KorAP: Find »[drukola/base=rătăci & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...247 248 249 ...344 >

8,590 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

fie legumele. Ating ușor cu vârful piciorului una dintre acestea. Ar putea fi varză sau salată verde. Sau, poate, frunze ale unei plante care crește sub pământ. Sinceră să fiu, poate să fie și un extraterestru. Habar n-am. Mai rătăcesc o vreme, după care mă așez pe o bancă de lemn acoperită cu mușchi și mă uit la un tufiș din apropiere acoperit cu flori albe. Mm. Ce drăguț. Și acum ? Oare ce fac oamenii în grădinile lor ? Îmi trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cu ulei și cu verdeață. Iau o gură - și e absolut divină. Cred că ți-a fost foarte greu când ți-a murit bărbatul, mă aventurez prudentă. — A fost o perioadă cumplită. O spune pe un ton alb. O găină rătăcește pe sub masă și Iris o gonește. Am avut dificultăți financiare. Eu nu mă simțeam bine. Dacă nu era Nathaniel, cred că pierdeam pub-urile. Dar el a avut grijă să repună lucrurile pe linia de plutire. În memoria tatălui său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

Tu ai uitat călătoria. Nici eu nu mi-o mai amintesc cum trebuie și, tare mi-e teamă că am s-o uit de tot, puțin câte puțin, tocmai din cauza cuvintelor, de parcă nesfârșita călătorie a lui Krog s-ar fi rătăcit deja În vorbele care, de acum, nu mai sunt doar ale lui Moru și ale mele. De parcă vorbele astea, blestematele, ar Îngropa chiar călătoria care le-a născut. De parcă Însăși viața lui Krog ar fi răpită de ele, de curvele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Săgeți. Le pui În arc așa, și le ațintești asupra vrăjmașului. Runa! am strigat În minte, iar ea s-a ridicat, cu burta mare de-acum, și a scos arcul cu săgețile din traiste. A văzut un trunchi de copac rătăcit În peșteră și a tras În el trei săgeți care s-au Înfipt una lângă alta, alcătuind ceea ce Selat numea un triunghi perfect. - Oh, făcură vânătorii strânși În jurul focului. Triunghi, spuseră și ei cuvântul cel nou. Ce se face cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
apă limpede când era seceta mai mare. Eh, printre celelalte stele ale Câinelui Mare, Tuni Îmi arătă una căreia Îi spunea Binu Tolo. Apoi, mă puse să-mi Încordez privirea, ca să Încerc să văd o altă stea, mai micuță, care rătăcea prin văzduh alături de Binu Tolo. N-am văzut nimic. - Nici n-ai cum s-o vezi, pufni Tuni În râs. Nimeni n-o vede pe Po Tolo. Po e cel mai mic lucru pe care Îl știe un Dogon. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
stăteam În fața ei, mut și prost, nu făcuse altceva decât să tragă vânturi. Asta făcuse, de fiecare dată când dăduse ochii cu Krog, pe atunci ucigaș și acum stăpân al vorbei. Ia, era și ea o femeie ca toate celelalte, rătăcită de-acum printre sumedeniile de amintiri ale coborâtului din Tatăl, pe jumătate fiu al Psarei și nepot al Milei. Dacă voi ajunge vreodată Înapoi acasă, și dacă pe deasupra voi fi victorios, poate că Siloa o să catadicsească să se uite la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
locul În care mă duceam la scaldă În copilărie, am zărit stânca ce se asemăna cu Tatăl, am recunoscut locul de unde pândeam urșii, și am recunoscut și valea adâncă unde hăituiam mamuții Înainte să prăvălim pietroaie peste ei. M-am rătăcit și m-am Întors pe urmele mele? - m-am Întrebat, așezându-mă alene pe un bolovan. Ce fel de călătorie a fost asta? M-am Învârtit În cerc? Ce naiba făcusem? Ce mai conta? Am răsuflat adânc și am recunoscut mirosul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
doi ani. Barra se uită la munții mei, clătinând din cap. Nici pe departe nu aduceau cu Muntele Mamă, și nici de speriat nu ne speriau la fel. Numai iarna trebuia să fii cu băgare de seamă să nu te rătăcești În viscol; altminteri erau munți tare buni. - Păi, făcu Barra, ce Înseamnă asta? - Cred că am isprăvit călătoria, i-am zis. Ne-am așezat amândoi, la sfat. Tot vorbiserăm despre clipa asta, că Într-o bună zi o să Încheiem călătoria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

ați încurcat rău de tot... HAMALUL: V-a dus norul, domnule. O fi fost un nor blestemat. Un nor fantomă... care se formează dintr-o dată, din nimic... și-i duce... îi duce pe călătorii prin ploaie... îi învârte și-i rătăcește... Eu cunosc acest nor, domnule, e un nor blestemat, care ajunge deasupra stației noastre... și se topește brusc. Ați căzut într-o cursă, da... Trebuie să fugiți. CASIERUL: Noi... am considerat că e de datoria noastră... să... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și l-a chemat pe Grubi și l-au cărat cu căruciorul aici. Și când l-au adus mai trăia încă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Foarte tulburat.): Și ce v-a spus? Cine era? IOANA: Ne-a spus că s-a rătăcit și că el trebuia să ajungă în altă parte. Și mi-a cerut un pahar cu apă și eu i-am adus un pahar cu apă. Și tata l-a întrebat ce simte și el a spus că nu simte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tot. N-are cine să-i îngroape. (Pauză; CĂLĂTORUL este profund tulburat, se plimbă de-a lungul peronului; IOANA îl urmărește, vinovată, cu privirea.) IOANA (După un timp.): Domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... IOANA: Cum se face că v-ați rătăcit? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu. IOANA: Nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu (Pauză.) Cred că sunt bolnav. IOANA: De ce se rătăcesc toți călătorii prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde știi că se rătăcesc? IOANA: Mi-a spus tata. Mi-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
urmărește, vinovată, cu privirea.) IOANA (După un timp.): Domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... IOANA: Cum se face că v-ați rătăcit? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu. IOANA: Nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu (Pauză.) Cred că sunt bolnav. IOANA: De ce se rătăcesc toți călătorii prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde știi că se rătăcesc? IOANA: Mi-a spus tata. Mi-a spus că s-a întâmplat ceva cu voi. Mi-a spus că de un timp vă rătăciți și nu mai știți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Da... IOANA: Cum se face că v-ați rătăcit? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu. IOANA: Nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu (Pauză.) Cred că sunt bolnav. IOANA: De ce se rătăcesc toți călătorii prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde știi că se rătăcesc? IOANA: Mi-a spus tata. Mi-a spus că s-a întâmplat ceva cu voi. Mi-a spus că de un timp vă rătăciți și nu mai știți să mergeți după ploaie. Și în loc să mergeți după ploaie vă rătăciți pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
bolnav. IOANA: De ce se rătăcesc toți călătorii prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde știi că se rătăcesc? IOANA: Mi-a spus tata. Mi-a spus că s-a întâmplat ceva cu voi. Mi-a spus că de un timp vă rătăciți și nu mai știți să mergeți după ploaie. Și în loc să mergeți după ploaie vă rătăciți pe câmpuri și pe dealuri pe unde nu plouă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Are dreptate. IOANA: De ce vă rătăciți? Hai, spune-mi... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se rătăcesc? IOANA: Mi-a spus tata. Mi-a spus că s-a întâmplat ceva cu voi. Mi-a spus că de un timp vă rătăciți și nu mai știți să mergeți după ploaie. Și în loc să mergeți după ploaie vă rătăciți pe câmpuri și pe dealuri pe unde nu plouă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Are dreptate. IOANA: De ce vă rătăciți? Hai, spune-mi... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E un fel de boală. IOANA: Ce fel de boală? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E ciudat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
a spus că de un timp vă rătăciți și nu mai știți să mergeți după ploaie. Și în loc să mergeți după ploaie vă rătăciți pe câmpuri și pe dealuri pe unde nu plouă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Are dreptate. IOANA: De ce vă rătăciți? Hai, spune-mi... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E un fel de boală. IOANA: Ce fel de boală? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E ciudat de tot, Ioana. În loc să ne ducem după ploaie, ne îndepărtăm de ea. IOANA: Și vă rătăciți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
IOANA: De ce vă rătăciți? Hai, spune-mi... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E un fel de boală. IOANA: Ce fel de boală? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E ciudat de tot, Ioana. În loc să ne ducem după ploaie, ne îndepărtăm de ea. IOANA: Și vă rătăciți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. IOANA: Și înainte nu vă rătăceați? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. IOANA: Și-o să muriți cu toții? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu. IOANA (Revelație.): Nu cumva ești ultimul călător prin ploaie? Nu ești cumva tu ultimul care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
E un fel de boală. IOANA: Ce fel de boală? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E ciudat de tot, Ioana. În loc să ne ducem după ploaie, ne îndepărtăm de ea. IOANA: Și vă rătăciți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. IOANA: Și înainte nu vă rătăceați? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. IOANA: Și-o să muriți cu toții? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu. IOANA (Revelație.): Nu cumva ești ultimul călător prin ploaie? Nu ești cumva tu ultimul care a mai rămas? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu. IOANA: Ce frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cuțitului a început să tremure în mâna mea... Ce-o să fie, Grubi? HAMALUL: Nu știu. Parcă se lasă noaptea... IOANA: Unde-i tata? De ce n-a venit tata? HAMALUL: Nu știu. S-a oprit și ceasul. Poate că s-au rătăcit... IOANA: Cum să se rătăcească pe șinele astea drepte? HAMALUL (Foarte tulburat.): Nu știu! Nu știu! Mi se face greață... Mai bine mă culc... Se întinde pe bancă.) IOANA: Grubi, ce-i cu tine? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vezi, ți-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în mâna mea... Ce-o să fie, Grubi? HAMALUL: Nu știu. Parcă se lasă noaptea... IOANA: Unde-i tata? De ce n-a venit tata? HAMALUL: Nu știu. S-a oprit și ceasul. Poate că s-au rătăcit... IOANA: Cum să se rătăcească pe șinele astea drepte? HAMALUL (Foarte tulburat.): Nu știu! Nu știu! Mi se face greață... Mai bine mă culc... Se întinde pe bancă.) IOANA: Grubi, ce-i cu tine? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vezi, ți-am spus... aici nu mai e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
picături de apă, mici, mici care n-au văzut niciodată un pahar... și nu le pare rău. Cum poate să-ți pară rău... după ce? Sau ți-e dor de fratele tău? Ce să-ți spun eu ție? Dacă te-ai rătăcit, ce să-ți fac? Trebuia sa te duci la fratele tău. Ți-e dor de el? Spune? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ascuns, chircit, prăbușit.): Da. IOANA: Am să-l caut, fii liniștit. Cum arată fratele tău? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E... așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

fost în putere, oricum, am sosit. Orașul străbătut noaptea, prin ceață! Află că a fost ceva de neuitat. Exact ca-n filmul ăla cu Jean Gabin și cu mai cine? Pierre Etaix? Le Brouillard îi zicea, mi-aduc aminte că rătăcesc amândoi noaptea prin Paris în ceață și pentru a putea ieși din nou la lumină, trebuie să descifreze tablourile vivante care le ies în cale, cu polițiști, cu femei pierdute, cu un zarzavagiu... Oricum așa mergeam și eu prin ceață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

în jur. Nu mai pricepea unde se află. Două fetișcane veneau, îmbrățișate strâns, spre el. Li se proțăpi în față și speriat, încercând totuși să pară prietenos, le întrebă: - Este-adevărat că drumul ăsta merge la gară? Nu cumva m-am rătăcit pe cale, copilele mele? Fetele se despărțiră, îl ocoliră, strângându-se apoi iar una în alta. Izbucniră în râs. Buzata se repezi spre el, făcându-i semn să plece. - Hai tataie, pași, fă pași! Las-o Baltă cu textele. Suntem lesbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
urgent la Prefectură și mai întârzie. Telefonăm maestrului Pârțângău de la tine că... O găsi în dormitor, chircită lângă șifonierul cu ușile larg deschise. Goală, strângea la piept o pălărie crem din ațică. Câteva furnici alergau pe pamblica lată, rozulie. Parcă rătăciseră drumul și zoreau în neștire spre niciunde. Cu bidineaua Ramurile, dese, ale castanilor înalți, dinspre bisericuța de lemn, triau, parcă, razele soarelui. Le lăsau să cadă molșeșite, lipsite de dogoarea vipiei, chiar peste cele cinci cabine ale toaletelor ecologice de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

cerceta ce s-a întâmplat cu adevărat, părăsi strada Mântuleasa și se mută în cămin. Familia ei nu mai voi s-o vadă niciodată, iar poliția, după ce stabili că nu există probe suficiente pentru a formula un act de acuzare, rătăci dosarul sub un maldăr de documente nerezolvate. În familia Ioanei, ca și în familia Elenei, domnește acum neîncrederea, iar în sufletul lui Filip - confuzia. WHIPIE, WEST VIRGINIA În orășelul Whipie din Virginia de Vest a izbucnit de multă vreme un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]