7,232 matches
-
e revoltată, nu-și pierde mințile, ci dimpotrivă, e irigată de o iubire ardentă și permanentă pentru fiica ei de departe. 1. CAZUL KAZANTZAKIS - Kazantzakis și infernul colectiv. Idealist, tot caută perfecțiunea și nu se oprește până n-ar aduce paradisul pe pământ. Tatăl său, care aflase că ar fi devenit bolșevic, cu bun simțul specific omului simplu dar onest, îl somează: „Vezi că pun câinii pe tine”. De copil, e neliniștit, însoțit de incertitudine, de căutări care nu se opresc
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
spectacolul dispariției este irațional distribuit. Ba chiar reversibil. Unor personaje le sunt conservate viața, chiar dacă suportă mutații. Scenariile sfârșitului sunt reluate cu acribie, lucrate artizanal aproape, pentru ca pagina de final să fie o superbă declarație de dragoste adresată lumii. - Nostalgia paradisului la pachet cu teroarea apocalipsei. Cartea este o carte despre lume, așa cum e ea: dinamică, polimorfă, inconsistentă, contradictorie, autodevoratoare dar repetitivă. Aruncați în lume, abia de reușim să prindem câteva fire de sens. Aruncați în lectură, abia dacă reușim să
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cuvintelor, la "numele primitive" instituite de nomothet/ onomaturg ("nomothétes", "onomatoórgos", "demiourgòs onomáton", "ta onómata poion", "onomastikós"), nume despre care nu se știe nimic și care apoi au fost "corupte prin uz, "derivate"". Dacă "numele primitive" date de zei, trăiesc în paradisul motivației, cele derivate - creații umane - înseamnă convenție, arbitrar, marcând trecerea de la adevărat la eufonic 13. Fenomenul desacralizării, al golirii afectivității, al pierderii semnificației originare este echivalent, în terminologia spitzeriană, gramaticalizării: "nomina sacra vizând spre transcendență, devin, printr-un proces de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
putea spune că toate aceste lucrări încearcă să deslege aceeași taină centrală a rupturii provocată de apariția Timpului și a "căderii în Istorie" care îi urmează cu necesitate. În fiecare din ele, străbate, mai mult sau mai puțin explicită, Nostalgia Paradisului, a reintegrării unității promordiale, a "ieșirei din Timp". De aici, o încercare de valorificare a Morții ca reintegrare (Întoarcerea din Rai); de aici, de asemenea, nostalgia eternității (Isabel), a reversibilității Timpului (Nuntă în Cer), a "sabotării Istoriei" (Noaptea de Sânziene
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se confundă cu eclipsa sa. Elanul omului religios spre "transcendent" mă face să mă gândesc uneori la gestul disperat al orfanului rămas singur pe lume (...). Religia este într-adevăr rezultatul "căderii", al "uitării", al pierderii stării de perfecțiune primordială. În Paradis, Adam nu cunoștea nici "experiența religioasă", nici teologia, adică doctrina asupra lui Dumnezeu. Înainte de "păcat" nu exista religie. (s.a)"260. Renunțarea umanității moderne la Dumnezeu marchează "a doua cădere" a omului, pentru care viața religioasă este "inconștientă", pentru că numai
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ipostază de martor (intradiegetic) exterior, neangajat în cele povestite (heterodiegetic), spre deosebire de povestirile lui Lixandru și Leana, puternic implicați (homodiegetici) în evenimente, așadar mai puțin demni de încredere decât Fărâmă, povestitor al unor lucruri văzute și auzite 408. Analizând acest "adevărat paradis naratologic", semioticianul consideră că în Pe strada Mântuleasa "narațiunea este un mod de inserție a naratorului într-o societate activă în care acesta, altfel, nu poate pătrunde" și că "actul narațiunii nu este niciodată inocent" (s.a.) 409, deoarece Fărâmă, cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fiarele se dezlănțuie, dar sunt potolite de apariția drăgălașei zâne - doamna palatului. Făt-Frumos și-a împlinit dorința - rămâne aici și se căsătorește cu zâna cea mai mică. Fericit și pururea tânăr, el are voie să se plimbe oriunde în acest paradis cu excepția Văii Plângerii. Urmărind un iepure ajunge însă în această zonă interzisă și e cuprins de un dor nestăpânit de părinții săi. Neputând fi oprit, Făt-Frumos pleacă să-i revadă. Pe moșiile Scorpiei și ale Gheonoaiei găsește orașe și oameni
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
doar pentru "un ceas, cel mult un ceas și jumătate"820 - "o oră de repaus" - amintește de aventura lui Făt-Frumos din basmul folcloric care, nemaiputând "îndura ne-timpul" revine la palatele tatălui, încheindu-și ciclul destinului 821. Odată plecat din "paradisul Ființei", reîntoarcerea nu mai este cu putință, iar căderea în istorie - inevitabilă. Există o componentă specifică fantasticului eliadesc, care îl diferențiază net de basm. Dacă în basm timpul se împărțea în funcție de spațiu, adică străbătând cale lungă, Făt-Frumos intră, după o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Eliade "de o moștenire comună imemorială, rezultat al speculațiilor milenare asupra extazurilor, viziunilor și răpirilor, aventurilor onirice și călătoriilor imaginare; moștenire, diferit valorizată, desigur, de diversele tradiții. Arborele lângă un izvor sau lângă o fântână este o imagine exemplară a "Paradisului"; în Mesopotamia, replica acestei imagini este grădina cu un arbore sacru și un izvor păzite de Regele-Grădinar, reprezentându-l pe Dumnezeu (...) Mai semnificativă este, totuși, noua interpretare a "setei sufletului". Libații funerare pentru a potoli setea morților sunt atestate în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o altă realitate, fantastică, onirică". ("Distracție și odihnă mentală, 14 august 1935", în 50 de conferințe radiofonice, 1932-1938, Editura Humanitas, București, 2001, p. 145.) Apropierea de basmul românesc prin aluzia din titlu și "vechiul motiv al căutării veșnice sau a paradisului" este sesizată și de M. Călinescu, în op. cit., p. 157. ** O variantă din județul Olt, comuna Osica-de-Sus: Făt-Frumos este căsătorit cu Ileana Cosânzeana. Moartea calului său îi provoacă o mare tristețe și îl determină să caute nemurirea. Soluția o găsește
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
stăpâna îi spune că moartea va veni după ce se vor tăia toți acești munți și păduri. După alte căutări ajunge la coliba Vântului unde rămâne sute de ani fără a cunoaște bătrânețea și moartea. Libertatea de a merge în acest paradis e deplină, dar există și o zonă interzisă: dealul cu dor și valea cu jale (desigur reminiscențe ale lumii noastre. În Ion Ghinoiu, op. cit., p. 115, care citează Cartea românească a morților, lumea de dincolo este numită Țara de Sus
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un colț stătea Moartea, în celălat Bătrânețea. "Bătrânețea l-a luat mai înainte și mai pe urmă Moartea". Similar e basmul corsican Il faut mourir. O legendă creștină din Bretania povestește cum un servitor este trimis cu o scrisoare în paradis, unde cinci sute de ani îi par o clipă. Într-o altă povestire bretonă, Le Chateau de cristal, eroina Yvon petrece câtva timp la sora ei în palatul de cleștar; întorcându-se, nu mai găsește nimic din ce a fost
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
filosofică, metafizică"34. Mediu văzut - cum spune Platon - ca într-un vis, prin vălul diafan ce lasă să se străvadă peisajul inaparentului: "Paseri, mari paseri stymphaliene/ Ce bat din aripe de vis,/ Paseri mari cu himerice pene/ Nălucind un divin Paradis,/ Oh, àripile lor, ah, arìpile!". Păsările mitice 35, al căror zbor se profilează pe ecranul luminos al cerului edenic, nu sunt decât imaginile-còpii ale formelor pe care le "nălucesc". Totuși, imagini înaripate, străbătând câmpul posibilei lor nașteri în adevărul existenței
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o distanță de nestrăbătut ("Macaralele zilei strivesc orice gând/ neputința nu bate cuie în șira spinării,/ ne îndepărtează unul de altul definitiv"), - în schimb, imaginea rezistă prin propria lumină, deschide spațiul median al unei mijlociri: Nu vom sfârși în niciun paradis/ în niciun infern dragostea mea/ ne vom târî sub o piatră și vom aștepta/ nepăsători tunetul". Nici...nici pune tocmai imposibilitatea disjuncției, nu a lipsei de perspectivă. Perspectiva se deschide între, dar de data aceasta ca relație, o punte de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai e miazănoapte nici miazăzi nici răsărit nici apus" (XIX. Somnambul), în ed. cit., pp. 17, 35. 5 Căci "orb de cuvinte, poetul cântă mai frumos" (XX. Cu insula nălucă, în ed. cit., p. 45). 6 "O pace veșnică" (ibidem). "Paradis plutitor, aureolă" ce "strălucește în slavă"; Și noi vom merge fără să ne oprim prin această veșnicie suavă" (XI. Păsări smulse cu rădăcinile, în ed. cit., p. 26). 7 "Fără trecut. Fără viitor. Fără să știi când/ Și cum și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de sens, adică meta-ferența, a intrat într-un proces de radicalizare, în care antinomia și paradoxia (în sens blagian) s-au amplificat" (ibidem, p. 23). 8 Cezar Baltag, Unicorn în oglindă, Editura Eminescu, București, 1975, pp. 22-23. 9 Saltul "în paradisul lui ca și cum" (Odihnă în țipăt, Editura Tineretului, București, 1969, p. 29), într-o "lume/ pe care n-o știe nimeni" (Tăcere, în Unicorn în oglindă, ed. cit., p. 110). 10 Poezia lui C. Baltag reia continuu anevoiasa încercare de trecere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la scene desprinse din starea de copilărie a lumii, pe vremea când "în roua unui suflet invulnerabilă se oglindea Firea", iar "un duh al vârstei de aur se prefira printre degete" (în op. cit., pp. 54, 56, 57); "când singură atracția paradisului o/ resimțeai un magnet căruia nu te puteai împotrivi/ limpezimea dintâi, transparența nesfârșită/ a zorilor sacrului", "numai văz pentru ceea ce nu se îmbie vederii" (Cantorul, vol. Kaspar Hauser, 1991, în op. cit., p. 133). 58 Dar și începutul și sfârșitul, sfârșitul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ale spațiului: The Well "noua frontieră" este o comunitate virtuală (metafora trimite la anii romantici ai cuceririi Vestului American, "noua frontieră"). Misiunea ei este să contribuie la civilizarea "continentului" format la frontiera electronicului. The Well are regiuni ca amazon.com (paradisul cărților). Terminația com indică faptul că regiunea aparține comerțului pe internet. Empireul (Împărăția Cerurilor) este o altă metaforă a ciberspațiului, la nivelul căreia se resimte influența culturii occidentale. Sensurile metaforei diferă: 1) Ciberspațiul este deschis tuturor și nu rezervat unor
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
dl Goma mai pot fi plătite azi. După ’89, am descoperit că dl Goma nu este un înger. Ne-am întristat, ba chiar ne-am revoltat, uitând că ultima recoltă de asemenea înaripați a fost înregistrată pe vremea alungării din Paradis. Dacă o va face, cred că dl Goma va accepta cu greu invitația, de altfel foarte neclară în detalii. Ce fel de venire? În ce condiții? România este un cazan de buimăceală. Apoi, există și obstacole serioase în calea unei
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
cu multă dăruire și talent lumina lui Cristos. Cu certitudine știm că acolo unde există franciscani, există și marea poezie. Spiritualitatea franciscană și-a pus amprenta și asupra celorlalte arte. Dante, înseninat de contemplațiile teologice ale Sf. Bonaventura, vede în Paradis cum iubirea divină „mișcă Soarele și stelele”. Câtă frumusețe și ce poezie înaltă exprimă relația „înflăcărată” cu Clara, o altă Beatrice, dar ambele încercând să o urmeze pe Sfânta Fecioară Maria, „în care Dumnezeu a văzut tot ceea ce are mai
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Ei sunt LUMINĂ și seamănă lumină în suflete, întărindu-le. În gânduri și în rugi, le mulțumesc că există; fără de ei ne-am prăbuși. Ei sunt LUMINA LUMII. Ei înving întunericul și prefac viața într-o aventură de eliberare fericită. Paradisul se află ascuns înlăuntrul fiecăruia dintre noi. Trebuie doar o rază de lumină, ca sămânța să rodească. Cel care a fost PREOTUL IOAN BALTHEISER s-a născut la 7 septembrie 1912, la Cumpăna (jud. Argeș). Tatăl: FRIEDRICH (fost funcționar forestier
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
devotată. Însă este ferită cât mai mult timp posibil adică până în seara căsătoriei de întinările sexualității. Revoluția industrială, care a generat intrarea societății occidentale în era dezvrăjirii, a întărit și mai mult influența acestui model feminin. Urmăriți de nostalgia unui paradis și a unei inocențe pierdute, bărbații au transformat tinerele fete în ultimul bastion al purității lor originare. Romantismul, în fine, apologet al dragostei absolute, ideale, a contribuit și el, eliberând sentimentul, la negarea trupului, a sentimentelor josnice. În felul său
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și motive! În parcurile cu vegetație deasă, prin poduri ori prin "coridoarele întunecoase", tovarășii de joacă ai Catherinei pot să alerge după ea, "s-o prindă de mijloc", s-o pună la pământ și s-o gâdile în voie... Acest "paradis înverzit al iubirilor copilărești" este atât de primitor, atât de confortabil, încât Catherine încearcă să-l recreeze și să se refugieze în el chiar dacă devenise între timp o domnișoară în toată regula. La 28 iunie 1898, tânăra de 16 ani
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nuanțe de nostalgie. Într-o perioadă în care unul ca Maurice Barrès se transformă într-un bard al rădăcinilor și înainte ca un oarecare Pétain să facă elogiul gliei "care nu minte", zona de țară este încă privită ca un paradis pierdut al francezilor. Se admite că provincialul, și a fortiori țăranul, este desigur mai puțin rafinat, mai puțin strălucitor decât parizianul, încă este la fel de profund, mai drept, mai sincer. În vreme ce la oraș oamenii "simt repede și puțin", la țară "trăirile
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
asupra omului. Încercarea de a demonstra subiectul este guvernat de forțe nu exterioare, ci interioare. Că nu Dumnezeu sau diavolul trag sforile, ci mai curând Eros și Thanatos, pulsiunile vieții și morții. Presupuselor etaje ale vieții divine infernul, purgatoriul și paradisul li se adaugă, fără a li se suprapune totuși, straturile umanului "sine", "eu" și "supraeu". Cel mai important, psihanaliștii arată că trupul și sexualitatea nu sunt în ele însele detestabile. Că mai curând reprimarea sistematică, încrâncenată a sexualității este cea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]