6,252 matches
-
aceea de a arata că, dacă nu putem avea consistență cu doi indivizi, nu avem motive să ne așteptăm la consistență atunci când avem grupuri mai mari. Având în vedere această miză, este rezonabil să impunem cerința ca orice soluție dată paradoxului lui Sen să funcționeze în condițiile unei societăți reale, adică să rezolve problema atunci când avem un număr mare (finit) de indivizi și un număr mare (finit) de alternative. În plus, o pretenție, în egală măsură rezonabilă, este aceea ca soluțiile
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Sen să funcționeze în condițiile unei societăți reale, adică să rezolve problema atunci când avem un număr mare (finit) de indivizi și un număr mare (finit) de alternative. În plus, o pretenție, în egală măsură rezonabilă, este aceea ca soluțiile date paradoxului libertarian să funcționeze pentru orice număr de strategii. Pentru a fi clar ce anume se înțelege aici printr-o strategie, voi recurge la exemplul dat de Sen în (1983), cazul alegerii cantității de muncă<footnote În ceea ce privește cazul prezentat de Sen
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
0.8), (0.9), (1). Numărul alternativelor conjuncte ce rezultă este de 121. De aici, există pentru fiecare 121 de x aspecte sau alternative simple. Miza acestor definiții este aceea de a înțelege că orice soluție va trebui să elimine paradoxul lui Sen în situații în care fiecare individ are la dispoziție un număr mare, dar finit, de strategii. c) Folosirea unei condiții libertariene coerente. În sfârșit, aceasta ultimă cerință este, de asemenea, rezonabilă. În (1974), Gibbard demonstra că libertarianismul minimal
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
externalitățile pot apărea. Altfel spus, ori de câte ori ne depărtăm de procedura paretiană, permitem apariția externalităților. Același lucru poate fi observat și altfel: dacă nu ar exista externalități, lewd și prude ar fi indiferenți pe perechile în care ceilalți sunt decisivi, și paradoxul nu ar apărea<footnote De asemenea, în (1982), Bernholz demonstra faptul că externalitățile sunt o condiție necesară pentru apariția preferințelor sociale ciclice (mai precis, intranzitive și ciclice) în societăți nedictatoriale. Pentru tratarea teoremei de imposibilitate a unui paretian libertarian din
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
fidelitate ideologică. Atâta vreme cât dorim să formalizăm o condiție libertariană, trebuie să recurgem la o ierarhizare etică în favoarea libert arianismului. Orice soluție pentru teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian trebuie să opereze această ierarhizare etică. 6.2.3. Analiza soluțiilor paradoxului Sen pe baza proprietăților (esr) și (fid) Voi lua fiecare soluție în parte și voi discuta modul în care acestea îndeplinesc proprietățile anterior descrise. Demonstrațiile le voi oferi în secțiunea formală a acestui capitol. a) Soluțiile prin restricționarea domeniului. În ceea ce privește
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
voi discuta modul în care acestea îndeplinesc proprietățile anterior descrise. Demonstrațiile le voi oferi în secțiunea formală a acestui capitol. a) Soluțiile prin restricționarea domeniului. În ceea ce privește restricțiile Fine (1975), Farrell (1976), Breyer și Gigliotti (1980) și Craven (1982), acestea rezolvă paradoxul lui Sen pentru cazurile cu a) doi indivizi și două strategii, b) doi indivizi și mai mult de două strategii, c) mai mult de doi indivizi și două strategii, d) doi indivizi, două strategii și pentru regula număr decisivități = număr
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
mai mult de doi indivizi și mai mult de două strategii și f) mai mult de doi indivizi, două strategii când folosim regula (rgl). Toate aceste soluții eșuează însă în eliminarea preferințelor condiționale, fiind astfel în aria de acțiune a paradoxului Gibbard. Din acest motiv, criteriul eficacității pentru societăți reale nu este îndeplinit. În ceea ce privește criteriul fidelității ideologice, fiind vorba despre o restricționare a domeniului, deci de o eliminare a posibilității de a exprima o preferință, aceasta este de asemenea nesatisfăcută. În ceea ce privește
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
a exprima o preferință, aceasta este de asemenea nesatisfăcută. În ceea ce privește soluția Breyer (1977), aceasta funcționează pentru un număr mai mare de doi indivizi, mai mare de două alternative, mai mare de două strategii și pentru regulă (rgl). De asemenea, rezolvă paradoxul Gibbard, prezentând o alocare coerentă de drepturi. Condiția de eficacitate pentru societăți reale este, așadar, îndeplinită. Condiția de fidelitate ideologică nu este însă îndeplinită din același motiv pentru care nici soluțiile Fine (1975), Farrell (1976), Breyer și Gigliotti (1980) și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
reale și prezintă și o alocare coerentă de drepturi, însă nu îndeplinește condiția fidelității ideologice deoarece operează o ierarhizare etică inversă celei libertariene. Următoarea soluție, formulată de Gibbard în (1974), îndeplinește condiția eficacității pentru societăți reale. Cum însă Gibbard soluționează paradoxul lui Sen prin alienarea drepturilor, condiția fidelității ideologice nu este satisfăcută. Cea de-a treia soluție prin reformularea condiției libertariene, cea a lui Blau, funcționează pentru a) doi indivizi și două strategii, b) cu doi indivizi și mai mult de
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ideologice nu este satisfăcută. Cea de-a treia soluție prin reformularea condiției libertariene, cea a lui Blau, funcționează pentru a) doi indivizi și două strategii, b) cu doi indivizi și mai mult de două strategii, dar nu reușește să elimine paradoxul pentru a) mai mult de doi indivizi și două strategii, b) mai mult de doi indivizi și mai mult de două strategii, c) doi indivizi, două strategii și pentru regula număr decisivități = număr x variante (rgl), d) mai mult de
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
este îndeplinită. Soluția Saari funcționează pentru orice număr finit de indivizi, strategii, alternative, însă nu este clar dacă este folosit un sistem consistent de drepturi. Altfel spus, nu este clar dacă Saari folosește o condiție libertariană care să nu genereze paradoxul lui Gibbard. Cum însă condiția libertariană folosită pare a fi cea din Sen (1970a), voi considera că soluția Saari nu îndeplinește condiția eficacității pentru societăți reale. La fel stau lucrurile și pentru soluția lui List. d) Soluțiile noi. În acest
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
1.4 și 6.1.5 îndeplinesc esr. Celelalte, 6.1.1, 6.1.2 și 6.1.3, funcționează pentru orice număr de indivizi, alternative, strategii, dar nu sunt formulate cu o condiție libertariană consistentă (altfel spus, nu rezolvă paradoxul Gibbard), așadar nu îndeplinesc esr. În ceea ce privește fid, soluțiile prin alterarea domeniului universal o încalcă deoarece elimină posibilitatea exprimării preferințelor așa cum sunt ele. O altă soluție care încalcă proprietatea fidelității ideologice este cea prin preferințe minmax. Aceasta se întâmplă deoarece decisivitățile
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Așadar, rămânem cu două soluții acceptabile, anume Saari (1997) și List (2003). Concluzii. În acest capitol am prezentat câteva soluții noi pentru teoremele de imposibilitate Sen și Gibbard. Am introdus, de asemenea, două criterii slabe de selecție a soluțiilor pentru paradoxul lui Sen, condiția de eficacitate pentru societăți reale și condiția de fidelitate ideologică. Ambele mi-au servit la restrângerea mulțimii soluțiilor acceptabile, i.e. fiecare dintre aceste condiții a eliminat ca inacceptabile anumite soluții oferite paradoxului libertarian. Capitolul 6* Soluții alternative
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de selecție a soluțiilor pentru paradoxul lui Sen, condiția de eficacitate pentru societăți reale și condiția de fidelitate ideologică. Ambele mi-au servit la restrângerea mulțimii soluțiilor acceptabile, i.e. fiecare dintre aceste condiții a eliminat ca inacceptabile anumite soluții oferite paradoxului libertarian. Capitolul 6* Soluții alternative și criterii de selecție a soluțiilor 6.1.* Restricții alternative ale condițiilor U, P și L 6.1.1.* Restricționarea domeniului universal prin preferințe empatice tari [d.6.1.1.1*]: Un individ este empatic
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
libert arianismului minimal, condiția Pareto slabă și condiția domeniului restricționat la preferințe empatice în formă tare amendată. Demonstrație [t.6.1.1.1*]. Presupunem n-2 și n=2. În acest caz, niciun individ nu este empatic și rămânem cu paradoxul Sen în forma lui originală, deoarece nimeni nu este empatic în forma tare. Dacă însă 3n ≥ , atunci vom avea cel puțin doi indivizi care nu sunt empatici și rezultatul va fi diferit de cel dat de condiția Pareto slabă, i.e.
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
cel mai simplu caz în care n = 2. Avem două probleme: a) fiecare individ își exprimă preferința reală apoi modifică, potrivit empatiei sale pentru dorințele celuilalt, fără a cunoaște că celălalt este empatic. Rezultatul este inversarea ierarhiilor și rămânem cu paradoxul în forma dată de Sen; b) putem considera că fiecare cunoaște preferințele reale ale celuilalt și fiecare este empatic tare. Problema însă persistă, fiindcă, atâta vreme cât empatia tare presupune „oglindirea” preferințelor reale ale celuilalt, sfârșim în paradox. 6.1.2.* Restricționarea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ierarhiilor și rămânem cu paradoxul în forma dată de Sen; b) putem considera că fiecare cunoaște preferințele reale ale celuilalt și fiecare este empatic tare. Problema însă persistă, fiindcă, atâta vreme cât empatia tare presupune „oglindirea” preferințelor reale ale celuilalt, sfârșim în paradox. 6.1.2.* Restricționarea domeniului universal la preferințe liberale slabe [d.6.1.2.1*]: Domeniul universal restricționat prin preferințe liberale slabe ( ) FU : Dacă un individ este decisiv asupra unei perechi (x,y) și preferă strict pe x lui y
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
muncă) relația de preferință socială este aciclică, dar incompletă. Acest fapt se poate verifica. Dacă folosim o versiune a condiției libertariene care acordă decisivitățile pe toate x variantele , putem lua și următorul caz. De aici, alternativa preferată social este 3a . Paradoxul este eliminat. În cazul cu mai multe strategii și mai mulți indivizi, lucrurile stau la fel deoarece preferințele liberale slabe, împreună cu tranzitivitatea personală, determină condiția Pareto să nu producă preferințe sociale aciclice. 6.1.3.* Restricția condiției libertariene prin preferințe
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
lui y și toți indivizii au preferințe libertariene disjunct-monotone. [t.6.1.5.1*]: Există o FDS care îndeplinește condițiile U, *L și Pam. Demonstrație [t.6.1.5.1*]. Arătăm că, în toate cazurile în care se poate identifica paradoxul lui Sen, avem preferințe care nu sunt libertariene disjunct-monotone. Luăm, mai întâi, cazul în care există două strategii posibile, cel al lui prude vs. lewd (extins). Indivizilor sunt unanime (așadar, din perechea pe care se aplică procedura paretiană) 2 3i
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
sunt libertariene disjunct-monotone, prin Pam, procedura paretiană nu se poate folosi pe nicio pereche care poate fi formată din alternativele de pe agendă. Rămânem, așadar, în toate cazurile, cu preferințele sociale generate de aplicarea drepturilor. 6.2.* Criterii pentru admisibilitatea soluțiilor paradoxurilor Sen-Gibbard [d.6.2.4*]: Condiția ILa (liberalism pe probleme amendat): Pentru fiecare individ i N∈ există atâtea probleme câte x variante privind pe i există, astfel încât, ori de câte ori o stare (alternativă) x diferă de o altă stare y doar într-
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
o altă stare y doar într-un i-loc, atunci , și ori de câte ori o stare z diferă de o altă stare w doar într-un i-loc, atunci, la fel pentru oricare i-variante. Pe scurt 6.2.1.* Analiza soluțiilor paradoxului Sen pe baza (esr) și (fid) Partea a III-a Analiza informațională a paradoxului libertarian „Pe ce informație, alta decât preferințele individuale, ar putea fi fundamentată o judecată în privința importanței unei probleme pentru o persoană?” [Weikard, 2004, p. 273] Rezumat
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
z diferă de o altă stare w doar într-un i-loc, atunci, la fel pentru oricare i-variante. Pe scurt 6.2.1.* Analiza soluțiilor paradoxului Sen pe baza (esr) și (fid) Partea a III-a Analiza informațională a paradoxului libertarian „Pe ce informație, alta decât preferințele individuale, ar putea fi fundamentată o judecată în privința importanței unei probleme pentru o persoană?” [Weikard, 2004, p. 273] Rezumat. În cea de-a treia parte îmi concentrez atenția asupra cadrului informațional TAS. Prezint
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
y. De aici, se derivă neutralitatea față de alternative potrivit căreia: a) singura informație relevantă în alegerea unei alternative este cea despre utilitățile care se realizează în acele alternative, b) fiecare alternativă se evaluează pe același principiu al sumei utilităților și Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale 148 dizutilităților. Nu contează, așadar, decât cantitatea de utilitate realizată în fiecare alternativă socială, și nu și faptul că aceasta ar proveni de la o persoană sau alta sau din consumul unui bun sau altul. Economia
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ar conferi protecție în anumite afecțiuni cronice. Observația a fost dovedită pentru prima dată la pacienții cu boală renală cronică în stadii avansate, pentru care obezitatea a constituit un factor de prognostic favorabil (4,5). Conceptul propus este cunoscut ca „paradoxul obezității” (6,7). Ulterior, mai multe colective de autori au adus dovezi în favoarea acestui concept în diverse patologii: la pacienții cu afecțiuni cardiace cronice, inclusiv insuficiență cardiacă (IC) (8,9), cu fibrilație atrială (10), în caz de moarte subită cardiacă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Laura Mihalache, Lidia Arhire, Mariana Graur () [Corola-publishinghouse/Science/91922_a_92417]
-
gradul stenozei luminale, calcificările vasculare fiind recunoscute ca un predictor independent al evenimentelor cardiovasculare și mortalității (17). La vârstnici, date recente sugerează existența unei puternice relații inverse între cal - cificarea vasculară și gradul de mineralizare osoasă, ceea ce poate constitui un „paradox al calcificării” (17). Au fost identificate numeroase proteine implicate în procesele de resorbție și formare osoasă, precum și în calcificarea vasculară. Scorul de calciu coronarian este un parametru recunoscut a fi asociat cu extinderea și severitatea leziunilor aterosclerotice coronariene, o valoare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Laura Mihalache, Lidia Arhire, Mariana Graur () [Corola-publishinghouse/Science/91922_a_92417]