7,950 matches
-
-i se repede și iar se dă-nnapoi: " - O Sarmis, luptă lungă, grozavă e-ntre noi! "Ce fugi? Ce fugi? Nu vezi tu la luptă că te chem? Nu crede cum că tremur, nu crede că mă tem! Ș-atuncea iar răsare și fața-i slabă piere, Și ochiul fix se uită, cu spaimă și durere: "O inima mea lașă, de ce-nlemnești în sân, Sfîrșește! Și pumnarul îmi scap-acum din mâni... Dar îl voiu strânge bine... Stai... stai, nebun mișel " - Lovește crud
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
încă visu-l urmăresc și, în zădar din când în când,. Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da, Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când. Paserea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei, Dar oameni ce se mistuesc nu mai răsar din când în când. Că a mea viaț-ai chinuit, iertai de mult, ci-mi pare rău. L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atît amar din când în când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da, Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când. Paserea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei, Dar oameni ce se mistuesc nu mai răsar din când în când. Că a mea viaț-ai chinuit, iertai de mult, ci-mi pare rău. L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atît amar din când în când. {EminescuOpIV 425} CA ȘI STOA CE PRETINDE Ca și Stoa, ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Lucește mai frumoasă, surâde mai senină Ca o speranță dulce, un dulce mesager, Trimis de Domnul Lumei la Domnul unei țări. Diamant topit în stea, Doamnă peste stele, Ce lumini în țara mea Cerul țării mele, Ce din nord ai răsărit Peste lumi rebele, Îți cântăm bine-ai venit Doamnă peste stele! {EminescuOpIV 467} Împărați din Răsărit Pe al lumei mire L-au cătat și l-au găsit, Când le-a dat de știre Dulcea stea de diamant, Plină de iubire
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a unui monument roman. În timpul acesta, melodia cea dulce urmează, pe care o cântă nevăzuți încă: SILFII DE LUMINĂ Somnia regină combină-arbitrară Tristeță cu râs, Vrăjește vis de-aur în noaptea amară În suflet închis; Alături c-o umbră lumina răsare, Alături c-un nor, Din noaptea eternă prin raze apare Un sânt meteor. (: In timp ce cântecul durează, Mureșanu [doarme]. - Fața sa se descompune ca de-o fericire suprapământească - și asupra frunții sale, în toată ființa sa, plană seninul inspirațiunei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mare însă, teribil vis, În cerul lui petrece sublim și neajuns Nici ochiul unui înger pin nori-i n-a pătruns. Ci tânăra speranță în haină de mister Arată-n lume-oglinda-i cea plină de visări! În lumea adormită, lumina când răsare Din caosul ce fierbe întunecos și mare, Cu raza-ntîi atinge a geniilor munți Ce-n nourii de gânduri se pierd bătrâni cărunți Și-apoi abia la lume s-arată zâmbitoare, O maiestate mândră în car de foc... un soare! O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
asta Negruzzi Cu Madona lui Moretto, Atunci ești nenorocită Dona Diana, Dona Diana! {EminescuOpIV 480} 17. DIN OCEAN DE VISE... (cca 1870) Din ocean de vise ferice strălucitoare Ai apărut în viața-mi femee răpitoare Cum luna argintoasă albă zâmbind răsare Din înstelata mare! În ocean de visuri din ce în ce perite Te-ai dus și-ai stins cu tine ilusii fericite Cum luna melancolică și palidă dispare În înstelata mare! Pe-a gândurilor câmpuri din ocean de vise În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sfârșit și ea se-ndură. 64. CATRENE (cca 1876) Când te pierzi în valul vieții Trist la țărm doar eu rămîn: Brațe fără de nădejde, - Navă fără de stăpân. Cum se turbură izvorul Când din el drumețul bea, Astfel mă-nfioară dorul Când răsari în calea mea. Tu ești aerul, eu harpa, Care tremură în vânt, Tu te miști, eu mă cutremur Cu tot sufletul în cânt. Eu sunt trubadurul. Lira Este sufletul din tine, Am să cânt din al tău suflet Să fac
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ochii tăi citisem iubire dinadins Și-n calea vremii steaua mea O clipă s-au aprins. Apoi ca foi uscate, văsduhul coperind, Văzuiu nădejdi și fericiri Naintea mea pierind. Dup-acea dulce clipă, ce-atîta mă uimea, Nainte chiar de-a răsări Se stinse steaua mea. 75. E FOARTE RĂU DIN PARTE-ȚI (cca 1878) E foarte rău din parte-ți - Ai zis și ai surâs Ș-o lacrimă - ferice - Din ochi-ți s-au desprins. E foarte rău din parte-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
arc de pilastri Un prinț Cu ochii albaștri. {EminescuOpIV 543} Se-nvioșează fețele Ș-un matelot [agale], C-o luminare coborî-n Camara de butoae. De odat-un țipăt spăimântat Urlă-n urechi spre mare, Vine-ndărăt, dar flacăra De-asupra lui răsare. {EminescuOpIV 544} Se-nvioșează fețele Ș-un matelot [agale], C-o luminare coborî-n Camara de butoae. De odat-un țipăt spăimântat Urlă-n urechi spre mare, Vine-ndărăt, dar flacăra De-asupra lui răsare. {EminescuOpIV 545} Apucă vergile în larg Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Vine-ndărăt, dar flacăra De-asupra lui răsare. {EminescuOpIV 544} Se-nvioșează fețele Ș-un matelot [agale], C-o luminare coborî-n Camara de butoae. De odat-un țipăt spăimântat Urlă-n urechi spre mare, Vine-ndărăt, dar flacăra De-asupra lui răsare. {EminescuOpIV 545} Apucă vergile în larg Și pînzile cuprinde Și de frânghii și de catarg Plesnind, sburînd se prinde. Iar căpitanul fără păs De moartea-n foc ori apă Dă luntri-n jos și pe femei Și pe copii coboară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
datoriile uriașe față de cărțile pe care le-am citit. Miezul nu hrănește dezinteresat coaja. Adevărul are nevoie de complicitatea libertății. Învinge-l ca să-i transferi calitățile tale, nu să-i perfecționezi defectele. Este imposibil ca din investițiile generozității să nu răsară nimic. Speranțele încolțesc uneori din stări mizere. Precum ciupercile din bălegar. Oamenii mari își îmbrâncesc epoca din tandrețe. De mii de ani, oamenii se preocupă îndeosebi de silueta cuvântului imposibil. Dreptatea înseamnă punerea adevărului în brazdă. Chiar și cel care
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
păstrezi sufletul curat. Pentru că el aspiră toate mizeriile vieții. Succesul subit te poate mistui. Nu suntem egali, ci ușor ... complementari. Inscripționate, tricourile tinerilor au devenit autentice măști. Pe vremuri, duelul rafina caracterul și bunele maniere. În fața unei ferestre murdare soarele răsare degeaba. Îmbinând liturghia, corida și bordelul, spaniolii s - au ales cu tristețea. Cu lacrimi în ochi, nu vezi prea bine pe unde mergi. Condiția umană este sfâșiată de perpetua gâlceavă dintre spiritul de ordine și cel de aventură. Până când vom
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în complexitate și în nuanțe. Simplificările usucă. La nord - americani este vorba despre o febră a muncii, nu despre un cult. Nu suntem egali, ci ușor .... complementari. Pe vremuri, duelul rafina caracterul și bunele maniere. În fața unei ferestre murdare soarele răsare degeaba. Succesul subit te poate mistui. Gazetarul rămâne marele, ori măruntul istoric al clipei. Până când vom deveni îngeri, statul și legile vor fi indispensabile. Preludiul revoltei este dezastrul. Elita autentică ar trebui să fie conclavul celor buni, nu aroganța celor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
noroc, sunt călcați în picioare la poartă și nimeni nu-i scapă! 5. Secerișul lui este mîncat de cei flămînzi, care vin să-l ia chiar și din spini și averile lui sunt înghițite de oameni însetați. 6. Nenorocirea nu răsare din țărînă și suferința nu încolțește din pămînt. 7. Omul se naște ca să sufere, după cum scînteia se naște ca să zboare. 8. Eu aș alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aș spune necazul meu. 9. El face lucruri mari și nepătrunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
dacă-l smulgi din locul în care sta, locul acesta se leapădă de el și zice: "Nu știu să te fi cunoscut vreodată!" 19. Iată, așa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieții lui; apoi din același pămînt răsar alții după el. 20. Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană și nu ocrotește pe cei răi. 21. Ba încă, El îți umple gura cu strigăte de bucurie și buzele cu cîntări de veselie. 22. Vrăjmașii tăi vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
atotputernicia: cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit? 5. El mută deodată munții, și-i răstoarnă în mînia Să. 6. Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii. 7. Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare și ține stelele sub pecetea Lui. 8. Numai El întinde cerurile și umblă pe înălțimile mării. 9. El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară și Ralițele, și stelele din ținuturile de miază-zi. 10. El face lucruri mari și nepătrunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
25 1. Bildad din Șuah a luat cuvîntul și a zis: 2. "Puterea și groaza sunt ale lui Dumnezeu. El face să împărățească pacea în ținuturile lui înalte. 3. Cine ar putea să-I numere oștile? Și peste cine nu răsare lumina Lui? 4. Cum ar putea omul să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu? Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat? 5. Iată, în ochii Lui, nici luna nu este strălucitoare, și stelele nu sunt curate înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
scurgere ploii, și a însemnat drumul fulgerului și al tunetului, 26. pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni; 27. pentru ca să adape locurile pustii și uscate, și ca să facă să încolțească și să răsară iarba? 28. Are ploaia tată? Cine dă naștere picăturilor de rouă? 29. Din al cui sîn iese gheața și cine naște promoroaca cerului, 30. ca apele să se îngroașe ca o piatră și fața adîncului să se întărească? 31. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
imagine modernă, originală, a unui sat oarecare, reușind să redea mai bine ca oricine ,,generalul,, dramei țărănești, prin prisma dictonului: să ne despărțim de trecut râzând. Ma declar mândru, că de pe meleagurile vasluiene, de unde îmi trag și eu obârșia, a răsărit un prozator de înaltă clasă, ce lasă literaturii române un roman despre care, sunt sigur, se va mai vorbi. Acum când închei, îmi dau seama că nu am spus esențialul, atât despre această carte cât și despre autor. Pentru că e
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
Poate ea mai simte încă acel fior minunat, Dar el rece o privește și îi spune: s-a terminat! Și-a luat hainele și ușa a deschis-o cu o viteză mare. Aceasta e povestea ce o știm toți că răsare, La început e totul bine și ei ne promit marea cu sarea, Finalul e ucigător, căci uită cât de largă mai e zarea. Se iau și pleacă și dau peste ceva ce nu există Și o pățesc și ei ca
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
un izvor? Nu știți să le ștergeți, doar priviți Spre o eternitate de neoprit. Mâine va fi o nouă zi pentru noi, Hai să lăsăm tristețea deoparte! E fără sens, e umilitor Să tot plângeți păcatele curate. SOARELE ABIA A RĂSĂRIT El vine la mine într-o zi în care soarele abia a răsărit, Se bagă în pat, mă așteaptă ca pe o floare, Se uită la mine, e cald și timid, e limpede că dragostea nu moare. Mă atinge încet
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
neoprit. Mâine va fi o nouă zi pentru noi, Hai să lăsăm tristețea deoparte! E fără sens, e umilitor Să tot plângeți păcatele curate. SOARELE ABIA A RĂSĂRIT El vine la mine într-o zi în care soarele abia a răsărit, Se bagă în pat, mă așteaptă ca pe o floare, Se uită la mine, e cald și timid, e limpede că dragostea nu moare. Mă atinge încet, încet, și cad pradă gândurilor sale, Aș vrea să fug, să fac cumva
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Se uită la mine, e cald și timid, e limpede că dragostea nu moare. Mă atinge încet, încet, și cad pradă gândurilor sale, Aș vrea să fug, să fac cumva să scap, Căci poate într-o zi nu va mai răsări același soare. Mă vrea la el în brațe, eu mă mișc încetișor Și mă întorc cu spatele la el, tremurătoare. Ce vrea? Ce vreau? E un mister, ca o iluzie tulburătoare. Sunt ca o prințesă iar el e prințul meu, Cel pe
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
aș spune că am treabă, Și că nu vă pot primi pe toți în mintea mea. Aș asculta foșnetul frunzelor, Dintr-o seară tăcută de septembrie, Când cad fără milă și ne părăsesc, Sunt grăbite, ne uimesc. În visul meu, răsar acum Mici petale de parfum, Mici ruine străvechi, Părăsite. Aș asculta valurile mării Și apoi m-aș îneca în ele, Gândind că niciodată, n-aș putea Pleca din Rai. DURERE POETICĂ Mă inund lângă sticle și borcane goale, Cad peste
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]