7,150 matches
-
raiului viitor? Omenirea întreagă îi aseamănă pe copii cu îngerii. Pictorii lumii, când vor să zugrăvească ființe cerești, iau chipul pruncilor și îl întraripează. Muzica sferelor divine e asemănată cu glasurile lor. Aproape toți scriitorii își evocă propria copilărie cu nostalgia unui rai pierdut. Cu foarte rare excepții, poeții și prozatorii pun tot ce e mai curat în ființa omenească atunci când reprezintă figuri de copii în operele lor. Și nu e nevoie să fii artist, e de ajuns să fii om
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
curățenie, de frumusețe și nevinovăție, din care te-ai coborât în viață. Comparând-o cu această stare, experiența ulterioară a fiecărui om apare ca o impuritate. Trista poveste a lui Adam se repetă cu fiecare din noi, fiindcă toți purtăm nostalgia personală a unui rai, pe care l-am pierdut. Copilăria ne apare astfel ca o tainică supraviețuire a paradisului terestru în ființa omenească și totodată ca o indicație a posibilității de a-l recuceri în duh! în fața lucrurilor, care implică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ce este totul fără să mai fie nevoie de nimic: imediat veți ști cum se rezidește paradisul!” Dar Dostoievski știe de asemenea ce adâncă e rana patimii în făptura lumii. Paradisul evanghelic, pe care îl visează, rămâne astfel în domeniul nostalgiei, o nostalgie care în geniul lui se manifestă cu atâta putere încât creează halucinația acestui paradis de o frumusețe fără pereche în arta modernă. De la marii asceți ai creștinismului încoace, nu știm dacă a mai fost om pe lume torturat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
totul fără să mai fie nevoie de nimic: imediat veți ști cum se rezidește paradisul!” Dar Dostoievski știe de asemenea ce adâncă e rana patimii în făptura lumii. Paradisul evanghelic, pe care îl visează, rămâne astfel în domeniul nostalgiei, o nostalgie care în geniul lui se manifestă cu atâta putere încât creează halucinația acestui paradis de o frumusețe fără pereche în arta modernă. De la marii asceți ai creștinismului încoace, nu știm dacă a mai fost om pe lume torturat ca de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
manifestă cu atâta putere încât creează halucinația acestui paradis de o frumusețe fără pereche în arta modernă. De la marii asceți ai creștinismului încoace, nu știm dacă a mai fost om pe lume torturat ca de o sete grozavă de această nostalgie. Arta lui e o demascare titanică a iadului din om, pentru a zgudui conștiința împietrită a lumii și pentru a incendia din nou inima cu focul ceresc al iubirii. Ca un „nebun mistic”, cum zice singur, el se substituie personajelor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
calea regenerării lumii, e calea omului nou, renăscut în duhul „sfintei pruncii”. Rezumând, vom observa că aceste glasuri omenești din câmpul pedagogiei, al artei și al misticii, se unesc cu glasul Mântuitorului, care proclamă sensul edenic al copilăriei. Afirmând că nostalgia paradisului e impulsul primordial al creațiilor omenești, neam gândit mai întâi la Edenul terestru, a cărui amintire e atât de fecundă în voința de civilizație a omenirii, și la paradisul ceresc, a cărui aspirație ridică până în vecinătatea cerului plăsmuirile culturii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creațiilor omenești, neam gândit mai întâi la Edenul terestru, a cărui amintire e atât de fecundă în voința de civilizație a omenirii, și la paradisul ceresc, a cărui aspirație ridică până în vecinătatea cerului plăsmuirile culturii. Spiritul omenesc însă, biciuit de nostalgie, descoperă urmele paradisului chiar în această viață, ce se zbate sub imperiul păcatului. Ideea acestor urme ale gloriei din care a căzut omul nu e o născocire a fanteziei, ci o proprietate a doctrinei creștine, care atestă că fondul adânc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o născocire a fanteziei, ci o proprietate a doctrinei creștine, care atestă că fondul adânc al naturii create a rămas totuși bun sub păcat și e capabil de o nouă biruință, când îl redeșteaptă și-l aprinde fulgerul harului divin. Nostalgia paradisului hrănește asceza creștină, când așază mănăstirile în colțurile cele mai frumoase ale naturii; când vede în nevinovăția copilăriei măsura și posibilitatea sfințeniei, când împodobește lăcașurile de rugăciune cu artele ce simbolizează „cerul duhovnicesc al Bisericii” și când năzuie să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în nevinovăția copilăriei măsura și posibilitatea sfințeniei, când împodobește lăcașurile de rugăciune cu artele ce simbolizează „cerul duhovnicesc al Bisericii” și când năzuie să realizeze viața îngerească în monahi. În ascetism și în mistică regăsim toate elementele complexe ale acestei nostalgii. Dar nostalgia paradisului insuflă ideile acelei noi pedagogii, de care am vorbit și care, dând la o parte falsificările vieții și concepțiile greșite de educație, își caută temelia în natura primordială a copilului. Nostalgia paradisului inspiră arta unui geniu ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
copilăriei măsura și posibilitatea sfințeniei, când împodobește lăcașurile de rugăciune cu artele ce simbolizează „cerul duhovnicesc al Bisericii” și când năzuie să realizeze viața îngerească în monahi. În ascetism și în mistică regăsim toate elementele complexe ale acestei nostalgii. Dar nostalgia paradisului insuflă ideile acelei noi pedagogii, de care am vorbit și care, dând la o parte falsificările vieții și concepțiile greșite de educație, își caută temelia în natura primordială a copilului. Nostalgia paradisului inspiră arta unui geniu ca Dostoievski și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
regăsim toate elementele complexe ale acestei nostalgii. Dar nostalgia paradisului insuflă ideile acelei noi pedagogii, de care am vorbit și care, dând la o parte falsificările vieții și concepțiile greșite de educație, își caută temelia în natura primordială a copilului. Nostalgia paradisului inspiră arta unui geniu ca Dostoievski și-l face să descopere în razele soarelui, în verdeață și în culorile florilor, în nevinovăția vietăților, în ciripitul păsărelelor și mai ales în neprihana copiilor, urmele primăverii și ale frumuseții veșnice. Ideile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să stăpânească o asemenea inimă, intuiește cu ochi nespus de vii fârâmiturile frumuseții edenice din lume, le adună cum ai aduna cioburile unui vas de mare preț ce s-a spart și încheagă din ele imaginea perfecțiunii care e obiectul nostalgiei paradisiace. Mai mult ca oricare altul, geniul lui Dostoievski ilustrează acest adevăr. SIMBOLUL ANDROGIN Nostalgia paradisului, ca impuls fundamental al creațiilor de cultură, care le împrumută totdeodată o finalitate religioasă, se vădește cu deosebire în acea categorie de plăsmuiri ale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lume, le adună cum ai aduna cioburile unui vas de mare preț ce s-a spart și încheagă din ele imaginea perfecțiunii care e obiectul nostalgiei paradisiace. Mai mult ca oricare altul, geniul lui Dostoievski ilustrează acest adevăr. SIMBOLUL ANDROGIN Nostalgia paradisului, ca impuls fundamental al creațiilor de cultură, care le împrumută totdeodată o finalitate religioasă, se vădește cu deosebire în acea categorie de plăsmuiri ale geniului artistic, pe care o vom numi, în lipsa altui termen, categoria androginului. Androginul e o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un mod de viață consacrat pentru veșnicie; modelul lui e îngerul. A realiza modul existenței îngerești în trupul omenesc e idealul monahismului creștin. Androginul nu există în natura văzută. Patria lui e paradisul ceresc. Și dacă e un domeniu unde nostalgia edenică se exercită cu amploare fără egal ca refuz al condiției mizeriei terestre și ca elan către viața veșnică, acesta e ascetismul creștin. Paradisul e primăvara duhovnicească a frumuseții neveștejite, a lumii fără amurg, a tinereții fără moarte, a fecioriei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și nu se mărită, ci toți vor fi ca îngerii lui Dumnezeu. În cer, cântă Biserica ortodoxă, nu e durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. În înțeles creștin, androginul e frumusețea nemuririi adiată de boarea iubirii dumnezeiești. Nostalgia acestei vieți descoperite de Fiul lui Dumnezeu deasupra lumii noastre de durere și de moarte stârnește eroismul asceților de a renunța la clipa de acum și de aici pentru împărăția cerurilor. Ascetismul e un proces de dezasimilare din robia pasională
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pământești. Pe buzele Sfântului Ioan Botezătorul pe buzele prințului Mîșkin sau pe buzele Luceafărului, e același zâmbet care fulgeră distanța dintre cer și pământ; ironic sau îngăduitor pentru noi, dar revelator al unei ordini superioare de existență, către care suie nostalgia ridicată din tragica noastră experiență omenească. PROFETISMUL ARTEI Natura plăsmuirilor geniale implică neapărat o viziune care dezmărginește de condiția timpului și a spațiului. Pentru capodoperele vrednice de acest nume, viața terestră, limitată între naștere și moarte, pare prea puțin ca să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acestei arte! Și sâmburele arzător, ce ne atrage și ne mișcă, e adâncul suspin omenesc înălțat spre alte forme, superioare, de existență. Dacă fraternizăm cu acest suspin al geniului antic e fiindcă el răspunde acelui sentiment pe care îl numim nostalgia paradisului, comun omenirii întregi. în era creștină sentimentul acesta capătă o satisfacție fără pereche. Aproape nu există capodoperă literară, picturală, muzicală și arhitecturală, care să nu-și moaie creștetul în lumina paradisului. Dincolo de expresia formală perfectă, geniul e torturat de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
artistul devine un comentator al lui Iisus Hristos în ordinea frumuseții. Biblia și cultul bisericesc sunt acum izvoarele marilor plăsmuiri, spre deosebire de poemele homerice care ele erau izvoarele credințelor păgâne. Două poeme se ridică în creștinism deasupra tuturor creațiilor similare întrupând nostalgia raiului: Paradisul Pierdut al lui Milton și Divina Comedia a lui Dante. Dacă paradisul se concepe în două feluri: anteistoric, ca început al lumii și postistoric, ca triumf final peste veac, amintirea celui dintâi întreținându-se în sufletul omenesc cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Eva, înainte și după cădere; dar totul e dominat de o castitate de spirit cum numai la sfinți ai putea s-o găsești. Ce pildă extraordinară de ținută artistică: să scrii astfel ca fiicele tale să nu roșească transcriind! Sentimentul nostalgiei se adâncește în măsura în care poema se ridică dincolo de limitele omenești. Puține alte plăsmuiri se apropie fragmentar de această sublimitate: Prologul lui Goethe din Faust, Eloah a lui Alfred de Vigny, dar mai cu seamă picturile gigantice ale lui Michelangelo din Capela
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
poesie a trecut triumfal dincolo de marginea lumii, în misterul lucrurilor ultime. Și prin aceasta, el rămâne un produs unic al geniului creștin chiar, luminând în literatura universală ca un pisc de foc, cel mai înalt și cel mai pur, al nostalgiei după desăvârșire. Milton a încercat întregirea operei sale prin Paradisul Regăsit, care a vrut să fie eposul Noului Testament, al lui lisus Hristos, ca și Messiada lui Klopstock. Nici una nici alta nu sunt considerate mai mult decât încercări. Mântuitorul trece
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
orice formă și dacă toate altarele de închinare s-ar dărâma și, în urma tuturor, ar rămâne neatinsă în lume marea artă câtă s-a făurit în gloria lui, ea ar fi de ajuns să reapnndă în suflete numele Domnului și nostalgia paradisului. Anticrist ar trebui să distrugă însăși esența culturii europene ca să întunece, pentru o vreme, numele lui Iisus din inimi. în orice artist de rasă se reproduce ceva din lupta lui Iacob cu îngerul: e lupta pentru cucerirea frumuseții divine
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pământ îl trântește La cap iarbă verde îi crește. La anu și la mulți ani! Dând timpul înapoi! De fiecare dată, în apropierea noului an, ne retrăim existența dând timpul înapoi. Dar amintirea acelei clipe pare schimbată mereu, pentru că atunci nostalgia crește. Bucuria Crăciunului n-o poate stinge nimeni, căci licărește ascuns în sufletul fiecăruia. Și, în ciuda timpului care trece, ea nu și-a pierdut încă lumina. Crăciunul va rămâne pentru mine totdeauna casa țărănescă și prăvălită parcă de vreme, unde
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
etc.). Alte obiective, de urmărit: 1. momentele subiectului; 2. natura conflictului, evoluția acestuia, rezolvarea lui. GENUL LIRIC / OPERA LIRICĂ - este domeniul confesiunii, poetul se comunică pe sine; - exprimă sentmente, diferite stări sufletești, afective, emoții, impresii etc.;(ex.: bucurie, durere, regret, nostalgie, melancolie, tristețe, etc.);prezentarea sentimentelor poetului este mai mult un pretext pentru a înfățișa trăiri general umane; starea sufletească exprimată de autor poate fi a oricărui cititor cu o anumită experiență de viață; afirmația este valabilă chiar și atunci când poetul
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
mai ales acțiunea ASCR (Asociația Studenților Creștini Români) în ultimul timp este serioasa ei bază științifică. Tinerii citesc, studiază, învață. Astfel, s-a ieșit din faza "atitudinilor" creștine; au fost depășite spleenul, cafard-ul, katzenjammer-ul filosofic, care mai mult creau nostalgii decât delimitau poziții. Astăzi, tinerii se îndreaptă prin disciplina cuvântului scris, care e cea mai bună garanție împotriva visării bolnăvicioase. Iată de ce, noua mistica ortodoxă, care se creează văzând cu ochii, nu e rătăcire bezmetică și necontrolată, ci se ridică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
geometrii. "Cunoașterea era aici locuire, canonică deplasare în Spirit. Verificare a gîndurilor iubite, pe căi închise și simple ca lăncile unui triunghi" (I.B.). "Veghea lui Roderick Usher, afirmă cu întemeiere creatorul Transdisciplinarității, este un tulburător poem al cunoașterii, plin de nostalgia limitelor, dar transmițînd un optimism de infinite conexiuni, consolidat pe unirea intelectului, Științei, cu afectul, cu Arta, într-o sinteză determinînd un univers singular și geometric, dar în care omul, prin esența a elevată, este pretutindeni prezent". Ion Barbu - Dan
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]