare, putem vorbi de funcția sa recurentă, și reeditarea unor manifestări din illo tempore, Însăși participarea și afirmarea (asumarea) imitării unor atare modele sunt apte de a revela semnificații care sunt nesfârșite, deoarece inepuizabilă este Însăși cauza generatoare. Raportarea la modelul mitic, transuman, transistoric devine obligatoriu pentru dobândirea sensului. Multitudinea arhetipurilor se reduce la unul singur, primordial: Mitul cosmogonic: totalitatea situațiilor existențiale, primele intuiții și revelații umane se grupează Întrun singur complex
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
e prilej al mărturisirii permanenței iubirii lor, permanență Întărită prin mit. „Ștefan, pentru mine a fost ca În Tristan și Isolda...” (/vol. II, 412). Iubirea lor va fi eternizată prin moarte (trăirea În clipă, deci În eternitate: „știa acea ultimă, nesfârșită clipă Îi va fi deajuns”). Moartea va prelungi În infinit această iubire, ca fiind singura semnificativă, singura adevărată. Nu lipsesc din roman teme și motive pe care ne-am obișnuit să le găsim În nuvelele și romanele sale fantasticecum ar
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
fost abandonat. Desigur, precizează L. Marinoff (2009), "tehnologia a îmbunătățit în mare măsură viețile oamenilor. Unul dintre avantaje este reprezentat de expansiunea cercului relațiilor noastre potențiale. Însă costurile implicate de acest cerc lărgit este acela că ne pierdem într-o nesfârșită mare de opțiuni și de posibilități. În lipsa limitelor ce erau impuse în mod obișnuit, nu mai știm cum să localizăm sau să evaluăm potențialii parteneri. Dusă la extrem, după cum ne stă în obicei să procedăm cu lucrurile, tehnologia ne privează
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
celălalt. Vom fi în măsură să numim primele nevoi pe care le conștientizăm.49 4. A patra etapă constă în identificarea noilor sentimente care se pot manifesta. Adesea, este vorba despre oboseala generată de o situație care se repetă la nesfârșit, despre tristețe și teamă. Aceste sentimente ne lămuresc la rândul lor asupra nevoilor noastre și astfel putem stabili ce anume ne arată furia: • oboseala: poate exprima nevoia noastră de schimbare în evoluție; • tristețea: poate traduce nevoia noastră de a fi
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care Marlbourough a scris-o, a dictat-o sau a semnat-o personal fără să fie înmărmurit de energia mintală și fizică a acestuia... După 12 sau 14 ore în timpul lungilor campanii de recunoaștere, adesea sub focul tunurilor, după inspecții nesfârșite ale trupelor în tabere și garnizoane, după calcule nesfârșite referitoare la necesarul de mâncare și dotări și toată anxietatea pe care o implica faptul de a fi la comandă directă în timpul războiului, Marlbourough și-a folosit talentul pentru a conduce
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a semnat-o personal fără să fie înmărmurit de energia mintală și fizică a acestuia... După 12 sau 14 ore în timpul lungilor campanii de recunoaștere, adesea sub focul tunurilor, după inspecții nesfârșite ale trupelor în tabere și garnizoane, după calcule nesfârșite referitoare la necesarul de mâncare și dotări și toată anxietatea pe care o implica faptul de a fi la comandă directă în timpul războiului, Marlbourough și-a folosit talentul pentru a conduce politica externă a Angliei, a decide asupra aspectelor importante
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
această poziție teoretică circulă tot mai mult după ultimele evoluții, este important să recunoaștem, măcar, că ea prezintă o predicție empirică extrem de curajoasă. Din punct de vedere istoric, nici un hegemon nu s-a dovedit vreodată capabil să își mențină la nesfârșit poziția dominantă în sistemul internațional. Mai mult, este o ironie că argumentul lui Wohlforth despre unipolaritate a devenit tot mai popular imediat după atacurile de la 11 septembrie 2001, în ciuda faptului că este dificil să ne imaginăm un simbol al fragilității
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
abordat problema în alt sens, dar a ajuns la aceleași concluzii metodologice. A reafirmat constant că trebuie realizată o sociologie a efectelor religiei în locul reflecției despre ce este religia în sine: prea puțin conta pentru el esența ei (improbabilă). Discuțiile nesfârșite pe care le deschidea această perspectivă "filozofantă" nu-l interesau: "Subiectul [sociologiei religioase] nu este de a defini ce este religia, căci lucrul acesta este imposibil" (Max Weber, 1995, vol. 2, p. 145). Preocuparea sa nu privește natura religiosului, ci
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Inventariere (astăzi Conservații regionale în cadrul Direcției Regionale pentru Acțiune Culturală DRAC), întreprinderea a apărut de-a dreptul interminabilă, în măsura în care actul cunoașterii este inevitabil depășit de propriul obiect: viața construcției, producerea de noi obiecte mobiliare, piața operelor de artă relansează la nesfârșit taxonomia. Dar ea punea în lumină, sub un cu totul alt unghi decât cel al urbanismului, ridicarea la generalitate a patrimoniului cultural francez. Abordarea teritorială înregistra existența unui patrimoniu puțin cunoscut, de extracție anonimă, înscris într-o cultură materială locală
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
drept realitate. Este un realism sau un ontologism. Teodicee: problemă teologică și metafizică pusă de toate marile religii monoteiste, a cărei rezolvare permite, după Weber, specificarea lor: cum să se justifice suferința, ne-dreptatea și răul (pământești), dată fiind bunătatea nesfârșită a lui Dumnezeu? Indice de nume A Adorno, Theodor, 77, 85, 147-149, 162, 165-166, 168, 174 -175. Aguilar, Yves, 233, 234. Alain (Émile Chartier, zis), 282. Antoine, Jacques, 94, 201. Arendt, Hannah, 10, 106-107. Aristotel, 106, 333. Aron, Raymond, 33
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
este ingenios, mijlocul infailibil, ating scopul. La rândul meu, vă întreb care scop? Ei, Doamne! Scopul de a crește masa monetară. Cum veți face acest lucru, vă rog? Nu este adevărat că, pentru ca grămăda de bani să se înalțe la nesfârșit, cea dintâi condiție este să nu umblăm în ea niciodată? Bine. Și a doua să adăugăm întotdeauna? Foarte bine. Deci problema va fi rezolvată, negativ sau pozitiv, cum spun socialiștii, dacă, pe de o parte, împiedic străinul să extragă și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cercul atribuțiilor sale, o reprezentare electivă ar fi superfluă; dar guvernământul este în mijlocul națiunii un corp în viață, care, ca toate ființele organizate, tinde cu forță să își conserve existența, să își crească puterea și bunăstarea, să își extindă la nesfârșit sfera de acțiune. Lăsat nesupravegheat, el trece curând peste limitele care îi circumscriu sarcina; crește peste măsură numărul și bogăția agenților săi; nu mai administrează, ci exploatează; nu mai judecă, ci persecută sau se răzbună; nu mai protejează, ci oprimă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Lupta împotriva propriilor întristări este atât de grea fiindcă există un fond de tristețe în noi, independent de determinantele exterioare ale necazurilor. Pe acestea le poți învinge, dar este imposibil să învingi un fond ascuns și intim, sursa originară a nesfârșitelor întristări" (Cartea amăgirilor, Em. Cioran). Conform dicționarului, bucuria este un sentiment de mulțumire, de satisfacție sufletească. Definițiile de dicționar sunt explicații pentru felul în care cuvintele au fost și sunt folosite. Unii pot considera dicționarul ca fiind judecătorul final în
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
ar înțelege ce este bucuria, dacă durerea n-ar fi alături de ea? Plăcerea, durerea și ceea ce le provoacă, cultura, binele și răul, sunt pivoții pe care se rotesc toate pasiunile noastre. Bucuria se însoțește cu supărarea și constituie un lanț nesfârșit al vieții; ne mișcăm necontentit între bucurie și durere; orice element al realității participă la suferința și bucuria omului. Bucuria și tristețea își pot uni apele spre a curge împreună, murmurând, fără de țel, un cântec nou. Raporturile din viață între
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
proces de definire în colectiv a unei situații ambigue. El nu este ne-apărat inexact, exagerat sau neplauzibil. Este un substitut al știrilor oficiale, care, dintr-un motiv sau altul, lipsesc sau nu se bucură de credibilitate. Panorama zvonurilor este nesfârșită; ele se centrează pe evenimente din trecut sau anticipează evenimentele viitoare, sunt spontane sau apar pentru a servi unor interese, pot avea o viață scurtă sau lungă. În România, zvonurile se șopteau, constituind "folclorul socialist". "Nu iese fum fără foc
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
sens: pe de-o parte, am primit hotare din afara mea; pe de alta, am primit hotare din interior, mi-am dat hotare, m-am hotărât și sânt hotărât. Faptul că noi nu sîntem "o dată pentru totdeauna", faptul că sîntem în nesfârșite feluri, imprevizibile, uimitoare, contradictorii, provine din varietatea felurilor în care ne putem și putem hotărî, în care ne putem și putem da singuri hotare. Dacă hotarul este cel care dă identitate unui lucru, atunci noi ne definim neîncetat prin felul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
diversitatea infinită în spatele identității aparente. Fiecare destin este o explozie de noutate care, ea singură, echivalează cu survenirea unei specii în istoria generală a vieții. Ca modalitate de creatio continua, spațiul hotărârii devine unul al surprizei și prilej al uimirii nesfârșite. Ființă a hotărârii, omul se definește printr-un hotar care nu poate fi înseriat și care nu se mai distribuie în exemplarele speciei. Pentru că acum hotarul nu mai poate fi redus la tipar, omul rămâne o ființă a unicității. După cum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cazuri, hotărârea implică crearea permanentă a hotarului, modularea lui la nivelul libertății, se poate vorbi, acum pentru prima oară, de o plasticitate a hotarului. Ne modelăm pe noi și ceea ce este diferit de noi, luăm și dăm forme prin lumea nesfârșită de proiecte din care se alcătuiește viața noastră. Cu fiecare proiect și cu fiecare act, împrăștiem în jurul nostru hotare. Ne hotărâm, hotărâm și ne lăsăm hotărâți. Dar acest fel al nostru de a fi presupune faptul de a ne afla
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
corespunde traseului vertiginos al fricii celuilalt. Teroarea se instalează în exterior cu aceeași forță cu care frica a prins rădăcini în ființa "celuilalt". Caracteristica "fricii celuilalt" constă în faptul că ea nu poate fi niciodată învinsă. Ea se alimentează la nesfârșit din sângele celui care o provoacă. În teroare nu se mai păstrează decât aparența puterii. Sângele pe care ea îl varsă este deja simptomul dispariției puterii. Pentru că puterea "celuilalt" nu se putea înălța decât pe frica mea, din clipa în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ne-definirilor sale. Nehotărârea este o ținere în suspensie care suprimă posibilitatea oricărei autodefiniri. Pentru că este incapabilă să trimită la act, ea nu instituie decât negativitatea, absența. Întors către fondul de incertitudine al ființei mele, nu cunosc decât supliciul ruminației nesfîrșite: "ce e de făcut?" " Ce e de făcut?" Această întrebare este o siglă a deliberării? Sau una a nehotărîrii? Care este distanța care le desparte, acel spațiu imperceptibil al insidiei, în care deliberarea se relaxează, pierde promptitudinea soluției și devine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ființa lui că nu poate acționa. El regretă de astă dată ratarea șansei de a-și dobândi un destin. Prins între regretul proiectiv, acela care ar însoți actul, și cel actual, al neacționării, nehotărâtul cunoaște sfâșierea tăcută a unui chin nesfârșit. El este singur, dar altfel decât cel hotărât, care e singur doar în clipa hotărârii sale. Căci hotărârea este în vederea a ceva și, sfârșind ca acțiune și gest, ea este ieșire în întîmpinare, deschidere către lume și către ceilalți. Convertindu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și, sfârșind ca acțiune și gest, ea este ieșire în întîmpinare, deschidere către lume și către ceilalți. Convertindu-se în biografie și destin, hotărârea poate genera saga unui erou sau martir. Orice hotărâre deschide un spațiu epic. În schimb, dezbaterea nesfârșită în preliminariile unui gest care nu va avea loc niciodată rupe legătura cu altul. Cel nehotărât trăiește de la bun început - și sfârșește - în singurătatea neacționării sale. Pentru că nu se obiectivează, pentru că este sfâșiere fără rezultat, nehotărârea nu poate fi povestită
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
echivalează cu survenirea unei specii în istoria generală a vieții. O știință a omului în prelungirea și pe calapodul științelor naturii nu e cu putință tocmai pentru că destinul, ca modalitate de creatio continua, devine spațiul surprizei și prilej al uimirii nesfârșite. * Unica măsură comună a destinelor și a maladiilor de destin este libertatea. Dar tocmai pentru că libertatea e nemăsurabilă și este, în chiar esența ei, ne-măsură, o "știință" a umanului nu poate fi mai mult (și nici mai puțin) decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
el este propria lui limită și instalare definitivă la adăpostul ei. El renunță la atingerea oricărui scop din chiar clipa în care și l-a propus. Dar pentru că lenea este jubilația permanentă resimțită în fața imobilismului propriu și, de aceea, perpetuare nesfârșită a lui, leneșul nici nu ajunge să-și propună vreun scop în afara acestui imobilism. Și tocmai pentru că din economia lenei orice "dincolo" este absent, leneșul nu ratează niciodată. Fiind separat de orice scop care ar anula menținerea în repaosul infinit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]