6,223 matches
-
din avocații apărării în procesul Mata Hari. Jean Clunet a urmat studiile la École Bossuet și la din Paris, obținând bacalaureatul în 1896. Ulterior a studiat medicina la Facultatea de Medicină din Paris și a fost extern în serviciul de neurologie dirijat de Joseph Babinski la și intern, apoi preparator în laboratorul de anatomie patologică al profesorului , fiind numit ulterior profesor de anatomie patologică la Facultatea de Medicină din Nancy. Spirit aventuros și iubind călătoriile, Jean Clunet a vizitat Marocul în
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
n. 14 august 1919 - d. 12 iunie 2010) a fost un fiziolog englez. A fost unul din strănepoții lui Charles Darwin și a editat relatările și ilustrațiile referitoare la călătoria pe Beagle a marelui naturalist. A adus contribuții în domeniul neurologiei și anume în studiul transmiterii impulsurilor nervoase de-a lungul neuronilor. A descoperit o metodă de cercetare fiind primul care a utilizat, ca element de marcaj, atomi radioactivi de sodiu și potasiu. În 1959 devenit membru al Royal Society, iar
Richard Keynes () [Corola-website/Science/320314_a_321643]
-
explicate mai jos. Acest sindrom a fost numit după Dr. Milton Shy și Dr. Glenn Drager, care l-au identificat în 1960, dar "American Autonomic Society" (Societatea Americană a Sistemului Nervos Autonom) și "American Academy of Neurology" (Academia Americană de Neurologie) l-au redefinit că o atrofie multisistemică cu fenomene autonome. Poate exista, de asemenea, si o formă ce combină caracteristici ale ASM și ale dementei cu corpi Lewy. Cel mai frecvent semn de ASM este apariția unui sindrom akinetic rigid
Sindromul Shy-Drager () [Corola-website/Science/320379_a_321708]
-
România) este un medic și scriitor român. Studii: liceul (1951), Facultatea de Medicină Generală - Secția Pediatrie (1960). Competențe: - extern și intern prin concurs al Clinicilor Universitare din București (1958-1962), - medic specialist de neuropsihiatrie (1969). Titular al cabinetului de psihiatrie și neurologie din Policlinica Giurgiu (1969-1992). Funcții: - medic șef al Policlinicii Giurgiu (1977-1982); - Director adjunct medical al Direcției Sanitare jud. Giurgiu (1982-1992). Limbi străine: franceza, engleza, germana. Activitate profesională: Fondator al Asociației Psihiatrilor Liberi din România, ocupând funcțiile de membru în Consiliul
Alexandru I. Trifan () [Corola-website/Science/320591_a_321920]
-
acceptață la acel moment. Spiritele rele au fost în continuare considerate cauza bolii până cel puțin în secolul al XVII-lea. În majoritatea culturilor, persoanele cu epilepsie au fost stigmatizate, evitate sau chiar închise; la Salpêtrière, locul de naștere al neurologiei moderne, Jean-Martin Charcot punea persoanele cu epilepsie în aceeași categorie cu bolnavii mintal, cei cu sifiliscronic și criminalii cu responsabilitate diminuată. În Roma antică, epilepsia era cunoscută ca "Morbus Comitialis" ('boala sălii de adunare') și era văzută ca un blestem
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
, M.D., Ph.D. (n. 13 noiembrie 1929 în Sofia, Bulgaria) este un medic neurolog și cercetător în domeniul neuroștiinței din Israel, format la Școala Românească de Neurologie a lui Gheorghe Marinescu. După absolvirea liceului în anul 1948, își începe studiile la Facultatea de Medicină a Universității din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1954 cu titlul de Doctor în Medicină. În timpul ultimilor ani de studenție
Jean-Jacques Askenasy () [Corola-website/Science/316325_a_317654]
-
în anul 1948, își începe studiile la Facultatea de Medicină a Universității din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1954 cu titlul de Doctor în Medicină. În timpul ultimilor ani de studenție a lucrat ca preparator la catedra de neurologie condusă de profesorul Dezideriu Duma. După stagiul de internat, se specializează în neurologie în clinica Institutului de Neurologie al Academiei Române sub îndrumarea lui Arthur Kreindler și Vlad Voiculescu. În anul 1972 obține titlul de Doctor în Științe din partea Universității din
Jean-Jacques Askenasy () [Corola-website/Science/316325_a_317654]
-
Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1954 cu titlul de Doctor în Medicină. În timpul ultimilor ani de studenție a lucrat ca preparator la catedra de neurologie condusă de profesorul Dezideriu Duma. După stagiul de internat, se specializează în neurologie în clinica Institutului de Neurologie al Academiei Române sub îndrumarea lui Arthur Kreindler și Vlad Voiculescu. În anul 1972 obține titlul de Doctor în Științe din partea Universității din București. În anul 1972 se stabilește în Israel, unde în 1974 este numit
Jean-Jacques Askenasy () [Corola-website/Science/316325_a_317654]
-
-o în anul 1954 cu titlul de Doctor în Medicină. În timpul ultimilor ani de studenție a lucrat ca preparator la catedra de neurologie condusă de profesorul Dezideriu Duma. După stagiul de internat, se specializează în neurologie în clinica Institutului de Neurologie al Academiei Române sub îndrumarea lui Arthur Kreindler și Vlad Voiculescu. În anul 1972 obține titlul de Doctor în Științe din partea Universității din București. În anul 1972 se stabilește în Israel, unde în 1974 este numit lector la catedra de neurologie
Jean-Jacques Askenasy () [Corola-website/Science/316325_a_317654]
-
Neurologie al Academiei Române sub îndrumarea lui Arthur Kreindler și Vlad Voiculescu. În anul 1972 obține titlul de Doctor în Științe din partea Universității din București. În anul 1972 se stabilește în Israel, unde în 1974 este numit lector la catedra de neurologie a faculății de Medicină "Sackler" a Universității din Tel-Aviv și își începe activitatea de cercetător în neuroștiințe la Institutul Weitzman. În anul 1981 lucrează ca profesor-asociat la ""Mount-Sinai School of Medicine"" a Universității din New York la un proiect de cercetare
Jean-Jacques Askenasy () [Corola-website/Science/316325_a_317654]
-
numit Cetățean de Onoare al orașului Yeruham din Israel. În anul 1986 este numit profesor-agregat la clinica Charcot a Universității "Pierre et Marie Curie" din Paris. Primește medalia "Pierre Castaigne" și este numit membru de onoare al Societății franceze de Neurologie ("Société Française de Neurologie"). În anul 1995 este numit profesor la Clinica de Neurologie a facultății de Medicină "Sackler" TAU. Jean-Jacques Askenasy este autor a 13 monografii, 13 contribuții în tratate de specialitate, 90 articole originale în reviste de specialitate
Jean-Jacques Askenasy () [Corola-website/Science/316325_a_317654]
-
al orașului Yeruham din Israel. În anul 1986 este numit profesor-agregat la clinica Charcot a Universității "Pierre et Marie Curie" din Paris. Primește medalia "Pierre Castaigne" și este numit membru de onoare al Societății franceze de Neurologie ("Société Française de Neurologie"). În anul 1995 este numit profesor la Clinica de Neurologie a facultății de Medicină "Sackler" TAU. Jean-Jacques Askenasy este autor a 13 monografii, 13 contribuții în tratate de specialitate, 90 articole originale în reviste de specialitate în domeniul neurologiei și
Jean-Jacques Askenasy () [Corola-website/Science/316325_a_317654]
-
profesor-agregat la clinica Charcot a Universității "Pierre et Marie Curie" din Paris. Primește medalia "Pierre Castaigne" și este numit membru de onoare al Societății franceze de Neurologie ("Société Française de Neurologie"). În anul 1995 este numit profesor la Clinica de Neurologie a facultății de Medicină "Sackler" TAU. Jean-Jacques Askenasy este autor a 13 monografii, 13 contribuții în tratate de specialitate, 90 articole originale în reviste de specialitate în domeniul neurologiei și medicinei somnului, 195 comunicări și referate la congrese naționale și
Jean-Jacques Askenasy () [Corola-website/Science/316325_a_317654]
-
de Neurologie"). În anul 1995 este numit profesor la Clinica de Neurologie a facultății de Medicină "Sackler" TAU. Jean-Jacques Askenasy este autor a 13 monografii, 13 contribuții în tratate de specialitate, 90 articole originale în reviste de specialitate în domeniul neurologiei și medicinei somnului, 195 comunicări și referate la congrese naționale și internaționale. J.-J. Askenasy: Publicații
Jean-Jacques Askenasy () [Corola-website/Science/316325_a_317654]
-
de Educație Specială din cadrul Spitalului Universitar de copii din Viena. Din 1933 Jekelius devine membru al NSDAP și Frontului Patriotic, iar la intervenția președintelui de consiliu al Bisericii Evanghelice a fost angajat ca ofițer medical al orașului Viena. Specializarea în neurologie și boli nervoase a început în 1938 când a fost angajat de un fond de asigurări pentru un studiu al sănătății mintale al angajaților din oraș. În același an a preluat oficial coordonarea sanatoriului bețivilor “Am Steinhof” din Viena. După
Erwin Jekelius () [Corola-website/Science/328930_a_330259]
-
medic militar în divizia/brigada Cossack (Brigada de cazaci persani a fost o unitate de elită formată în 1879 în Iran). Din august 1943, timp de o lună, și din nou din iulie 1944, a servit ca medic specialist în neurologie în casa de bătrâni Lainz. Pentru o perioadă scurtă de timp a ocupat postul de director al spitalului de psihiatrie Rose Hill. La intrarea rușilor în Germania, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, dr. Jekelius făcea parte din
Erwin Jekelius () [Corola-website/Science/328930_a_330259]
-
mai tarziu devine diplomat al Conservatorului de muzică și arta dramatică din București, specialitate regie scenica. A fost ales membru a numeroase societăți științifice din țară și străinătate, printre care : Societatea medico -psihologică din Paris (1936), Societatea română de psihiatrie, neurologie și endocrinologie (1937), Societatea română de istoria medicinii (1962). În 1968 este ales membru de onoare al Societății internaționale de psihopatologia expresiei,iar din 1970 devine membru al Societății franceze de istoria medicinii. Ca medic psihiatru a desfășurat o remarcabilă
Ion Filotti Cantacuzino () [Corola-website/Science/323222_a_324551]
-
aproape toate specialitățile medico-chirurgicale (secțiile clinice Chirurgie I, Medicină Internă I, Gastroenterologie, Cardiologie, Ginecologie I și II, Neonatologie, Nefrologie, Chirurgie II, Chirurgie vasculară, Medicină Internă II, Medicină Internă III, ORL, Reumatologie, Dermatologie, Oftalmologie, Chirurgie maxilo-facială I și II, Diabet, Neurochirurgie, Neurologie I și II, Psihiatrie I, II și III, Endocrinologie, Medicina Muncii). Tot în structura spitalului funcționează o Unitate de Primire Urgențe adulți, precum și un Ambulatoriu compus din cabinete în toate specialitățile corespunzătoare secțiilor clinice. Spitalul are peste 3000 angajați, din
Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj () [Corola-website/Science/325306_a_326635]
-
1913 a Războiului Balcanic precum și la Primul Război Mondial (1916-1917) cu gradul de medic-căpitan. A fost membru Societății de Medici și Naturaliști din Iași, al Societății de Biologie, al Societății de Pediatrie, al Societății de Chimie biologică, al Societății de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie, precum și membru al "„American Association for the Study of the Feeble-Minded”". Fratele său, generalul Ernest Ballif (n. 1871 - d. 1940), a fost aghiotantul Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, administrator al Domeniilor coroanei și membru al
Leon Ballif () [Corola-website/Science/327230_a_328559]
-
realizatorii filmului pentru a ilustra teza filmului despre fizica cuantică și conștiință. Premiera cinematografică din 2004 a filmului a fost urmată de o versiune extinsă pe DVD în 2006, versiune schimbată substanțial. Printre subiectele discutate în acest film se numără neurologia, mecanica cuantică, psihologia, epistemologia, ontologia, metafizica, gândirea magică și spiritualitatea. Filmul include interviuri cu experți în știință și spiritualitate, intercalate cu povestea Amandei. Animația digitală este o caracteristică puternică a filmului. Filmul a fost criticat de întreaga comunitate științifică. Fizicienii
What the Bleep Do We Know!? () [Corola-website/Science/330594_a_331923]
-
Medicală (sub îndrumarea profesorilor Nicolae Gh. Lupu și Ioan Bruckner) ale Spitalului Colentina , la Institutul de Boli Infecțioase (sub îndrumarea profesorului Matei Balș). Cercetător stagiar (1968), asistent titular (1974), șef de lucrări (1983), conferențiar (1990), profesor și șef de Catedră Neurologie (1992), decan al Facultății de Medicină, Universitatea „Carol Davilla” București . La fel ca și titlurile medicale, titlurile academice au fost obținute numai prin concurs. Activitatea universitară s-a concretizat în pregătirea a 40 de generații de neurologi și doctoranzi, care
Alexandru Șerbănescu (medic) () [Corola-website/Science/330607_a_331936]
-
aprofundarea fiziologiei și metodologiei antrenamentului sportiv, medicina sportivă se constituie ca un suport obiectiv, știintific al marilor performanțe sportive. Alte direcții ale medicinei sportive sunt diagnostic și orientare sportivă, traumatologie și recuperare sportivă, medicină internă, explorări funcționale (cardio-vasculare, respiratorii, laborator), neurologie, ortopedie, ORL, stomatologie, dermatologie, imagistică, psihologie sportivă. În cadrul medicinei sportive se se efectuează examene medicale inițiale și periodice pentru sportivi, care implică:
Medicină Sportivă () [Corola-website/Science/330096_a_331425]
-
de la Universitatea Stanford și Keith Hearne a încurajat experimentele ulterioare și dezvoltarea acestui domeniu. Cercetarea asupra viselor se axează pe explorarea mecanismelor visului, influențele care acționează asupra visului și a dereglărilor legate de a visa. Studiul onirologiei se suprapune peste neurologie și variază de la cunatificarea viselor, la analizarea undelor cerebrale din timpul viselor și la studierea efectelor medicamentelor și neurotransmițătorilor asupra somnului și a viselor. Deși există păreri contradictorii asupra scopului și originii viselor, studierea viselor ca o funcție a activității
Onirologie () [Corola-website/Science/329378_a_330707]
-
A participat la întocmirea tratatului “Atlas d’anatomie stéréotaxique du télencéphale” sub direcția Prof. Dr. Jean Talairach, publicat în editura Masson în 1967. A făcut parte din colectivele conduse de Prof. Dr. C. Arseni care au elaborat lucrările "Tratat de neurologie", în 5 volume (1979), "Cancerul sistemului nervos" (1982), "Durerea în cancer" (1983), "Metode de neurofiziologie clinică" (1984), "Momente din istoria neurochirurgiei românești" (1988). În 1969 introduce pentru prima dată în țară izotopii radioactivi ca metodă de frenare sau distrugere, în
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
radioactivi ca metodă de frenare sau distrugere, în cele mai diverse probleme de neurochirurgie funcțională, succesele obținute determinând creșterea frecvenței acestor intervenții la 10-12 pe săptămână între anii 1967-1972. Activitatea operatorie este comunicată în țară în "Revista Sanitară Militară", Revista "Neurologia, Neurochirurgia, Psihiatria", "Revista Oftalmologia", dar și peste hotare în Anglia, Franța, Bulgaria. În 1973, la Congresul İnternațional de Medicină Militară care are loc la București, Dr. Iacob prezintă lucrarea "Aplicarea principiilor urgenței amânate și al evacuării după destinație în cazul
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]