6,279 matches
-
Când Moise spune că s-au făcut întru început, n-o spune ca și cum ar da mărturie că timpul este mai vechi decât toate cele făcute, ci spune că cele văzute și percepute de simțurile noastre au luat început în urma celor nevăzute și spirituale”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia I, V, în PSB, vol. 17, p. 76) „Că nimic nu se sfințește decât prin prezența Duhului. Aducerea îngerilor la existență a făcut o Cuvântul, Făcătorul universului; dar sfințenia din
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
vrăjitoria și a toată înțelepciunea elinilor, care erau atât de tari și înfloreau și înfricoșau pe toți, și să se împotrivească cu o unică pornire tuturor, ca Domnul nostru, Fiul adevărat al lui Dumnezeu, Care dând pe față în chip nevăzut rătăcirea fiecăruia, îi atrage pe toți oamenii de la toate, încât unii calcă în picioare idolii cărora li se închinau, alții ard cărțile cu vrăjitoriile de care se minunau, iar în locul înțelepților aleg tâlcuirea Evangheliilor; pe cei cărora mai înainte li
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la Rimini, în Italia și la Seleucia, în Isauria, XLV, în PSB, vol. 16, p. 159) „Tatăl, principiul tuturora, cauza existenței existențelor, rădăcina a tot ce este viu. Din El a ieșit izvorul vieții, înțelepciunea, puterea, chipul întru totul asemenea nevăzutului Dumnezeu (Col. 1, 15), Fiul născut din Tată”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, XV, II, în PSB, vol. 17, p. 510) „Este o identitate de ființă, pentru că Fiul este din Tatăl, nu făcut la poruncă, ci născut din
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
tu, care ești din proaspăta tăiere împrejur, care profesezi iudaismul, făcând-o pe creștinul. Cui îi spune Dumnezeu: După chipul nostru? cui altcuiva decât Celui Care este strălucirea slavei și chipul ipostasului (Evr. 1, 3), Care este chipul Dumnezeului celui nevăzut? (Col., 1, 15). Deci propriei Sale icoane vii, Celui Care a spus: Eu și Tatăl una suntem (Ioan, 10, 30)”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a IX-a, VI, în PSB, vol. 17, p. 179) „Lucrarea Tatălui
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
umbră din Dumnezeirea cea lipsită de trup? Și cum s-ar putea porni o strălucire materială dintr-o lumină nematerială? În schimb, dacă te întrebi cum se răsfrânge în lume lumina dumnezeiască, atunci află că Fiul este chipul Dumnezeului Celui nevăzut. Și după cum este El Dumnezeu, tot așa este Dumnezeu și chipul Lui 41. Dacă Dumnezeu e nevăzut, tot nevăzut este și chipul ... Toate s-au făcut prin El și pentru El. Și de ce au fost făcute întru El? Pentru că El
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
o lumină nematerială? În schimb, dacă te întrebi cum se răsfrânge în lume lumina dumnezeiască, atunci află că Fiul este chipul Dumnezeului Celui nevăzut. Și după cum este El Dumnezeu, tot așa este Dumnezeu și chipul Lui 41. Dacă Dumnezeu e nevăzut, tot nevăzut este și chipul ... Toate s-au făcut prin El și pentru El. Și de ce au fost făcute întru El? Pentru că El este moștenitorul Tatălui, întrucât de la Tatăl întreaga moștenire a trecut asupra Lui, după cum zice Însuși Tatăl: Cere
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nematerială? În schimb, dacă te întrebi cum se răsfrânge în lume lumina dumnezeiască, atunci află că Fiul este chipul Dumnezeului Celui nevăzut. Și după cum este El Dumnezeu, tot așa este Dumnezeu și chipul Lui 41. Dacă Dumnezeu e nevăzut, tot nevăzut este și chipul ... Toate s-au făcut prin El și pentru El. Și de ce au fost făcute întru El? Pentru că El este moștenitorul Tatălui, întrucât de la Tatăl întreaga moștenire a trecut asupra Lui, după cum zice Însuși Tatăl: Cere de la Mine
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
El, cei care sunt pe calea pieirii”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXVII, I, în col. PSB, vol. 21, p. 333-334) „Când profeții nimic nu au izbutit, când îngerii și arhanghelii, când întreaga natură văzută și nevăzută cu nimic nu puteau să ajute, atunci și el a iconomisit prezența Lui printre oameni, arătând prin aceasta, că faptul salvării omului avea nevoie de puterea dumnezeiască”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Efeseni, omilia III
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Cuvânt de laudă la Sfânta mare Muceniță Drosida și despre aducerea aminte de moarte, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 500) „...nu s-a rușinat de noi Stăpânul întregii firi văzute și nevăzute, ci umilindu-Se pe Sine și luând asupra Sa pe omul căzut sub patimile de ocară și sub osânda dumnezeiască, s-a făcut întru toate asemenea nouă, afară de păcat (Evr. 4, 15), adică afară de patimile de ocară. El a luat
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fi putut zice cineva că El nici nu a murit, sau că moartea nu L-a cuprins deplin, dacă s-ar fi arătat îndată înviat. Sau dacă moartea și învierea s-ar fi petrecut în același moment, ar fi rămas nevăzută însușirea nestricăciunii 62. De aceea trebuia să se arate trupul mort. Deci a înviat trupul Său numai a treia zi, ca să se arate moartea în trupul Său. Dar nu l-a lăsat mult timp în această stare, ca nu cumva
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
întâia zi a săptămânii (Mt. 28, 1). (n. s. 2153, p. 1139) 65 Notă Prof. Nicolae Chițescu: Cf. Matei 12, 40. (n. s. 157, p. 853) 65 „... Mântuitorul a lucrat atâtea între oameni în fiecare zi, încât convinge în chip nevăzut în toate părțile, între elini și între barbari, atâta mulțime să treacă la credința în El și să asculte de învățătura Lui. Iar dacă e așa, cine se va mai îndoi acum în cugetul său că a avut loc învierea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
omilia IX, p. 154-155) „Nici un bine nu întinerește sufletul și nu-l face așa de luminat ca nădejdea cea bună a acelor viitoare bunătăți”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 124) „Cele nevăzute de dincolo sunt mai deslușite ca cele de aici, dacă avem ochii credinței: că deși nu le-am văzut, Cel ce le-a făgăduit este Dumnezeu. Când Dumnezeu făgăduiește, nici o schimbare nu se atinge de făgăduințe, așa încât ele mai vârtos
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
au sfârșit, nu cunosc capăt, nu pot îmbătrâni, nici se veșteji, sunt fără de bătrânețe și fără de moarte. Acolo nu-i nici o tulburare, ca aici, nici un zgomot, ci multă este ordinea tuturor, cu cuvenită bună-rânduială; cu toții înalță Stăpânului zidirii văzute și nevăzute, ca dintr-o țiteră, cu ritm, o cântare, prea bine întocmită, mai plăcută decât toată cântarea, iar sufletul săvârșește acolo Dumnezeiasca Liturghie ca în niște altare sfinte și în niște taine dumnezeiești”. (Sf. Ioan Gură 87 de Aur, Cuvântări împotriva
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de Fiul. Și dacă te afli în afara harului Duhului, nici nu vei adora cu adevărat; iar dacă te miști înlăuntrul Lui, cu nici un fel nu-L vei separa de Dumnezeu. Pentru că este imposibil să vadă cineva chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, fără iluminarea Duhului. Prin iluminarea Duhului vedem strălucirea slavei lui Dumnezeu, adică pe Fiul, iar de Fiul ne ridicăm cu mintea la Tatăl, a Cărui imagine și pecete este Fiul”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 26, în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
perfecțiunii lor, așezată în contururi prea limpezi, care creează iluzia perfecțiunii în finitudine? Schița, poetica fragmentului cu care lucra Horia Bernea, ogiva incompletă invocată undeva de Henry Corbin 3 iată un tip de forme care aduc în coprezență văzutul și nevăzutul, care fac sensibilă tensiunea între finit și non-finit. La sfîrșitul Evului Mediu, universul cu ierarhica lui arhitectură, avîndu-l drept cheie de boltă pe Dumnezeu a început să pară unor gînditori creștini prea perfect. Transcendentul devenise prea vecin cu lumea; era
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dar în ordine inversă față de cea geometrică : îngerii cei mai apropiați de centrul lumii invizibile (care e Dumnezeu) coordonează sfera cea mai depărtată de centrul lumii vizibile Astfel că, spune H.-R. Patapievici, dimensiunile lumii văzutelor sînt răsturnatele dimensiunilor lumii nevăzutelor (op. cit., pp. 86-87). Cf., de asemenea, H.-R. Patapievici, Sensuri metafizice ale crucii, ed. cit., pp. 99-10. Din condiția noastră, din punctul nostru de vedere, noi vedem lucrurile reflectate, inversate, asemenea oamenilor ieșiți de curînd din peștera lui Platon. Ochii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sau nu profitul spiritual aparte, de tip apofatic, pe care îl putem scoate din spectacolul laicității. Prin ceea ce îi lipsește, modernitatea oferă ceea ce o poate salva. Neavînd finalitate proprie, modernitatea poate fi foarte bine folosită atît pentru a întregi partea nevăzută a lumii, cît și (ca pînă acum) pentru a o nega. Nikolai Berdiaev vorbea despre două moduri de a fi ale lumii, de a fi în lume. Dar el indica în fond două perspective, opuse, asupra realului : cea obiectivantă și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
trebuie să realizeze și să accepte să-și asume responsabilitatea privind impactul pe care viața lui o are asupra planetei.Natura este singurul mediu familiar omului, în care el poate trăi și munci. Noi, oamenii, trăim ca beneficiari ai muncii nevăzute a plantelor, care fabrică pentru noi aer curat. Suntem înfrățiți cu stejarul, carpenul, bradul, cu trandafirul și crinul, cu ghiocelul și nufărul. Respirăm miresmele lor și ne bucurăm ochii cu paleta fermecătoare de culori, neîntrecută de niciun pictor. Azi, mai
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Răican Georgeta () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1220]
-
Noaptea cade ca o cortină în actul final, iar vise și gânduri năucitor de adânci se deschid în lumina ce în cuget licărind varsă peste pământ un suflu ușor și cald de primăvară. Să vorbim despre ea. Asemenea unor serafimi nevăzuți șterge urmele de pe caldarâm. Sunt urmele tale! De ce le ștergi? Din zbuciumul naturii se rotește un glas ascuțit: Urmele sunt reci. Nu-i nimic vor crește altele. Ele vor fi mai profunde ca cele de dinainte și mai nesigure decât
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
Simioneascu, RL, 1998, 3; Ioan Stanomir, Nesfârșitele primejdii, LCF, 1998, 19; Mircea Bârsilă, Mitul parantezei, „Calende”, 1998, 6; Nicolae Oprea, „Fac consecvent politica scrierilor mele egotiste și inactuale” (interviu cu Mircea Horia Simionescu), „Calende”, 1998, 6; Ioan Ștefan Ghilimescu, „Înseși nevăzutele fiind viață, nu știu ce firișor de energie sau formă închipuită ar putea rămâne în afara interesului literaturii” (interviu cu Mircea Horia Simionescu), „Calende”, 1998, 6; Glodeanu, Dimensiuni, 164-171; Cărtărescu, Postmodernismul, 160-162, 343-351, passim; Dicț. analitic, II, 163-166, IV, 608-611; Gheorghe Glodeanu, Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
felurite și greu de închipuit la care au fost supuși, creștinii au fost în mod deosebit ușurați de nădejdea răsplății făgăduite și de ajutorul direct al lui Hristos Care era tăria și sprijinul lor. Răbdarea mucenicilor este supraomenească, pentru că mâna nevăzută a Proniei dumnezeiești era cu ei. Tocmai acest lucru înțelegându-l unii din călăi, s-au lepădat de deșarta închinare la idoli, au aruncat uneltele de tortură și au mărturisit împărtășirea noii credințe, trecând în tabăra lui Hristos. În această
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
în această viață efemeră nu îl fac să fie slab sufletește, ci îl arată cum este de fapt și îl pot întări dacă acesta nu descurajează, ci se îmbărbătează în răbdare, rugăciune și mulțumire către Dumnezeu. Însă, în această luptă nevăzută Și în acest război pe plan duhovnicesc, omul nu rămâne singur, ci este ajutat de Dumnezeu Cel iubitor. Datoria omului constă în a-i răspunde iubirii lui Dumnezeu cu iubire, Și a răspunde tuturor oamenilor cu puterea iubirii ce o
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
spusul arhivelor este o iluzie pozitivistă. Evidența istorică se afla la interferența dintre spusul documentelor (arhive, cărți, obiecte, martori etc.) și acțiunile, evenimentele pe care le-au trăit oamenii într-un trecut al lor. Ea reprezintă un joc clar-obscur dintre nevăzut și văzut. Oricum, evidența pentru că este empirică și legată de un concret al lucrurilor devine vulnerabilă de cele mai multe ori instrumentalizată politic. Ceea ce spun și ceea ce fac oamenii sunt două instanțe diferite. Ceea ce spun oamenii este o reprezentare asupra lucrurilor. Ceea ce
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mine tristețea-ncet/ Cum vine-n codri ploaia de noiembrie;/ Nici dragostea, nici noaptea nu-mi alină/ Această umbră tragică a timpului/ Și simt că undeva e-o rană,/ E-n mine-o rană care nu se-nchide./ E poate-altoiul nevăzut al morții/ Ce-mi crește undeva în trup și-n suflet.” Ajuns în amiaza vieții, de unde nu mai poate urma decât coborârea ireversibilă (Anno aetatis suae XL), poetul nu pare a fi „nici tânăr, nici bătrân / nici rudă nimănui, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
della Signoria din Florența: „Târziu sună pașii celui din urmă./ Turnul și steaua e tot ce-a rămas./ Printre statui întunericul/ naște călugări cu glugi./ Luna coboară, luna duce-n exil/ spre apus, amintirea poetului;/ și pe lespezi bătrâne cad/ nevăzute ghirlande.” Poezia de dragoste, adunată în ciclul Seară erotică, dezvăluie un poet senzual, însă fără stridențe, ale cărui „nuduri” se integrează atât de bine în cadrul natural, încât sfârșesc prin a nu mai putea fi deosebite de acesta, vântul trecându-le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]