6,617 matches
-
pentru demnitatea umană și pentru beneficiul și exercitarea drepturilor omului; în domeniul educației, aceasta se reflectă în oferirea unor șanse cu adevărat egale pentru copiii cu cerințe speciale, prin metode de predare de pe urma cărora pot beneficia toți. Se pornește de la prezumția că diferențele umane sunt normale și că învățarea este aceea care trebuie adaptată la nevoile copilului, și nu invers. Principiul fundamental al școlii incluzive este acela că, pe cât posibil, toți copiii trebuie să învețe împreună, iar școlile obișnuite trebuie să
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
devină independent, deși nu se va vindeca niciodată, atunci avansează ideea că un autist trebuie privit la fel, doar că acesta trebuie înțeles și în același timp să ne imaginăm că trăim în lumea lui, încercând să reacționăm la toate prezumțiile sau teoriile nefondate existente. “... această afirmație conduce la ideea că persoanele care lucrează cu autiști, pentru a avea rezultatele scontate, pentru a-i înțelege foarte bine, trebuie să gândească ca ei. Trăirile lor sunt diferite, de aceea este nevoie de
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
minte când discutăm astfel de probleme distincția dintre teorii ideologice, care asertează importanța factorului ideologic în explicarea unor fenomene - în cazul nostru, credința și dezvoltările ideologice ale hegemoniei „naturale” a bărbatului -, și sistemele ideologice ca atare, care pe baza unor prezumții îndeamnă la acțiuni. Bineînțeles că ideologiile pot fi și sunt analizate prin teorii sociologice. Disocierea dintre o descriere și o explicație onest-științifică a similitudinilor și diferențelor bărbat-femeie, exprimate și în lumea familiei, și o abordare ideologică a acestora, în termeni
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
reanalizată în lumina unor noi date și orientări (Iluț, 1985; 2004), rolul valorilor și al atitudinilor nu numai în radiografierea unor mentalități, dar și în predicții comportamentale nu poate fi eludat. Conștiința comună, ca și cea științifică operează frecvent cu prezumția: oamenii au anumite valori și atitudini, iar acestea determină anumite comportamente. Ea trebuie totuși considerabil amendată, relația atitudine-comportament fiind mult mai complexă, în bună măsură atitudinile constituindu-se ca efecte ale actelor comportamentale, apărând ca raționalizări și justificări. Fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de la început în supozițiile și codurile existente, forțându-le să se subordoneze coerenței de ansamblu. La nivelul cunoașterii comune operează deci reflexivitatea, ceea ce ar reprezenta corespondentul empiric cotidian al raționalității științifice. Reflexivitatea înseamnă strategii cognitive angajate în practicile curente, inclusiv prezumția că, pentru aceleași date, indivizi diferiți acordă aceleași înțelesuri (principiul intersubiectivității). Important este de reținut că pentru etnometodologirealitatea fundamentală este tocmai cea rezultată din desfășurarea supozițiilor, a codurilor și reflexivității. Realul este construit mereu de actorii sociali în procesul interacțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sociologi și antropologi tind să dea oconotație negativă controlului social. Pliați adânc pe individualitate, libertate și criticism social, ei apără individul în fața familiei, familia în fața statului. Dar oare marea masă a oamenilor resimt acest control atât de coercitiv, sau această prezumție este proiecția intelectualului răzvrătit? Apoi, ar fi de conceput existența comunităților umane în complexitatea vieții sociale actuale, fără un (auto)control social? 8.3. Raportul părinți-copii sub semnul socialuluitc "8.3. Raportul părinți‑copii sub semnul socialului" 8.3.1
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
o prevalență de 144,4 la 100.000 locuitori și o notabilă creștere a incidenței de-a lungul timpului (PUGLIATTI M. și colab., 2001). Aceste descoperiri demontează ipoteza potrivit căreia distribuția acestei boli nu urmărește gradientul - factor latitudine, atenționând asupra prezumției că frecvența SM în Sardinia este una dintre cele mai ridicate din lume, indicând un „Scandinavian focus“ în SM. Incidența și prevalența SM a fost studiată cu aceeași asiduitate și în continentele: America de Nord, Australia și Asia. În Statele Unite, Rochester, incidența
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
interes și putere" (Morgenthau 1970: 382). "În anarhie, statele nu își pot permite să fie morale. Posibilitatea unui comportament moral rezidă în existența unui guvern eficient care să poată descuraja și pedepsi acțiunile ilegale" (Art și Waltz 1983:6). Asemenea prezumții sunt însă în mod evident false. Tot așa cum indivizii se pot comporta moral în absența unei impuneri, din partea guvernului, a regulilor morale, statele pot și chiar acționează deseori pe baza unor preocupări de natură morală. Să luăm în considerare, spre
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Tăinuitorul este tot atât de vinovat ca și hoțul”.) Hoț pe hoț anevoie Înșală. (Îți trebuie, Într-adevăr, talent ca să poți Întrece un veritabil profesionist: „E mare hoț cine fură de la alt hoț”.) Hoțul nedovedit e negustor cinstit. (Unii răufăcători abuzează de prezumția de nevinovăție, care este acordată până la dovedirea faptei lor, astfel că suspiciunea care planează asupra lor nu numai că nu-i afectează, dar pretind chiar, cu nerușinare, să fie tratați ca niște oameni cinstiți.) „Cea mai mare nedreptate e a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
O iubeam are un titlu comercial În sens subcultural - cu toate că, În franceză, Je l’aimais prezintă două avantaje: conține deicticul narcisic Je și păstrează ambiguitatea asupra genului complementului direct. Nu e vorba despre un roman subcultural, departe de mine asemenea prezumție. Avem de-a face cu un text literar „după rețetă”: subiectul excită curiozitatea și sensibilitatea cititorului: femeie divorțată, socru suspect de prevenitor, adulter. Romanul ridică două probleme - 1. Ești căsătorit și te Îndrăgostești de altcineva: ce faci? și 2. Ești
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în comunitate sau un potențial agent? Ambiguitatea aceasta îi permite, de altfel, să treacă ușor de la supravegherea „moale”, de proximitate, la supravegherea „dură”, polițienească. Informațiile culese grație intimității cu un ansamblu de locatari se pot converti în orice clipă în prezumții de vinovăție criminală ori în acuzații cu tentă politică. Se cuvine să ne amintim că supravegherea de proximitate este endogenă. Ea se exercită fără nici un fel de intervenție străină sau vreun emisar care să se amestece în treburile comunității; totul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
retorice personale, de obicei forțând cu ajutorul metaforelor tiparele gândirii comune." Critica remarcă "aglomerările colosale, simțul enormului, seriile prelungite de impresii și permanenta aspirație a poetului, totul hiperbolizat".2 Adrian Păunescu rămâne "Poetul" care-și calmează patetic sentimentele și ideile, cu prezumția de a se afla mereu în fața unei mulțimi chemate să-l asculte, să-l aprobe, sau să nu-l înțeleagă, de unde și tonalitățile diverse ale discursului liric, de la jubilația cea mal neîngrădită, alimentată de sentimentul consonanței cu "publicul", la spectaculoasa
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
proiectează ulterior luminile un alt sistem axiologic punându-le în scenă sub forma păcatului? Suntem vinovați de aderența noastră la o viziune pusă la îndemână de societate, sau de lipsa noastră de cultură morală? Altfel spus, pe ce se bazează prezumția că noi am fi putut vedea binele în orice moment? * Poate că tendința noastră de unificare (ca bază a pornirilor metafizice) își are obârșia în însuși modul de a fi al sensului, el depinzând de un fundal ce trebuie să
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
genetice; la fel însă și răutatea, derivată din competiție. Putem spera că alegerea ne aparține, însă preferințele noastre vor depinde întotdeauna de mediu. Libertatea noastră este profund dependentă de contextul în care ne situăm. * Competența politică a cetățeanului este o prezumție obligatorie pentru ca întreg edificiul democratic să poată rezista. Altfel ar intra în disoluție toată legitimitatea construită pe alegeri. Fundamentarea societății și a persoanei pe raționalitatea umană, întreprinsă de modernitate, a condus în mod inevitabil la preocuparea de a cerceta ultimul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
atât de mic în raport cu numărul condamnaților, încât aceștia dorm câte doi sau trei într-un pat. Personalități publice și „vedete” de toate tipurile pretind respectarea dreptului la propria imagine; setea de senzațional este din plin satisfăcută de imaginile indivizilor încătușați (prezumția de nevinovăție rămâne doar un simplu mit) sau ale camerelor de detenție supraaglomerate. Sunt aproape singurele momente în care societatea își amintește de existența unei lumi aparte, creată prin mecanismele care-i reflectă principiile fundamentale. Dimensiunea esențială a acestei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de comportamentul individului în timpul detenției. În acest proces, fapta comisă de către condamnat își pierde treptat funcția de element referențial al evaluărilor făcute de către personal; mai important este modul de raportare al deținutului la exigențele sistemului de reguli impuse de către instituție. Prezumția sistemului este aceea că gradul în care respectă deținutul aceste reguli constituie un element necesar și suficient pe baza căruia se poate estima că acesta va respecta regulile lumii din afara instituției. Are loc așadar un transfer al rezultatului evaluării între
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
care același individ se va comporta în libertate. Analiza lui Goffman asupra proceselor de adaptare și tacticilor utilizate de către instituționalizați (îndeosebi „tactica colonizării”) conduce la concluzia că „buna comportare” a deținutului nu poate fi privită decât cel mult ca simplă prezumție a „bunei comportări” dincolo de spațiul penitenciarului. Sistemul de organizare a detenției poate fi descris prin sintagma „închisoare în închisoare”; între regimul deschis și cel de maximă siguranță, perspectivele asupra deținutului sunt fundamental diferite. Pe acest continuum, regimul de maximă siguranță
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de către deținutul care aparține acestei categorii a hainelor civile. Așa cum menționam anterior, organizarea executării detenției pe sistemul gradual al celor patru regimuri are ca funcție principală exercitarea de presiuni din partea personalului instituției, astfel încât deținutul să adopte atitudini conforme așteptărilor administrației (prezumția este că așteptările acesteia coincid, cel puțin prin finalitatea lor, cu cele ale societății din afara penitenciarului). Trecerea de la un regim la altul depinde, așadar, de două elemente: comportarea deținutului și perceperea acestui comportament de către administrație ca semnificativă pentru reintegrarea în
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
fi îndrăgit (de dumneavoastră), de exemplu, propozițiile 1 și 2 nu sînt date, în mod explicit, ca argumente care ar conferi propoziției 3 statutul de concluzie. Nuanța euforică a reprezentărilor descriptive succesive determină, de fapt, interpretantul să ia în calcul prezumțiile (coerență-pertinență) enunțării de la (15) și să rețină implicațiile suitei Rd1 + Rd2 + Rd3 + Rd4. Din aceasta rezultă derivarea unui macro-act de discurs sau a unei valori ilocutorii care constituie orientarea argumentativă de la (15): dacă MI se spune aceasta despre Pasul Ursului
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
această sferă suscită contra-procese care tind să o conserve și să o regenereze. Însă presiunii care tinde să dezintegreze sfera intelectualilor i se asociază astăzi o lipsă de credit în aparență iremediabilă: ea provine din îndelungatul trecut de erori, iluzii, prezumții pe care și le-au însușit cu nerușinare cea mai mare parte a intelectualilor de stînga, care au reprezentat multă vreme după război cea mai mare parte a intelectualilor. Departe de a fi imunizați împotriva acestor erori, "mari scriitori", "mari
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
într-o perspectivă melioristă. A lucra asupra unei societăți înseamnă a-i defini mai întâi cât mai situația în lume și a concepe apoi un program de fasonare. Convorbiri literare, 2 (22 februarie 1990), p. 12 ÎN CĂUTAREA SINTEZEI Ostilă prezumției rasiale, ca și veleităților de hegemonie, lumea de azi a devenit mai sensibilă parcă la pluralismul culturii și mai dispusă a organiza o "casă comună" care să se confunde până la urmă cu planeta însăși. În această perspectivă, până nu demult
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Deoarece au fost nevoiți să înțeleagă rapid informațiile, au ajuns să se încreadă în acestea. Cum poate fi interpretat acest experiment? Nevoia de a înțelege rapid o informație densă determină individul să o considere adevărată. De fapt, se pare că prezumția de adevăr este un suport al înțelegerii. A considera o informație adevărată ajută la asimilarea conținutului, a articulării textului, a sensului acestuia. Astfel, atunci când fluxul de știri se derulează rapid, avem tendința să cedăm prezumției de adevăr, pentru o mai
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
De fapt, se pare că prezumția de adevăr este un suport al înțelegerii. A considera o informație adevărată ajută la asimilarea conținutului, a articulării textului, a sensului acestuia. Astfel, atunci când fluxul de știri se derulează rapid, avem tendința să cedăm prezumției de adevăr, pentru o mai bună asimilare a sensului. Acest fenomen se aplică, bineînțeles, informației televizate. Televiziunea este specialistă în transmiterea rapidă a informației. Avem la dispoziție puțin timp pentru a o analiza. Trebuie să ne conectăm la fluxul rapid
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
legii pentru regimul general al cultelor din 1928, acela că „statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate și protecție, întrucât exercițiul lor nu atinge ordinea publică, bunele moravuri și legile sale de organizare”. În schimb, Decretul nr. 177 pleca de la prezumția de vinovăție a tuturor cultelor, căci, deși garanta formal libertatea de conștiință și libertatea religioasă pe tot cuprinsul RPR, în articolul 6 următoarele: „cultele religioase sunt libere să se organizeze și pot funcționa liber dacă practicile și ritualul lor nu
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
Artiștii-interpreți sunt într-o situație foarte fragilă din cauza puternicei dependențe față de partenerii economici [...]. Artistul-interpret este foarte frecvent un salariat [...], și nu un profesionist exersându-și liber arta. Când artistul-interpret încheie un contract pentru realizarea unei opere audiovizuale, acest contract prevede prezumția de cesiune a drepturilor". Jean-Marie Pontier et alii, 1996, pp. 254, 262, 267 și 273. Capitolul 8 Rutinizarea culturală În capitolul precedent, obiectivul era să arătăm că, printr-un fel de mișcare de sus în jos, legitimitatea charismatică bazată pe
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]