7,756 matches
-
lui ferm Îți spunea că viața merită să fie trăită. — Vrei să spui că se plimba ? — Am fost atît de uimit, Încît mi s-a tăiat respirația. Intenționam să-i vorbesc, dar cînd i-am văzut expresia feței, mi-a pierit curajul. Nu știu dacă aveam dreptul să mă amestec sau nu. — Era o stradă lată sau Îngustă ? — O stradă obișnuită... cam cît trotuarul de pe-aici... — Ți-a lăsat impresia că pune ceva la cale... sau că este nervos? — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ai făcut?” Vocea ei a urcat până la el și a produs un ecou ce s-a multiplicat de multe ori: „Te iubesc!... Te iubesc!... Te iubesc!.... Te iubesc!” Iustin a ascultat până s-a stins și ultimul ecou. I-a pierit zâmbetul de pe față. S-a uitat atent la ecranul unui telefon mobil pe care-l avea în mână. Nu știa al cui este și nici cum a ajuns la el. O privea. Era ea, Laura, acolo pe ecran. Zâmbitoare, cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Bucureștiului este distrus sistematic, cu bună știință, de o manieră criminală, așa cum sălbaticii din Sahara pustiesc ultimele oaze și apoi se întreabă dacă mai au unde să pască oaia și capra ce le asigură subzistența. Acest oraș mizerabil, Bucureștiul, va pieri prin sufocare. Iar cei ce sunt responsabili vor fugi primii în fața dezastrului. Am impresia că ți-am mai scris acest lucru. Cât de necesar este un adevărat partid ecologist! (Adăugat ulterior: iar acolo unde el există, de exemplu în Franța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
dă-l naibii de roman; o să-mi continui scenariul. —‘Neața. O, nu, e tata. S-a întors devreme. Dă Doamne să nu vrea să stea la calculator. —‘Neața, tată, îi răspund, sperând să par atât de ocupată încât să-i piară cheful să mă deranjeze. Observ că are sub braț Irish Times, ceea ce ar trebui să-l țină ocupat o vreme. —Scrii? Da, îi răspund. Îmi scriu scenariul. Sunt de-abia la a doua scenă, dar merge bine. E despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ea s-au adunat într-o pânză a înțelegerii care o înveșmântă. Prin gândirea celei ce fusese trecuse ideea că în univers se nasc noi lumi în fiecare secundă, că în depărtatele goluri ale galaxiei, stele și planete trăiesc și pier, învârtindu-se în lumina sorilor îndepărtați. Memoria, mai ageră ca oricând, îi amintește că a citit undeva că filozofii medievali credeau că sufletul omului se naște dintr-o stea căreia îi este copil și la care se va întoarce într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
idilă măruntă, de un balast, parcă o vedea împietrită pe marginea drumului, învăluită de praful ce se iscase în urma autobuzului, așa de dens că-i împiedica vederea, nici n-o mai putuse privi pentru ultima oară, în imaginația lui ea pierise luată de vârtejul pulberii. Dispăruse în norul de praf, cu ochii șiroind de lacrimi, urma să dea piept cu gura satului dar atunci, în desimea prafului nu se gândise la asta. Niciodată în viața lui nu se mai repetase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
împrumutaseră cuvintele, tonalitatea, precizia lui Alexe și avu certitudinea că întrevede adevărul: nu, controversa ei nu avea nici un suport sigur, cuvintele ei înverșunate erau mici balonașe de săpun ce se puteau sparge la orice mică atingere și atunci siguranța îi pieri, sângele i se scurse încetișor din obraji și ea murmură pierită: Dar citesc, asta fac mereu. Aiurea, explodă Alexe și o privi cu aerul cel mai nevinovat de pe lume. Și țața Floarea citește câte un romanț din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stinge lumina, plătește telefonul, trezește-mă la șapte, curăță mărarul, scoate sâmburii la vișine... Târziu, când Sidonia se trezi cu tâmplele albite, când copiii erau cât ea de înalți și când, în fine, crezuse că acea atracție sexuală din ea pierise, ea deschisese deodată ochii mari și văzuse cât de mult investesc părinții în odraslele lor, găsise de cuviință că este de-a dreptul sublim ca la vârsta ei să joace rolul mamei ideale, preocupată la culme de proprii copii. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea rămânea acasă cu temerile ei, îi era frică se singurătate, de ziua de 13, de moarte, de vânt, de ploaia puternică, de urletul câinelui, de visele nopții, de imaginea sa reflectată în oglindă ce părea că se dizolvă și piere... Dimitrie avea un meșteșug aparte atunci când mânca pește, spunea că-l învățase cândva un lipovean, în tinerețe. Făcea o incizie cu lama cuțitului de-a lungul spinării, îl despica în două, trăgea apoi șirul de osișoare ușor, fără să rupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de licurici mi-au rămas în suflet încă multă vreme după ce acesta dispăruse. Cu ochii închiși, vedeam încă acea luminiță palidă a unui suflet pierdut în bezna nopții. Am întins mâna de câteva ori, dar n-am atins nimic. Luminița pierise undeva, dincolo de vârfurile degetelor mele. Capitolul al patrulea În timpul vacanței de vară, universitatea a chemat trupele de ordine pentru a d\râma baricadele, iar studenții dinăuntru au fost arestați. Nimic deosebit atâta vreme cât toate universitățile se aflau în aceeași situație. Universitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de noi și de către compania de asigurări a fost că cineva se jucase cu chibritele. N-am reușit să tragem concluzii clare În legătură cu numărul victimelor moarte În incendiu. Din moment ce nimeni n-a contactat autoritățile, cred că putem afirma că a pierit toată familia, cu doică cu tot. Dacă cineva a reușit să scape cu viață, rănile fizice trebuie să fi fost cumplite. Pipăind caseta de la Dora, mă Întrebam oare când avea să ajungă la ce vroia de fapt. — Și acum ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
moale. Mătușa Banu a Înclinat capul Într-o parte și a Început să răsucească mărgelele rozariului de chihlimbar Între degetele ei osoase, ale căror unghii nu cunoscuseră niciodată manichiura, mumurând În tot acest timp: — Tot ce e pe pământ va pieri: Însă va rămâne (purureaă Fața Domnului... plină de Măreție, Bunătate și Cinste. — Nu Înțeleg, a spus mătușa Feride, fiind prima care Își exprima nelămuririle. Ce li s-a Întâmplat? Au murit fiindcă s-au plimbat? Înainte să traducă asta, Asya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei pentru ca, În cele din urmă, să le mănânce vreo pasăre, fiindcă ea Însăși n-avea să mai fie niciodată În stare să se Întoarcă acasă pe drumul acela. Deși până și cele mai dragi amintiri ale copilăriei ei au pierit În cele din urmă, broșa i-a rămas viu Întipărită În minte. Și mulți ani mai târziu, când un om din America a apărut la ușa ei, tocmai broșa aceasta a ajutat-o să-nțeleagă că străinul acela nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la trapez, sărind de colo-colo prin cercuri de foc. așa a spus și de atunci circul n-a mai plecat deloc. din girofaruri, stelele sclipesc deasupra noastră, pe cer. în limba mea cuvintele cad bolnave, se umflă de puroi, apoi pier. viața e, de la un capăt la altul, o feerie. un accident fără supraviețuitori. o poezie din care cuvintelor li se croiesc sicrie. în țara mea eu sunt un răspuns, dar n-am întrebare. în țara mea locuiesc un coșmar cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
se pun, cu obrăznicie și cinism, sub protecția legilor democratice. Mă revolt (și iar scriu!) când „vedetele” politice maltratează limba română, în rând cu vedetele prostului gust televizate în registru... comercial. Scriu și când vreau să sper că nu au pierit cinstea și onoarea, respectul pentru viața și credința celui de-alături, simțul datoriei hrănit de amintirea celor care au fost și de gândul la aceia care vor veni. Când constat că mulți cetățeni români au început să perceapă bâlciul politic
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se pun, cu obrăznicie și cinism, sub protecția legilor democratice. Mă revolt (și iar scriu!) când „vedetele” politice maltratează limba română, în rând cu vedetele prostului gust televizate în registru... comercial. Scriu și când vreau să sper că nu au pierit cinstea și onoarea, respectul pentru viața și credința celui de-alături, simțul datoriei hrănit de amintirea celor care au fost și de gândul la aceia care vor veni. Când constat că mulți cetățeni români au început să perceapă bâlciul politic
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
întrucât cărțile sunt, în acest caz, mai degrabă intangibile și inabordabile precum niște VIP-uri. Există biblioteci confuze și biblioteci exacte, limpezite în conținutul și selecția lor. Există biblioteci arse (de fapt ele nu mai există) și biblioteci care au pierit sub ape (aș fi vrut la o adică să văd o astfel de bibliotecă sub ape, nu din vreun instinct sadic de profanator de cărți, ci doar întrucât așa îmi închipui eu sfârșitul lumii, ca o bibliotecă uriașă și înecată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
sovieticeă ca și pe toți nenorociții care au emigrat din Rusia, pe prizonierii și luptătorii din armata lui Vlasov, ori formațiunile paramilitare ucrainiene ale lui Bandera. Ei, săracii, cădeau În genunchi, implorau să nu fie extrădați, și până la urmă au pierit În lagărele sovietice de exterminare. Ce șanse să aibă tocmai românii să fie revendicați de americani, cu toate că se zvonea că azi-mâine vor veni să ne elibereze! Înscrierea tineretului În partidele istorice a oferit Comisiei dovezi scrise cu propria mânnă de
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
ta. Dacă nu schimbi ordinea zodiilor, destinele noastre și soarta lumii vor urma cursul dinainte menit; dacă imaginația Îți dă greș, dacă după Balanță te duci cu mintea la Leu și nu la Scorpion, maestrul pe care Îl cauți va pieri, iar lumea va cunoaște amenințarea aerului, apei și focului. Toți au căzut la pace, da Izedin nu, că crăpase un arșin de salam și d-acu Îl pirotea soileala, de-i cădea geana, și iera așa dus, că când să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
isprăvile lui Rodrigo Días de Vivar, supranumit El Cid, se ortografiază În limba spaniolă Cantar de Mío Cid. Parafrază a unei expresii similare din romanul Don Quijote, sugerând că „orice naș Își are nașul“ sau „cine ridică sabia de sabie va pieri“. Semidoctul Mario Bonfanti se referă la celebra poetă mistică spaniolă Teresa de Cepeda y Ahumada, cunoscută drept Sfânta Teresa de Jesús (1515-1582), la franciscanul și misionarul flamand Wilhelm de Ruysbroek, cunoscut și ca Rubroek, Rubrouck sau Rubruquis (1220-1293), și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Revenind la date tehnice, după unele informații, filmul a fost finalizat în 1903, însă este prezentată și data de 1905. Nu este imposibil un eventual retuș, fragmentele vizionate neputându-mi furniza date în acest sens. Evanghelia după Matei a lui Pier Paolo Pasollini a fost considerată o Evanghelie cinematografică 35. Acest film alb-negru lansat în 1964 este considerat unul dintre cele mai bune filme despre Iisus, relatându-I momentele importante din viață, cu maximă fidelitate Evangheliei al cărei titlu îl poartă
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Pasollini a fost considerată o Evanghelie cinematografică 35. Acest film alb-negru lansat în 1964 este considerat unul dintre cele mai bune filme despre Iisus, relatându-I momentele importante din viață, cu maximă fidelitate Evangheliei al cărei titlu îl poartă 36. Pier Paolo Pasolini, personaj controversat, va fi primul dintre marii regizori ai istoriei cinematografiei ce vor alege să transpună în opera lor mesajul lui Hristos, înscriindu-se alături de Rossellini, Zeffirelli, Bertolucci, Gibson, Scorsese și alții în rândul celor pe care îi
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
ca fiind cu ecou substanțial sau ca fiind o peliculă ce va cădea în uitare ca atâtea altele. Din acest punct de vedere, dintre filmele realizate pe tema Evangheliei, de cel mai mare impact rămâne Evanghelia după Matei a lui Pier Paolo Pasolini, după cum imaginarul colectiv, cel puțin cel românesc, este marcat de Iisus din Nazareth al lui Franco Zeffirelli. Manuela Cernat nota într-o cronică: "Să vinzi un film despre Mântuitor, după ce Zefirelli a atins perfecțiunea în Iisus din Nazareth
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
ar fi cumpărat de clasa a III-a, bilet adus de domnul Iacobescu cu toată discreția. Dar l-a lăsat să plece așa cum a venit și nici nu s-a mai gîndit la el atîția ani. Într-adevăr, Leonard Bîlbîie pierise cu totul din mintea lui și poate că nici nu s-ar mai fi gîndit vreodată la el dacă în Vladia nu s-ar fi întîmplat cîteva lucruri care de la sine l-au rechemat din uitare pe fostul comis-voiajor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie îl auzi pe prinț spunînd cu o amărăciune pînă atunci nesesizată în voce, îl auzi în ciuda ropotului de aplauze care izbucnise ca la comandă pe cînd Balbo înțepenise în poza marțială, " Un destin tragic nimerit în plină comedie, va pieri neobservat bietul Balbo". Deși nu avea nici un motiv să-l creadă, în general Leonard Bîlbîie nu credea nimic, el doar se convingea pe măsura desfășurării faptelor, "în general", dar nu întotdeauna, de data aceasta cuvintele prințului i se părură nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]