7,476 matches
-
lui Sadoveanu: Singura statornicie pe care ai avut-o în viață a fost aceea a lipsei de caracter, iar bunătatea nu ți-a trecut niciodată de raza călimării. Un egoism de proporții reduse, de o meschinărie dezolantă. Nu ai suferit povara nici unei convingeri, mintea nu ți-ai chinuit-o punîndu-ți probleme complicate; molusc, fără vlagă, mălăeț, ai schimbat de poziție fără nici o complicație sufletească, deoarece îți era perfect egal unde te situezi, esențialul era să-ți fie bine. Aceste succesive renegări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
eliminînd exploatarea castei parazitare din trecut, statornicind ca temei al vieții înnoite munca liberă, adăugînd toate elementele de progres material și intelectual în folosul poporului". Vituperînd trecutul negru, faptul că poporul muncitor a suferit pretutindeni (se observă viziunea internaționalistă n. n.) povara marii perversități crîncene: constituții și legi în serviciul nedreptății, exploatării și asupririi, scriitorii progresiști fiind cei care au lăsat mărturie în opera lor despre această crimă istorică, stopată odată cu revoluția epocală din Octombrie 1917. Un convoi lung de martiri ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
influențeze societatea românească. Am crezut că putem uita comunismul, dar nu a vrut el să ne uite pe noi. Astfel, condamnarea acestui trecut apare ca o problemă a prezentului, fără de care vom purta și în viitor ceva ce seamănă cu povara unei boli nevindecate" și va încheia demersul cu: "Nu vreau să devin "președintele care a condamnat comunismul". Vreau numai să fiu șeful unui stat care consideră că această condamnare ține de normalitate, că, fără această condamnare, vom înainta greu, vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rezolvarea aceasta a fost, mi-am făcut colibă și am trăit acolo pînă în toamnă". "Bănățenii au întemeiat, în cîmpul gol, sub cerul liber, douăzeci de așezări devenite, prin sacrificii, un adevărat grînar al țării. S-au întîlnit aici, sub povara necazului, bucovineni, bănățeni, macedoneni, nemți, aromâni, turci, sîrbi, cugulani, basarabeni. Au stat în deportare minim cinci ani, dar unele familii au ajuns la zece și cincisprezece ani. Cînd s-au întors acasă, urmau alte prigoane: copiii nu erau primiți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
parte, dacă iese, da ? Apoi ai șansa să faci un cântec care nu doar o să fie fredonat o vară, poate chiar două. Ci pentru totdeauna. Asta înseamnă să vii cu ceva nou, da ? Îți dai seama, domnișorule Cristian ? Realizezi tu povara asta ? Să mergi să înregistrezi tu un cântec acuma care să fie ascultat peste zece, peste douăzeci de ani ? Peste cincizeci ? Ce spui de asta ? A ? Merită riscul ? — Frumoasă divă, na ! Frumoasă donă, poftim ! — De dive și madone știu toți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îi țineau plămânii, ca să se poată auzi, dincolo de zgomotul infernal al motorului : Pentru tine am făcut nebunii Și credința în zei mi-am ucis ! Pentru tine-n clare nopți argintii Am țesut poezii și vis ! Și am strâns în inimă povara tot mai grea Cald mărgăritar de rouă din iubirea mea... Pentru tine am făcut nebunii Și-am ucis primul meu paradis ! Oamenii nu-i puteau auzi, mulți nici nu băgau de seamă mașinăria din aer, erau la terase sau în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îl vei duce mai departe, cântându-l. Amintindu-l. Nu fi copil, domnișorule Cristian, nimeni nu trăiește la nesfârșit. Și nimeni nici nu cred c-ar suporta nemurirea. Viața e frumoasă tocmai pentru că se termină. Viața, da... tragica și minunata povară de a trăi, plină de infinite posibilități de măreție și de ratare ; ieri un idol, iată-te azi o fantomă. Viața plină de culoare și de cântece, de iubiri absurde, de extaz și viața sumbră, goală, nesfârșit de întunecată, duhnind
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și nenorocite „veniri ale minerilor”, datează schimbarea cu 180 de grade a imaginii revoluției și a României Înseși, neîncrederea unor cercuri de influență ale statelor europene și ale mass-mediei În capacitatea noastră - spre deosebire de vecinii noștri de la Nord care purtau aceeași povară a trecutului politic! - de a ne Înscrie realmente, rapid, pe drumul normalizării și al reașezării democrației. Da, și... cu toate acestea! Cu toate acestea, Iliescu și partidul pe care l-a Înființat au fost supuși, apoi, mai bine de un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
maniheism tipologic” ce făcuse carieră amplă Începând din medievalitate - și care face și azi, În nu puțin opuri epice ce apar mai peste tot! - și propunând acel „personaj amoral”, de fapt insul uman posedat și copleșit adeseori de o insuportabilă povară morală, nod al unor deșirante și agresive pulsiuni contrarii, surse de fapt nu numai ale „viului tipologic”, dar și ale Viului, tout court! Doar la divinul Shakespeare, În operele sale mari - Hamlet, Richard al III-lea, Macbeth, Furtuna și poate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sprijinit de o anume rutină profesională - căreia eu Îi spun, fals umil, meserie, În sensul În care și artiștii Renașterii o făceau! -, provocat și de titlul pe care l-am Înscris deasupra acestor Însemnări, cred că pot să-mi asum.... povara și răspunderea acestor mult uzitate concepte. Și-apoi, cum o spuneam: dacă filosofia nu o face sau o face rar și Într-un limbaj de neînțeles pentru publicul larg intelectual, cititor dornic, avid tocmai de aceste probleme, concepte, Întrebări ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Întărit, cum se spune; mi-au dăruit, În sfârșit!, simțul realității sociale și o reală cunoaștere, de facto, a tipologiei umane și sociale. Și, printre altele, capacitatea de a „ieși din mine”, din coconul meu mic-burghez, fasonându-mi cumva timiditatea, povară În tinerețe, În sensul că am reușit s-o Înving nu de puține ori din obligația - și apoi din bucuria! - de a nu fi exclus iremediabil din câmpul social. Nu mă plâng și nu le regret. Nu știu cum ar fi fost
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Într-o religie sau alta, ajutați În aceasta de consensul tradiției și al unei mari majorități umane și sociale. Este, printre altele, și celebrul „pariu al lui Pascal”. Religia sau religiile, cele trei, monoteiste, ne ajută să ne descărcăm de povara morții, de enigma ei teribilă. Într-adevăr, este insuportabil gândul de a renunța la viață, mai ales dacă ai găsit În ea sediul atâtor satisfacții și revelații, natura, Frumosul, familia și afectul profund ce o Însoțește, aptitudinea de a acționa
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sacului“. Dar e o chestie dificilă să dai de fundul sacului când faci aproape trei milioane de dolari pe an. Cronicile privitoare la ședințele mele de lectură nu variau: „Incoerent, distrat și obsedat de sine, Ellis a îngropat noaptea sub povara sporovăielii lipsite de orice noimă și tot ce oferea prezența sa era ocazia de a vedea un autor celebru în degringoladă...“ nu constituia o reacție atipică. Din cauza internetului zvonurile au descris ședințele mele de autografe ca „dezmățate“ și „neintenționat umoristice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tine. - Jay face gimnastică suedeză, am zis cu indignare. El nu e amețit niciodată. - Dar tu, Bret? întrebă ea. Tu nu te amețești? - Ascultă, să fii cel mai mare scriitor din America în categoria celor sub patruzeci e o mare povară. E greu de tot. Mi-a aruncat o privire plină de venin. - Mă minunez de eroismul tău. - Te ocupi de fiica ta, te rog? - De ce nu te ocupi tu? zise ea. Pe tine te ține de mână. - Dar atunci cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Era de dorit să-mi văd propria reflexie în ea, însă pur și simplu nu eram în stare. Înghițisem un Ambien și restul de Ketel One și după ce m-am întins în pat, am adormit cât ai clipi, eliberat de povara satisfacerii dorințelor soției, de amintirea zgârieturilor de pe peretele exterior al casei, de mobila care continua să se rearanjeze în camerele de la parter pe mocheta tot mai întunecată, și în timp ce toți patru dormeam, nebunul pe care îl creasem hălăduia prin district
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
traduc lui Andrei Bodiu, ca un argument în plus la ceea ce spunem noi, eu și Vitalie, opinia destul de critică despre Hagi a comentatorului rus de la ORT, care afirmă că „Hagi funcționează pe teren doar 10-15 minute, în rest, devine o povară pentru coechipieri”. Și Bogdan Stelea a avut o prestație destul de slabă - nu a „salvat” nimic. Mai ales m-a enervat figura sa impenetrabilă, de dement abstras, care mesteca neîntrerupt gumă. Și, ca să revin la Hagi, cred că și-a încheiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
numai cecenilor, ci și rușilor, de asemenea. Războiul demoralizează armata, trezind soldaților cele mai josnice instincte animalice, întreține o xenofobie pseudopatriotică în societatea rusă, compromite țara dumneavoastră. Am dori să credem că Rusia va intra în noul secol eliberată de povara ambițiilor imperiale și de înverșunarea anacronică de a-și impune voința altor popoare. Cu stimă, Scriitorii europeni Așa sună textul scrisorii de protest, a cărei inițiativă aparține colegilor noștri ucraineni. Mai ales Andriy Bondar manifestă o mare fervoare și, drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
libertățile individuale. Ați asistat și dumneavoastră la asemenea scene, în zona fostei URSS, în special la Kaliningrad și Minsk. Ce sentimente ați trăit cu acea ocazie? Se pare că libertatea poate fi considerată în același timp o binefacere și o povară. Este o chestiune de optică sau de esență? - În Kaliningrad, mi s-a adresat cea mai aiuritoare întrebare pe care mi-a fost dat s-o aud vreodată: „Pentru ce-am avea nevoie de libertate?”. Această întrebare teribilă mai reverberează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
noi, Cezar, Nichita și eu, nu eram probabil atât de „maturi”, de „flexibili”, de înzestrați cu acel „simț social” pe care prietenul nostru avea să-l poarte o viață, ca pe un ghid și, mai știi, uneori ca pe o povară; e adevărat că ani la rând „teoria” lui s-a dovedit justă, dar... numai atât! Deoarece, după nici măcar un deceniu, așezându-se zgura infectă și noroiul ideologic stalinist, și comuniștii României, ca și cei de la nordul nostru geografic, distanțându-se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o exigență ridicol de aspră față de alții mai consacrați și un slab simț critic față de propriile-i producții. La creatorii autentici, această „vârstă” sau „psihologie a poeziei” se transformă în mască, pe care, „creatorul” ei o va purta până la moarte, povară uneori, dar și scut, formă directă și expresivă a caracterului său și a artei sale. Nu e mai puțin adevărat că „unii tineri” vor poza „până la sfârșit”, indiferent de cariera lor, artiști sau nu, nefiind capabili să-și găsească profilul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de idei”, de iubita lui ce îi era și soție, poeta Ana Mureșan, de familie și apoi de existență. Nu de poezie, ce era a „doua” sau „prima” sa tovarășă de existență, dar revenea la ea tot mai obosit de povara pe care o purta, „lespedea” ce poartă și numele de „luciditate creatoare”, nemulțumirea de existență așa cum e „ea” și pare a fi sau insatisfacția profundă față de propria artă, acea dorință de „perfecțiune”, de „sublim” ce-l animă pe orice artist
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cum e, în rândurile gloatei capricioase sau vanitoase. Deoarece, credem noi împreună cu alții, gloria - ca o formă înaltă a succesului! - trebuie să fie o răsplată a orgoliului, și nu a vanității, orgoliu văzut întotdeauna ca un „cărăuș al unor mari poveri”, ca o formă de neocolit a servituții. Iar când Immanuel Kant, acest înnoitor al filozofiei, acest „antidogmatic” prin revoluționarul său „criticism”, vorbește de Datorie - die Pflicht - ca o sarcină majoră, ineluctabilă a omului moral, are în vedere, într-un fel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în excesiv de dura perioada stalinistă (un Moromeții, un Bietul Ioanide, Cronică de familie sau Groapa, ca să cităm doar realele, dar puținele texte care au ilustrat un deceniu și mai bine, sufocate, atunci, sub tone de maculatură și mai ales sub povara infectă a unei „critici de partid”!Ă, ci cărțile, textele valoroase au apărut grupate, numeroase, și au început să se distingă nu numai grupuri sau falange literare, dar și un curent nou, în poezie, proză și chiar în critică, unde
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cheltuielile ocupației: conform convențiilor de la Geneva, ele incumbă puterii ocupante (plata funcționarilor, întreținerea drumurilor, furnizarea de alimente și de electricitate, sănătate publică etc.). În fapt, după acest student, generozitatea noastră contribuie mai ales la a-i ușura pe israelieni de povara consecințelor politicii lor de forță, lăsându-le doar avantajul anexării și asumându-ne, în locul lor, inconvenientele financiare. Toată sala a aplaudat. Asta însă m-a făcut să mă simt mai în largul meu. În curând voi fi oare obligat să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
A ales 19 epe suruepe de 9 ani sterpe Cu caica** -ntoarsă Să nu se prindă pleava groasă Cu picioarele stropșeau Cu nările vânt făceau Cu urechile-n sac puneau Nici căuș nu trebuia. Ș-a făcut 12 care cu povară Ș-a plecat la Corbu la moară Dar Corbu când a văzut atâtea care viind A plecat la zăvoiu Ș-a tăiat un țăpoi Istoria prin care se arată cum un boer de neam își pierde moșiile și cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]