6,571 matches
-
literatură, muzică, folclor, iconografie) se particularizează prin introducerea în discuție a unor noi argumente în susținerea punctelor de vedere. Mai mult decât atât, omul de știință exigent, convins de utilitatea imediată a obiectivelor, verificărilor și concluziilor, se străduiește să le proclame în for pentru luare-aminte. Asumându-și dubla condiție de istoric și publicist - „ipostaze care nu înseamnă în fond decât modalități diferite de exprimare în cadrul unui singur program” -, Z. speră să preîntâmpine, pe cât posibil, izolarea primejdioasă a istoriei ca disciplină, să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
politice n-au scăpat observatorilor, s-a extins extrem de repede pe Internet și în marea presă americană. Miza sa este exprimată lapidar într-un articol recent publicat de Steven Weinberg în The New York Review of Books, care nu ezită să proclame de la înălțimea autorității sale de laureat al premiului Nobel pentru fizică: "Descoperirile fizicii vor putea fi relaționate cu filosofia și cultura cînd vom cunoaște originea universului și legile finale ale naturii, dar nu acum." Cu alte cuvinte, "niciodată"! Atitudinea extremistă
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
lucru dacă reușim s-o facem mult timp, longtemps. Dar pentru a ajunge acolo, trebuie să forțăm mîna utopiilor, să eliberăm viața, moartea, ființa de lanțurile social"libertare". Paradoxal, șocant și nespus de frumos. "Romanul francez moare, e criză!", se proclamă pentru a cîta oară? în mediile literare suspuse, ce deplîng absența suflului, osteneala prăfuită a condeielor. Din fericire, mai sunt și autori care nu-l vor lăsa niciodată să se stingă, din aceia care poftesc cu nesaț la sîngele cald
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de făcut? Atunci statul nou își bravează partidul; reunește forțe pentru a se menține, înăbușă opinia, face recurs la arbitrar, ridiculizează vechile sale maxime, declară că nu se poate administra decât cu condiția de a fi impopular; pe scurt, se proclamă guvernamental. Și în acel punct îl așteaptă alți curtezani de popularitate. Ei exploatează aceeași iluzie, trec prin aceeași cale, obțin aceleași succese, și vor fi în curând înghițiți de același hău. Așa am ajuns în Februarie 2. În acea epocă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ne impună formula sa și voința sa și să concentreze, ca să zic așa, umanitatea în el însuși? Cu cât se examinează mai mult aceste școli avansate, cu atât este întărită convingerea că în fond nu au nimic de zis: ignoranța proclamându-se infailibilă și reclamând despotismul în numele acestei infailibilități. Să ne scuze cititorul pentru această digresiune. Ea nu este probabil inutilă în momentul în care, scăpate din cărțile saint-simoniene, falansteriene și icariene, declamațiile împotriva Intermediarilor invadează jurnalismul și tribuna și amenință
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
m-ar costa nimic, nu aș fi expus brutalității samsarilor, aș vinde fierul la prețul meu și mă voi bucura în dulcea recreere de a vedea marele nostru popor păcălit în mod rușinos. Chestia asta îl va învăța să se proclame fără încetare precursorul și promotorul oricărui progres în Europa. Oh! toată treabă ar fi picantă și merită osteneala de a fi încercată. Deci, domnul Prohibant se duse la fabrica de făcut legi. Cu altă ocazie poate voi povesti istoria demersurilor
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dreptul la muncă, s-a convenit ca forța tuturor să fie consacrată prevenirii și reprimării violenței. Misiunea Legii este deci să impună respectul Proprietății. Nu Proprietatea este convențională, ci Legea. Să cercetăm acum originea sistemului opus. Toate constituțiile noastre trecute proclamă că Proprietatea este sacră, ceea ce pare să atribuie asocierii comune libera dezvoltare, atât a individualităților,cât și a asociațiilor particulare, prin muncă. Acest lucru implică faptul că Proprietatea este un drept anterior Legii, căci Legea nu ar avea alt obiect
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care se reduce în fond la următoarea: un metru de draperie dus la piață de către un leneș se va vinde la același preț ca doi metri oferiți de un om muncitor? Și, lucru care întrece orice credință, acest om a proclamat că ar prefera uniformitatea profiturilor, oricare ar fi munca oferită la vânzare, și a hotărât astfel, în înțelepciunea sa, că, deși doi sunt doi prin natură, nu vor mai fi decât unul prin lege. Iată unde ajungem când plecăm de la
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mai și definim. Este ceea ce am făcut și transcriu aici, ca piesă de sprijin, primul act sau manifestul acestei asociații. În momentul în care s-au unit pentru apărarea unei mari cauze, subsemnații simt nevoia să își expună credința; să proclame scopul, limita, mijloacele și spiritul asociației lor. Schimbul este un drept natural, ca și Proprietatea. Orice cetățean care a creat sau a achiziționat un produs trebuie să aibă opțiunea, fie de a-l utiliza imediat pentru binele propriu, fie de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
izbucnește revoluția în urma căreia este instaurată efemera Republică a II-a (n. tr.). 3 Revoluția de la 1848 din Franța înseamnă și prima manifestare politică a socialismului. Un socialist, Louis Blanc, este membru în guvernul revoluționar care, la presiunea cluburilor socialiste, proclamă dreptul la muncă și creează Atelierele Naționale însărcinate cu procurarea de locuri de muncă șomerilor din Paris (n. tr.). 4 Guvernul provizoriu se constituie imediat după abdicarea lui Ludovic Filip de Orléans și proclamarea republicii, la 24 februarie 1848; Adunarea
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mai mică, pentru doctrina socială a Bisericii catolice) sunt colegi în Adunarea Constituantă (n. tr.). 18 Carta din 4 iunie 1814, concedată de Ludovic al XVIII-lea de Bourbon (1814-1815/1815-1824) după Restaurarea monarhiei, și Carta din 14 august 1830 proclamată de către Ludovic-Filip de Orléans (1830-1848) după Revoluția din iulie și abdicarea lui Carol al X-lea de Bourbon (1824-1830). Cartele reprezintă legile fundamentale ale regatului, însă spre deosebire de o constituție ele nu se revendică din principiul suvernității poporului, ci din cel
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
1967: 320 și urm.) cînd a auzit despre discursul lui Truman. Deși un discurs al fermității, acesta avea același caracter universalist ca și perspectiva idealistă a lui Wilson, din moment ce oferea un cec în alb oricărei mișcări din lume care se proclama anti-comunistă. Mai departe, el a criticat perspectiva anticomunistă, și nu antisovietică, precum și aspectul militar al doctrinei, orientat împotriva a ceea ce era în primul rînd o amenințare politică. Prin urmare, doctrina lui Truman și politica numită de îngrădire transformau îngrădirea din
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
În plus, propria sa teorie, în pas cu moda microeconomică, se bazează în cele din urmă pe unități și pe interacțiunea lor. Dacă ar fi totuși atacat pentru aceasta, Waltz ar face probabil apel la toate acele pasaje în care proclamă caracterul sistemic al teoriei sale. El întotdeauna poate mișca buturile. Pînă la urmă, Waltz nu este nici un fervent antireducționist, nici un fervent antiinductivist. Relaxînd asumpțiile sistemice și falsificaționist-deductive, Waltz a pierdut cele două elemente cu ajutorul cărora și-ar fi putut distinge
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cît se poate de clar. Dar aceasta nu stabilește încă o legătură necesară cu o anume metodologie folosită de cercetător, cu viziunea asupra lumii implicată de aceasta și cu concluziile analizei. Keohane (1988: 10) are perfectă dreptate atunci cînd se proclamă liberal, în ciuda aspectelor din agenda realistă și din viziunea realistă asupra lumii pe care le acceptă. Iar argumentul funcționează și în celălalt sens. Doar o mică parte dintre așa numiții realiști împărtășesc retorica profund conservatoare, anti-comunistă și geopolitic-militară a ceea ce
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ordine de lucruri. Turburarea autorităților, răsturnarea vieții zilnice sub imperiul miracolului sunt văzute cu un mare simț al evenimentelor fantastice. Apocalipsul cel mai grandios se amestecă cu ironia, în pagini excepționale. DEMOSTENE BOTEZ Fundamentul poeziei lui Demostene Botez este "sentimentalismul", proclamat cu onestitate chiar de poet în subtitluri justificative, ca spre a preântâmpina discreditul cu care critica primește o astfel de atitudine. Sentimentalismul nu e ingenuu, și controlat de inteligență devine o slăbiciune persiflată. O aplicațiune a acestui soi de sentimentalism
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
statului-națiune ce își are începuturile în preajma Revoluției Franceze (1789). Noțiunile de "stat" și "națiune" existaseră și înaite de Revoluție, dar la Revoluție 3 a avut loc combinarea celor două noțiuni pentru a forma o pereche care a fost mai întâi proclamată din punct de vedere normativ, iar apoi implementată empiric. Ideologia statului-națiune a fost formulată sub influența noțiunii lui Rousseau potrivit căreia suveranitatea emană din interiorul "poporului". Odinioară, prin noțiunea de "drept divin al regilor" se înțelegea că suveranitatea provenea de la
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
punct pe care de Gaulle l-a menționat cu 13 ani înainte în cuvântarea susținută în 1968 la Lyon. Socialiștii au rămas iacobini în sensul că își doreau să mențină unitatea națională ("nous proclamons notre attachement irréductible à la patrie" "proclamăm atașamentul nostru ireductibil față de patrie"), însă au considerat că o astfel de unitate putea fi obținută acum, nu prin negarea existenței diversității, după cum procedase iacobinismul tradițional, ci prin respectul democratic pentru această diversitate. Aceasta a însemnat recunoașterea drepturilor minorităților lingvistice
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
trecutului"12, acest trecut, precum și istoria în sine sunt receptate foarte diferit ("marea narațiune teleologico-marxistă", "experiențele formatoare ale subiectului psihoanalitic" etc.) și foarte puține abordări au de-a face cu accepțiunea academică, de școală asupra istoriei. Accentuând ideea că ruptura proclamată de către postmodernism este conectată la tipul de conștiință istorică occidentală și nu reprezintă "o condiție universală", Arnold concluzionează: "atunci când considerăm "istoria" în sensul său larg, popular, public [...] postmodernismul are probabil cel mai mare impact. Texte semnate de Dipesh Chakrabarty, David
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de schimbarea importantă a reperelor: "la un moment nedeterminat de-a lungul ultimilor douăzeci de ani ne-am mutat în mod imperceptibil din modernism către o eră nouă, încă nenumită"42. De asemenea, C. Wright Mills (The Sociological Imagination, 1959) proclamă sfârșitul erei moderne și debutul celei postmoderne și îi conferă celui din urmă termen o conotație negativă, care pare a fi depășită de către Huston Smith, care consideră că perspectiva postmodernă, ce a afectat profund filosofia contemporană, știința, artele și teologia
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
oferite exemple precum arhitectura lui Robert Venturi și Philip Johnson, experimentele muzicale ale lui John Cage, discursul artistic al lui Warhol și Rauschenberg, filme precum Blade Runner și Blue Velvet, teoreticienii postmodernității par a fi Baudrillard, Lyotard, Harvey, tocmai pentru că proclamă existența unei noi societăți și a unei noi ere, care necesită noi concepte și teorii care să explice schimbările produse la nivel socio-cultural. O microradiografie a referinței acestor doi termeni este inclusă și de David Lyon în studiile sale. Pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
abordări pe care el le propune în timp. Astfel, dacă în Gradul zero al scriiturii, scriitura este mai mult o noțiune sociolingvistică sau un sociolect, în Mitologii este prezentată o perspectivă a moralității scriiturii, iar în Critică și adevăr se proclamă faptul că totul este scriitură. Relația lecturii cu scriitura va fi surprinsă în S/Z, unde aceasta din urmă este prezentată ca o practică restauratoare a efectelor textuale și, prin urmare, o practică activă a lecturii. Plăcerea textului aduce o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai secundară", din moment ce este semnificantul grafic al unui semnificant fonic. Derrida dezavuează acest tip de gândire care dăinuie încă de la Platon, și pentru care mitul lui Theuth este la fel de actual; prin analize efectuate pe textele lui Saussure și Rousseau, el proclamă scrierea ca posibilitate a limbajului și, insistând asupra suplementarității, va produce un nou concept de scriitură, denumită gramme sau différance. Aceleași structuri de adâncime care funcționează în interiorul scrierii: repetiția, absența, spațierea, se regăsesc și la nivelul cuvântului vorbit tocmai pentru că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
deschiderea unui spațiu în care subiectul care scrie nu încetează să dispară"294. Astfel, Foucault va problematiza concepte precum subiectul, opera, omul, autorul, pe care le va așeza de altfel sub semnul absenței; acest lucru nu înseamnă că Foucault ar proclama inexistența lor, ci, dimpotrivă, ele sunt considerate teme fecunde de reflecție asupra modalităților în care conceptele de subiect, operă, om, autor au funcționat în interiorul cunoașterii. În această perspectivă, declararea "morții" acestor concepte reprezintă, de fapt, introducerea unei analize asupra modului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
bagajul conceptual și de sensibilitate propus de către discursul postmodern. 3.3.3. Filosofie sau literatură? De la conceperea postmodernismului ca stil și până la nivelarea distincției de gen dintre filosofie și literatură, saltul conceptual poate fi semnificativ, dar există voci care au proclamat deja această schimbare. Transformarea filosofiei în literatură 308 și a literaturii în filosofie se înscrie în proiectul mai vast al criticii rațiunii totalizatoare prin răsturnarea primatului logicii în fața retoricii. În acest context se amintesc îndeosebi trei nume importante pentru acest
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
există o semnificativă graniță între societatea modernă și cea contemporană, pe care va încerca în mod constant să o elucideze. Astfel, Baudrillard va descrie un set de implozii sugestive la nivelul ideologiilor, formelor culturale, al maselor și socialului, pentru a proclama că întreaga societate, în ansamblul său, este implozivă. Și ca efect al criticii poststructuraliste, dar și al propriei evoluții teoretice, Baudrillard va descrie și implozia sensului și a referinței, fluxul simulacrelor ajungând să înlocuiască jocul textualității sau al discursurilor într-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]