6,787 matches
-
ca o sălbăticiune prin porumbar, scoțând fulgii din păsări și iscând decolări de urgență, a ratat la milimetru ghizdurile unei fântâni, pentru ca, ajunsă În orășel, să-și proptească talpa striată În singura ușă pe care ar fi trebuit s-o ocolească, cea a cârciumii, iar aceasta a sărit ca o carte de joc, risipindu-i pe toți grangurii strânși În spatele ei Într-o ședință având, teoretic, ca scop „Coordonarea conjugată a eforturilor comune pentru anihilarea rețelelor de traficanți care acționează În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
indian, adăpostindu-se sub buza unei fâșii desprinse de zugrăveală. Iar eu, care Înfruntasem hăuri amețitoare, agățat cu o mână de surplombe, care schiasem peste vertebrele de granit ale stâncilor, am traversat odată cu minusculii mei tovarăși munți zgrunțuroși de calcar, ocolind craterele adânci lăsate de cuie, coborând de-a lungul crevaselor adânci ale fisurilor din tencuială. Cu inima cât un purice, am Însoțit furnicile În bătaia muștei bâzâitoare, sunând alarma ori de câte ori păianjenul organiza un desant sau când vreun gândac ieșea din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vodcă mă cufundase cu un număr nedefinit de ore În urmă...“ Ca lovit În moalele capului, m-am sprijinit de zid. Am stat așa câteva secunde bune. Oamenii treceau pe lângă mine și-mi aruncau priviri ironice. O fată m-a ocolit grijuliu pe la bordură. Nu departe, se afla poarta masivă, din lemn, a clădirii. Am apăsat pe clanță și am deschis-o. Înăuntru, În ciuda tuturor dovezilor pe care bunul-simț mi le fluturase zile În șir În fața ochilor, nu se afla o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
zis nimic? Goilav înălța sprînceana. Între timp dînsul fusese plecat aiurea. Pe coana Sofica nătîngia lui o exaspera. - Ăla, dragă, de care vorbeam azi-dimineață. - Aha, se dumirea dînsul. Oricît de înțelepți, bărbații fac greșeli. Coana Sofica o știa, de aceea ocolise cu perseverență împotrivirile lui Goilav. Îi impusese să-i ceară mîna, procedînd cu atîta iscusință încît, atunci cînd ea și-a dat consimțămîntul, pictorul se crezu în paradis. Chiar azi, la gîndul că ar fi fost refuzat, bătrînului îi bătea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Cornelia pe post de port-drapel, am pornit spre cucerirea unei gazde noi. - Cel mai bine ar fi la dom’ Tomulescu, bubui domnișoara cu convingere. Dar este o problemă. - A făcut politică. Domnișoara Cornelia tăcu. Ca să intrăm prin portița din grădină, ocolirăm pe-o cărare. - Așa e mai bine, mi-a explicat, fără alte motivații, domnișoara. De zece ani bătrînul Tomulescu era dat afară din învățămînt. Ieșise acum la pensie. Amîndoi bătrînii fuseseră învățători și trăiau într-o casă cu livadă și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu-i dădea ghes inima să plecăm amîndoi. Călca cu o grabă mai sprintenă decît puteai bănui la acest om gros și pîntecos. Cunoscînd obișnuita reacție a oamenilor, bădia Nică nu întîrzia la porți; la una striga, pe alta o ocolea, intrînd de-a dreptul în grădina unde avea sau numai își făcea omul de lucru. După cîteva propoziții, pleca și mă aștepta mai încolo, așezat pe-o piatră. - Te înscrii? Nu te înscrii... Ba ai să te înscrii. Nu poți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bani. Ar prefera să facă un lucru mai interesant, dar e prea bătrână pentru așa ceva. Viitorul aparține tinerei forțe de muncă, iar prezentul de asemenea. Și în trecut tineretul a avut dezlegare să dea primul ortul popii. Niciodată nu e ocolit, mereu e în frunte. Când vechiul a devenit insuportabil, trebuie început ceva nou. Lui Hans i se pare insuportabilă vechea lui viață și vrea să înceapă una nouă. Când nu mai suporți o căsnicie devenită insuportabilă, trebuie s‑o părăsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un morman de vase murdare, iar fundul ei este căptușit cu un strat de mucegai verzui și pâslos, care a fost cândva o omletă cu șuncă. Adolescentul își stă adesea lui însuși în drum și, din păcate, nu se poate ocoli. Mobila e plină de praful pe care ar fi trebuit să‑l șteargă mama. Dar ea a plecat de acasă. Chiar că nu poți să inviți pe nimeni aici. Adesea adolescentul se încurcă pe sine mai tare decât o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
beția din ajun. Frica, poate și frica. Stăteam pe gânduri, Începeam să mă dezmeticesc mai bine, răcorit de briza pădurii. Ascultam cântecul păsărilor, foșnetul frunzelor, mă gândeam la Leac. Leac e prietenul care mă aștepta În celălalt capăt al orașului, ocolisem până aici așteptând un semn de la el. Verificam din când În când semnalul telefonului, asta nu mai era ca-n filmele rusești. Nu În cele pe care le văzusem eu. Eram Îngrijorat, nu primeam nici o veste. Speram că Leac reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a covârșit emoția văzând-o, așa că n-am apucat să ies de-acolo, s-o Întâmpin cum se cuvine. Ea s-a apropiat cu pași mari, s-a oprit un pic descumpănită În fața pultului, a dat mai Întâi să-l ocolească, apoi s-a cocoțat cu coatele pe tejghea, și-a țuguiat buzele sângerii, eu m-am aplecat oferindu-i obrazul. - Ce faci, ce-i cu tine? Nimic, ce să fie, sunt terminat, mi-am dat seama că-s Îndrăgostit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Ați fost uitată aici. Vă rog să mergeți cu mine. Găsi celula aerisită și măturată. Pe ciment se afla un teanc de ziare și reviste. Pe la ora trei, deținuta fu smulsă din lectură. O conduceau, din două părți. Coborau scări, ocolind și parcurgând lungi coridoare. De data asta spre baie. Nu în sala obișnuită, de dușuri. Cadă albă, lucioasă. În cuiere, prosoape mari, pufoase, colorate. Săpun, sticluțe de tot felul. Papuci, ojă. La revenirea în celulă, o aștepta o cană cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
principialitate, bădăran, reamintindu-i că i-a mărit de curând salariul și funcția, ținând seama doar de vârstă, nu de capacitate profesională. Intră în cabina liftului, uită că a apăsat pe buton, se trezește la etajul patru, în atelierul pustiu. Ocolește pupitrul, apoi la stânga, pe linia planșetelor de la fereastră. Prima, a doua, a patra. Depune poșeta pe măsuță, se întoarce. Sala e goală, străină, lungă, nu-i vede capătul. Deschide fereastra. Aerul e încă proaspăt, dar ziua dospește de-acum, încălzită
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Oricum, după atâta chin, verdictul poate să fie și o... Iritat când se pomenește de gazdă, celălalt strânge fălcile. Apoi, se calmează. Lasă cuvintelor timpul să se stingă. Până la urmă, vine totuși momentul să ne naștem. Fraze vechi ? Mai curând ocolesc și amână decât ating miezul. Vecinul își potrivește fularul. Străzile sunt acoperite de zăpada murdară, care se topește. Umezeala pătrunde până la ciorapi, în vârful pantofului, la degete, pe toată talpa. — Șeful spunea că ai solicitat un concediu mai lung și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
suspendat. O clipă confuză, care deconectează circuitele... Colegul se oprește, privește buzele celuilalt, uscate sub mustăcioara îngustă. Colegul colegului se oprește și el, obligat să-i primească iar întrebarea. — Spune-mi, ce s-a întâmplat în vară ? De ce m-ai ocolit atâta vreme ? Celălalt roșește, stânjenit. Caută cuvântul, primul cuvânt. Explică potolit, cu pauze. Caută cuvintele potrivite. Îi văd, îi aud. Văd deja mașina gonind spre întâlnirea fatală, văd fiara apropiindu-se. Sunt un pieton, printre pietonii grăbiți, ca și ei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-i spună: "Lasă-mă să trec prin țara ta." Dar împăratul Edomului n-a voit. A trimis și la împăratul Moabului, și nici el n-a vrut. Și Israel a rămas la Cades. 18. Apoi a mers prin pustie, a ocolit țara Edomului și țara Moabului și a venit la răsăritul țării Moabului, au tăbărît dincolo de Arnon, fără să intre pe ținutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului. 19. Israel a trimis soli lui Sihon împăratul Amoriților, împăratul Hesbonului. Și Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
bătrânul stăpân al vizuinii, câte putem să-i facem când plecăm pe urmele lui. Acum Însă, nu puteam să scoatem nici un sunet, iar mirosul de urs era din ce În ce mai pătrunzător. M-am uitat la Runa și am hotărât din ochi să ocolim urșii luând-o și mai departe pe mâna moale, căci din partea cealaltă se auzeau glasurile oamenilor. Numai că, nici acum, mirosul de urs nu ne slăbea. - Câți urși să fie, Tată din Cer? mormăi Runa. Hai s-o luăm mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai puteam urma. - Iar trebuie să vorbești cu Tatăl, Îmi spuse Runa fără să râdă. Am oftat și, de data asta nu i-am mai vorbit tare. Rosteam cât mai În șoaptă cele de trebuință. Am luat-o În sus, ocolind pâlcurile de urmăritori care scotoceau pădurea. Am găsit un fir de izvor ce susura, iar Runa ne puse să urcăm prin el cale de mulți-mulți pași Înainte de a ieși din apă și de a porni iarăși la vale. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne-am tot scăpat unul pe altul din brațele Umbrei și ne-am Împărțit mâncarea și apa, iar acum? Ce-ai făcut, Enkim? Am Înghițit În sec. Apoi l-am Întrebat pe Logon. - Cum de-ai trecut deșertul? - L-am ocolit, râse el, căznindu-se să vorbească tot cu vorbe din cele noi. Am dat peste oameni după ce trecut braț de mare. Oameni știau de tine și ei spus la mine Încotro mers Krog. Spus la mine așa: Krog trebuie ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rîzÎnd și-l amenință În glumă pe taximetrist cu bastonul zicînd: — Șterge-o, mă, derbedeule! Apoi, rîzÎnd Încă și exclamînd „O, Doamne!“, aruncă pălăria mortului În duba verde În care brancardierii băgaseră deja trupul neînsuflețit. Unul dintre brancardieri Închise ușile, ocoli mașina și se duse În față, unde celălalt se așezase deja lîngă șofer, scoase o țigară și o aprinse În căușul palmelor, ținînd-o Între buzele crispate, urcă lîngă șofer spunînd: „E-n regulă, John!“ și duba porni În viteză. Polițiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el punea degetul pe gaura unde intrase glonțul și sângele nu mai curgea. - Soldatul Ionescu avea o misiune importantă: belea ochii la avioane. - Încleștarea era mare. Aviația germană făcea des atacuri infanteristice. - La Otopeni erau numai gropi și avioanele le ocoleau și tunarii trăgeau după ele în zig-zag. - Și tunarul ochi bine și lovi avionul cu țeava tunului. - Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus. - Și bietul Eminescu, scârbit de bișnița societății sale și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu simțul umorului", nu aici, cum sugerează noul Cod al Muncii, (asumat și acesta), care-i condamnă să tragă ca sclavii la galeră până la 16 ore pe zi. Sperăm din toată inima, ca responsabilii de la Mars Society, să nu ne ocolească și să nu ezite, atunci când vor trimite prima expediție umană pe Planeta Roșie. Românii, dintre toate națiunile lumii, sunt cei mai căliți, cei mai calificați, și mai ales, cei mai dornici de ducă! Glasul roților de tren Glasul roților de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cei care stați În calea autobuzului, și se stinge apoi ca un fum, se așterne adică, din nou, pe fața pământului, pe acoperișuri și pe frunze. În cele din urmă, cel de la volan, un tip gras Între două vârste, coboară, ocolește mașina și face un gest incredibil. Pune În cutia poștală un plic. Apoi privește spre stația autobuzului și-și micșorează ochii de parcă n-ar vedea bine la distanța de zece pași. Zice: — Ce faci, Mărioară, pleci la oraș? — Da, părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spre cea mai apropiată masă liberă. Șef sală: O mână În pieptul lui Valerică, cealaltă Întinsă spre ușă. Enunț: Rezervată. Poftiți mâine seară. Gest energic spre ușa perdeluită. Poftiți! Mișu: — D’api ce, banii noștri nu-s buni? Zare: Îl ocolește pe șeful de sală și se Îndreaptă decis spre altă masă. — Noi ne așezăm și pe urmă ne spuneți pentru cine e rezervată. Șef sală: Îl lasă pe Valerică și trece, cu pieptul puțin bombat, În fața lui Zale. — Da’ cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un oraș frumos, alb, case Înalte și blocuri, vile și grădini liniștite, o clădire mare și albă despre care se spunea că e Universitatea. În mijlocul drumului se aflau două ambulanțe germane distruse de grenade și camioanele au trebuit să le ocolească prin noroiul din șanțurile drumului. Până la traversarea fluviului și intrarea În oraș ochii voștri s-au oprit de zeci de ori pe grupuri de cadavre sau pe cadavre singuratice În așa fel Încât cea mai clară idee despre acel război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe față. Se Întoarce din ușă și-i face semn bătrânului că a venit omul cu caii. Peste mai puțin de zece minute, lumina soarelui e deja puternică acum, ei stau În căruță cu tocitoarea și butoiul de țuică și ocolesc pe un drum desfundat curtea Industriei locale. În curtea dispensarului, prin fața căreia trec, se vede o ambulanță nouă. În jurul ei trebăluiește un șofer tânăr. Ăsta probabil că Încă n-a avut ocazia să-l ducă pe Sică la ospiciu. Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]