6,959 matches
-
în promisiuni emoționate și tăcute. Dinspre fereastră îmi ajungeau iarăși la urechi gălăgia, târguielile negustoreselor, foșnetul paielor călcate în picioare, sunetele unor vase de aramă, strigătele animalelor, ca și mirosurile purtate de un vânt ușor, dar răcoros, care ridica timid perdeaua. Iubeam totul, binecuvântam totul, Cerul, deșertul, drumul, Tombuctu, pe seniorul din Uarzazat și până și durerea care, discret, îmi chinuia trupul, privilegiu al primei mele călătorii, arzătoare și stângace, pe drumul cunoașterii unei necunoscute. Deschise ochii, închizându-i pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poți lua fără nici o rușine și fără remușcări. Nici un alt bărbat nu-i merită mai mult decât stăpânul meu adorat. Rostind acete cuvinte, își apropiase buzele de ale mele. Dacă inima-mi bătea puternic, ochii mei cătau cu îngrijorare spre perdeaua fină care ne despărțea de încăperea vecină, unde se afla unchiul ei. Deloc stingherită, Hiba își desprinse rochia; oferindu-și trupul de abanos sculptat privirii și mângâierilor mele, îmi șopti: — Până acum, m-ai îmbrățișat ca pe o sclavă. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la telefon. Dar Henry știa exact unde vor merge acele tăblițe de lut. Și le va duce chiar el acolo. Capitolul 22 Ierusalim, miercuri, 3.14 p.m. —Urăsc presa din țara asta, chiar o urăsc. Uri stătea la fereastră, trăgând perdeaua exact cât să vadă strada de afară. —Hmm. —Sunt ca vulturii. Uită-te la ei, cei de la Canal 2 sunt afară, în camionul lor cu satelit. Nu le ajunge că au venit cu toții aici să prezinte lumii moartea părinților mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din lift, gata să-i spună lui Uri ce descoperise; deschisese ușa și apoi, într-o secundă, fusese lovită. Unde se afla acum? Întinsă pe spate, pipăi cu mâinile moliciunea de lână a așternuturilor. Se uită scrutător, abia întrezărind contururile perdelelor din fața ei. Se afla încă în cameră. Ce naiba se întâmplase? Deodată se auzi o voce, îngrijorător de aproape de urechea ei. Îmi pare foarte, foarte rău. Îmi pare rău, Maggie. Uri. Încercă să se ridice, dar durerea o fulgeră din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din nou pe buze senzația de tandrețe reticulară pe care o simțeam când Îi sărutam obrazul acoperit cu voal - acea senzație zboară din nou spre mine cu un strigăt de bucurie, dinspre trecutul cu zăpezi albastre și cu ferestre albastre (perdelele nu sunt Încă trase). Câteva minute mai târziu, a intrat În camera mea. Ținea În brațe un pachet mare. În viziunea mea, dimensiunile lui fuseseră mult reduse - poate pentru că eu rectificam subliminal ceea ce logica mă prevenea că ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
alt militar celebru conte Axel von Fersen; ea a fost aceea care, În 1791, la Paris, și-a Împrumutat pașaportul și caleașca de călătorie comandă specială, nou-nouță (mașinărie luxoasă pe roți roșii, Înalte, căptușită cu catifea albă de Utrecht, cu perdele verde Închis și tot felul de gadget-uri, pe atunci moderne, cum ar fi un vas de voyage) familiei regale, pentru a fugi la Varennes, regina reprezentând-o pe ea, iar regele - pe tutorele celor doi copii ai ei. Cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
gol; În cele din urmă, ochii mei acomodați cu Întunericul deslușesc printre formele familiare plutitoare, câteva contururi vagi mai prețioase care hoinăresc Într-o amnezie fără țel până ce, revenindu-le pe jumătate memoria, se stabilesc la forma cutelor Întunecate ale perdelelor de la geamuri, În spatele cărora luminile de pe stradă licăresc În depărtare. Cât de străine de frământările nopții erau palpitantele dimineți ale St. Petersburg-ului, când primăvara acrită, cruntă și tandră, umedă și fermecătoare, expedia gheața fărâmată pe Neva strălucitoare ca marea! Acoperișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Din considerente de protecție contra incendiilor, fusese aleasă pentru proiecție o veche cameră de copii În colțul căreia se afla un boiler ca o coloană, vopsit Într-un maro-arămiu, și o cadă cu picioare palmate, acoperită feciorelnic pentru această ocazie. Perdelele bine trase de la fereastră ne Împiedicau să vedem curtea de dedesubt, stivele de buturugi de mesteacăn și zidurile galbene ale mohorâtei anexe unde se aflau grajdurile (o parte din care fusese transformată Într-un garaj pentru două mașini). Deși fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lui, nesusținută de fapte și nedovedită ulterior frauduloasă. Într-o zi, ne-a invitat pe toți, mândru, să testăm cu mașina noastră un nou tip de pavaj girat de el, alcătuit (din câte pot desluși din acea ciudată licărire prin perdeaua Întunecată a timpului) dintr-o țesătură bizară de dungi metalice. Rezultatul a fost o pană de cauciuc. S-a consolat Însă achiziționând altă noutate: proiectul unui obiect căruia el Îi spunea „electroplan“, care arăta ca un vechi Blériot, dar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
am venit. Altfel nici nu intram. N-am nici măcar o fisă, să dau un telefon la I.T.B. — Ce-ai cu I.T.B.-ul? — Să-mi dea geanta. Am pierdut-o în autobuz. A ridicat iar din umeri. S-a dus după perdea și s-a întors cu o hârtie de douăzeci și cinci. Mi-a întins-o, oftând încurcată. — Tot ce am. Ți-aduc și votca. Și o savarină? Știa că-mi plăceau savarinele. Fără savarină, am gemut. Simpla rostire a numelui dolofanei prăjituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
uimirea că mai pot fi totuși atent la tot ce-mi mai trecea prin minte în acel moment. „Dacă nu dau afară la prima înghițitură, găsesc obiectele pierdute și-mi recuperez geanta“, mi-am spus hotărât. Ana se retrăsese lângă perdea. Era pregătită de orice. Parcă aștepta, încordată, să pocnească pistolul și să ia startul spre mine. Probabil avea și o găleată sau un lighean la îndemână. — Asta-i, mi-am spus, cu nepăsarea celui care, oricum, nu mai are ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de către comunitate exploatarea căii ferate pe traseul până la întâlnirea cu acceleratul. Erau apoi vizitele de rămas-bun. Erau serenadele pe care le cântam, de despărțire, fetelor, colegelor noastre de școală, sub ferestrele lor, cu lacrimile mamelor sau ale bunicilor în dosul perdelelor trase. Eu cântam la mandolină și, pentru un efect sonor mai pregnant, mișcam cu talpa pantofului un creion mare, cu opt muchii, pe o bucată de scândură care făcea parte din recuzita micii noastre orchestre. Râcâitul creionului pe scândură dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oraș. Mergeam și eu tot așa, strecurându-mă parcă printre imense coloane, căutând o ieșire, o poartă pe sub care să mă preling, precum cândva curva din R. încerca să treacă liberă, să se piardă în dusul ei. — Special am tras perdeaua, mi-a spus D. în acea după-amiază. N-o să-și dea seama. Tu o să te uiți și-o să vezi cum se gătește pentru oraș. Așteptam sub fereastra ei ușor înfrigurat. Mi-era teamă să nu fiu surprins. D. mă pitise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu picioarele larg desfăcute, cu ligheanul între ele, s-a aplecat și a început să se spele sub burtă. Probabil am făcut o mișcare bruscă, crengile oțetarului au lovit fereastra și abia atunci curva a privit spre geam. A văzut perdeaua trasă și m-a zărit și pe mine. A rămas puțin nedumerită, apoi a pornit spre fereastră, făcându-mi semn să nu plec. A venit la fereastră. Mă rușinasem și am dat s-o zbughesc spre poartă. A bătut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
semn să nu plec. A venit la fereastră. Mă rușinasem și am dat s-o zbughesc spre poartă. A bătut în fereastră și mi-a arătat să vin înăuntru. Am fugit speriat. Ea a ridicat din umeri și a tras perdeaua. A doua zi D. mi-a spus: „Știi, curva m-a întrebat dacă băiatul de afară, din fereastră, nu era cumva tânărul acela căruia îi plac afișele maestrului Bulănică“. Și-i mai spusese că sfatul ei este să mă feresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Țin minte căldura care m-a cuprins când am auzit de la D. că curva mi-a spus tânăr. Parcă m-ar fi îmbrățișat și m-ar fi topit în aburul trupului ei, așa cum se desena în chenarul ferestrei luminate, cu perdeaua dată la o parte. 10tc "10" Urc, precum în această după-amiază de ianuarie, cu vălătucii ninsorii împrăștiate pretutindeni, pe Bulevard, spre Universitate. De când scriu la această coborâre, umblând printre siluete și umbre, îmi vine tot mai stăruitor gândul că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
hotărât să intru. Aveam bani, știam ce urmăream, puteam pregăti în aproape toate detaliile întâlnirea proiectată. Nu mai intrasem niciodată în acel local. Știam că era un restaurant select. Urmăream, uneori, din stație, așteptând troleibuzul, cele ce se petreceau dincolo de perdelele grele, de pluș, vișinii. De obicei erau trase. Uneori, totuși, mai rămânea câte o crăpătură între ele, nu mai mare de un lat de palmă, prin care zăream câteva mese, undeva în centrul sălii, ringul de dans și platforma orchestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trup făcut încă alandala, fragil, pornit a se risipi la fiecare tremur al pașilor ei zoriți, la fiecare lovire a aerului încă dur al acestei dimineți. Un aer încă somnoros, lăsându-se greoi despicat de fetișcana zorind în fața mea. O perdea de aer încă rigid, refuzând să se mlădieze după acest trup schilod în așteptarea frumuseții lui viitoare. Îmi încetinesc voit mersul, lăsând ca distanța dintre noi să se prelungească tot mai mult. O urmăresc cum în zorul ei se micșorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dar judecă sunt din ce în ce mai mulți, mai fără de trecut și îmbuibați cu locuri comune. Rămâne, autentică, de netrucat mărturia cifrelor și, eventual, a documentelor necenzurate, netrunchiate. Din păcate, și istoria care se scrie acum se face din colaj de citate, din perdele trase doar peste câte un colț de realitate. Cu aceleași eterne scuze: mai trăiesc cei vii (?!), nu se poate spune chiar totul, mai încolo, când va veni timpul. Mulți ani, a venit la Bibliotecă Z.Z. Răsfoia vrafuri de ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de o săgeată care nimerește drept la țintă, bietul animal făcu un salt În aer și se prăbuși pe stîncă fără un geamăt măcar, lovind de două ori cu coada o băltoacă din apropiere, din care a ridicat În aer perdele de apă Înroșită. Pentru femele și pui, născuți pe acea insulă generație după generație, după ce poate cu mii de ani În urmă curentul rece și puternic dinspre Polul Sud Îi azvîrlise pe coastele arhipelagului pe cei mai Îndepărtați strămoși ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
el și nimeni altcineva nu reprezentau și nici nu aveau să reprezinte vreodată nimic În fața unei asemenea demonstrații de forță. În zori, pămîntul se odihni, liniștit după nebuna noapte de orgie, dar soarele nu reuși să-și deschidă drum prin perdeaua deasă de fum și cenușă, iar zgomotului asurzitor și feeriei de culori le urmă o liniște plumburie, care duhnea a sulf și amoniac, făcînd aerul, care acolo era de obicei limpede și transparent, de nerespirat. O oră mai tîrziu Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
adăpostea o cutie metalică pe jumătate plină cu dubloni și monede franceze și olandeze. Duse cutia și salteaua pe punte și se mai Întoarse o dată, pentru a lua cu mare grijă lampa cu ulei și a-i Împrăștia conținutul pe perdele, haine și cearșafurile care rămăseseră Împrăștiate pe jos. Căpitanul Îl privea făcînd toate acestea cu ochii ieșiți din orbite de spaimă. - Ai de gînd să dai foc vaporului? plînse el cu sughițuri. Ești nebun? - Ești tare perspicace, răspunse batjocoritor Iguana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aflu ce Înseamnă să fii liber... Făcu o pauză. Dintr-odată, am descoperit că Îți aparțineam chiar și În cele mai tainice gînduri ale mele, că Îmi invadaseși intimitatea, punînd stăpînire pe ea ca stăpîn absolut - dădu la o parte perdelele și contemplă, prin fereastra mare, vîrful frumosului vulcan veșnic nins. Fără să-l privească, adăugă: Și m-am hotărît să-mi demonstrez mie Însămi că te puteam expulza cînd aveam chef... - Dar eu nu am făcut asta cu forța, protestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe insulă și, Într-o după-amiază În care norii negri ce veneau dinspre vest prevesteau o zgomotoasă noapte de furtună, se hotărî să acționeze. Negura acoperise insula cu o jumătate de oră Înainte de căderea Întunericului și, odată cu primele umbre, o perdea de apă, Însoțită de fulgere și tunete, se abătu asupra lui. Căderea Întunericului Îl surprinse așezat pe stînca pe care o alesese, ciocănind lanțul gros ce-i lega picioarele cu niște pietre mari pe care le adunase Înadins și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cred că va trebui să moștenească neapărat trăsăturile tale. Nu va fi un monstru, conchise ea, sigură de sine. Va fi un băiat sănătos și frumos. Începuse să plouă pe insulă și se vedea cum vîntul tîra spre ei o perdea de apă ce Împărțea În două nuanțte foarte diferite peisajul sălbatic de pe stînca golașă. — Mai bine ai coborî În peșteră, Îi spuse el În cele din urmă. Nu-i bine să te uzi. Odată cu primii zori, În timp ce umbrele molatice refuzau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]