7,454 matches
-
temperaturi înalte. Coeficientul pentru aproximația liniară se obține astfel ca "Mach" (pronunție , după numele fizicianului austriac Ernst Mach) este o unitate de măsură folosită în aerodinamică pentru a exprima viteza unui corp care se deplasează într-un fluid: proiectil, avion, rachetă etc. Viteza Mach 1 este egală cu viteza sunetului în fluidul respectiv; în condiții standard Mach 1 este egal cu 1224 km/h (sau 340 m/s). "Numărul lui Mach" este o mărime adimensională care arată de cîte ori este
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
asemenea, utilizată pe scară largă și în Al Doilea Război Mondial. Cele mai moderne tunuri sunt similare cu cele utilizate în Al Doilea Război Mondial, deși importanța armelor de calibru mare (ex. a tunurilor, a mortierelor) a scăzut odată cu dezvoltarea rachetelor. În afară de folosirea lor pe scară largă în război, tunurile s-au găsit aplicații pașnice, în special în controlul avalanșelor. "Cannon" (în engleză) este derivat din vechiul cuvânt italian "Cannone", având sensul „tub mare”, provenind din latinescul "Canna", la rândul său
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
de pușcă, proiectilele erau săgeți, vergele sau schije de metal, precum și substanțe otrăvitoare. Dovada arheologică cea mai veche care atestă acest lucru provine din Manciuria 1288; aceste mașini de aruncat săgeți au fost perfecționate în aruncătoare de flăcări și de rachete.Această armă ajunge în Europa prin negustorii arabi, astfel de arme fiind amintite de călugării franciscani Wilhelm von Rubruk și Roger Bacon în 1256. În Europa armele de foc apar în prima jumătate a secolului al XIV-lea. Astfel, în
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
Praful de pușcă cunoscut și sub numele de "pulbere neagră" (germ.: "Schwarzpulver") a fost prima substanță explosivă descoperită de om, azi fiind folosit numai în pirotehnică în fabricarea de rachete pentru focurile de artificii. Praful de pușcă este un amestec compus din 75 % azotat de potasiu (salpetru), 15 % cărbune de lemn și 10 % sulf (fără părți acide), toate componentele trebuie să fie în stare de pulbere. Depozitarea trebuie să fie
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
până la descoperirea explozivilor de azi este singura materie explosivă folosită în artilerie, sau alte arme de foc. In prima jumătate a secolului al XIX-lea este introdus treptat utilizarea nitroglicerinei și dinamitei. Astăzi praful de pușcă folosit numai pentru fabricarea rachetelor destinate focurilor de artificii.
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
, (cunoscută și că "Rachetă lunară") a fost o rachetă cu mai multe trepte utilizată de NAȘĂ în cadrul programelor Apollo și Skylab. Acest tip de rachetă folosea combustibil lichid și era de unică folosință. , cea mai mare rachetă din familia Saturn, a fost proiectată sub
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
, (cunoscută și că "Rachetă lunară") a fost o rachetă cu mai multe trepte utilizată de NAȘĂ în cadrul programelor Apollo și Skylab. Acest tip de rachetă folosea combustibil lichid și era de unică folosință. , cea mai mare rachetă din familia Saturn, a fost proiectată sub directă supraveghere a lui Wernher
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
, (cunoscută și că "Rachetă lunară") a fost o rachetă cu mai multe trepte utilizată de NAȘĂ în cadrul programelor Apollo și Skylab. Acest tip de rachetă folosea combustibil lichid și era de unică folosință. , cea mai mare rachetă din familia Saturn, a fost proiectată sub directă supraveghere a lui Wernher von Braun la Marshall Space Flight Center în Huntsville, Alabama. Principalele companii care au contribuit la
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
, (cunoscută și că "Rachetă lunară") a fost o rachetă cu mai multe trepte utilizată de NAȘĂ în cadrul programelor Apollo și Skylab. Acest tip de rachetă folosea combustibil lichid și era de unică folosință. , cea mai mare rachetă din familia Saturn, a fost proiectată sub directă supraveghere a lui Wernher von Braun la Marshall Space Flight Center în Huntsville, Alabama. Principalele companii care au contribuit la proiectare și construcție au fost Boeing, North American Aviation, Douglas Aircraft Company
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
la proiectare și construcție au fost Boeing, North American Aviation, Douglas Aircraft Company și IBM. Saturn V este cel mai puternic vehicul de lansare (adus în stare operațională) din punctul de vedere al înălțimii, greutății și al sarcinii utile. Totuși rachetă de productie rusească Energia care a executat doar 2 zboruri de test avea o forță de propulsie verticală (în limba engleză, "thrust" = împingere) la decolare puțin mai mare. În total NAȘĂ a lansat 13 rachete de tipul Saturn V, între
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
și al sarcinii utile. Totuși rachetă de productie rusească Energia care a executat doar 2 zboruri de test avea o forță de propulsie verticală (în limba engleză, "thrust" = împingere) la decolare puțin mai mare. În total NAȘĂ a lansat 13 rachete de tipul Saturn V, între 1967 și 1973, fără să piardă vreodată încărcătură utilă. Principala sarcină a acestei rachete a fost să transporte oameni pe Lună. După întreruperea Programului Apollo, rachetă a fost folosită pentru lansarea pe orbită a laboratorului
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
o forță de propulsie verticală (în limba engleză, "thrust" = împingere) la decolare puțin mai mare. În total NAȘĂ a lansat 13 rachete de tipul Saturn V, între 1967 și 1973, fără să piardă vreodată încărcătură utilă. Principala sarcină a acestei rachete a fost să transporte oameni pe Lună. După întreruperea Programului Apollo, rachetă a fost folosită pentru lansarea pe orbită a laboratorului spațial Skylab. Cele trei trepte ale rachetei Saturn V au fost proiectate de diverse firme subcontractate de NAȘĂ. Cu
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
puțin mai mare. În total NAȘĂ a lansat 13 rachete de tipul Saturn V, între 1967 și 1973, fără să piardă vreodată încărcătură utilă. Principala sarcină a acestei rachete a fost să transporte oameni pe Lună. După întreruperea Programului Apollo, rachetă a fost folosită pentru lansarea pe orbită a laboratorului spațial Skylab. Cele trei trepte ale rachetei Saturn V au fost proiectate de diverse firme subcontractate de NAȘĂ. Cu toate acestea în urma unor multiple preluări și fuziuni toate au ajuns sub
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
și 1973, fără să piardă vreodată încărcătură utilă. Principala sarcină a acestei rachete a fost să transporte oameni pe Lună. După întreruperea Programului Apollo, rachetă a fost folosită pentru lansarea pe orbită a laboratorului spațial Skylab. Cele trei trepte ale rachetei Saturn V au fost proiectate de diverse firme subcontractate de NAȘĂ. Cu toate acestea în urma unor multiple preluări și fuziuni toate au ajuns sub tutela firmei Boeing. Treptele rachetei au fost testate la Stennis Space Center de lângă Bay St. Louis
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
lansarea pe orbită a laboratorului spațial Skylab. Cele trei trepte ale rachetei Saturn V au fost proiectate de diverse firme subcontractate de NAȘĂ. Cu toate acestea în urma unor multiple preluări și fuziuni toate au ajuns sub tutela firmei Boeing. Treptele rachetei au fost testate la Stennis Space Center de lângă Bay St. Louis, Mississippi. Baza a fost folosită ulterior pentru verificarea și testarea motorului principal al navetei spațiale cât și a noilor motoare RS-68 ale rachetelor de tip Delta IV EELV și
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
ajuns sub tutela firmei Boeing. Treptele rachetei au fost testate la Stennis Space Center de lângă Bay St. Louis, Mississippi. Baza a fost folosită ulterior pentru verificarea și testarea motorului principal al navetei spațiale cât și a noilor motoare RS-68 ale rachetelor de tip Delta IV EELV și Ares V. La începutul anilor 1960 Uniunea Sovietică depășise cu mult Statele Unite în cursa pentru cucerirea spațiului. În 1957 sovieticii au lansat primul satelit artificial al Pământului, Sputnik 1, iar pe 12 aprilie 1961
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
oameni pe Lună până la sfârșitul acelui deceniu. La momentul respectiv singură experiență pe care o aveau americanii referitoare la zborurile spațiale cu oameni la bord era zborul suborbital de 15 minute al misiunii Freedom 7, efectuat de Alan Shepard. Nicio rachetă purtătoare din lume nu putea în acel moment să efectueze o misiune spre Luna dintr-o singură lansare urmată de un singur zbor. Rachetă purtătoare Saturn I era în dezvoltare în acel moment, dar nu zburase încă și, fiind prea
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
bord era zborul suborbital de 15 minute al misiunii Freedom 7, efectuat de Alan Shepard. Nicio rachetă purtătoare din lume nu putea în acel moment să efectueze o misiune spre Luna dintr-o singură lansare urmată de un singur zbor. Rachetă purtătoare Saturn I era în dezvoltare în acel moment, dar nu zburase încă și, fiind prea mică, ar fi fost necesare mai multe zboruri pentru a plasa pe orbită toate componentele modulului lunar. În fazele inițiale ale proiectului NAȘĂ a
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
aleasă ca fiind cea mai ușoară și rapidă metodă pentru atingerea obiectivului propus de președintele Kennedy (a se vedea secțiunea Alegerea metodei de aselenizare din articolul Programul Apollo). Între anii 1960 și 1962 Marshall Space Flight Center (MSFC) a proiectat rachete care puteau fi folosite pentru diverse tipuri de misiuni. Versiunea inițială, C-1, a trecut prin toate fazele de proiectare, construcție și testare și a ajuns să fie cunoscută sub numele de Saturn I. Proiectul C-2 a fost abandonat
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
versiunea C-3 ca parte a metodei "Earth Orbit Rendezvous", cu mențiunea clară că ar fi fost necesare cel puțin patru sau cinci lansări pentru o singură misiune. Între timp, MSFC (Marshall Space Flight Center) plănuia deja să construiască o rachetă și mai mare, versiunea numită C-4, cu patru motoare de propulsie de tip F-1 echipând prima treaptă, o a doua treaptă de tip C-3 și o a treia treaptă (modelul numit S-IVB) cu un singur motor de
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
fiecare din cele trei trepte, iar ultimul urma să fie un zbor circumlunar. O misiune cu oameni la bord era programată pentru anul 1969. La mijlocul anului 1962 NAȘĂ a decis să modifice foaia de parcurs. Toate cele 3 trepte ale rachetei urmau să fie testate încă de la prima lansare. Astfel se reduceau drastic timpul necesar pentru teste și totodată numărul de rachete necesare, de la 25 la doar 15. Această schemă presupunea că treptele rachetei să funcționeze perfect de la prima lansare. În
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
pentru anul 1969. La mijlocul anului 1962 NAȘĂ a decis să modifice foaia de parcurs. Toate cele 3 trepte ale rachetei urmau să fie testate încă de la prima lansare. Astfel se reduceau drastic timpul necesar pentru teste și totodată numărul de rachete necesare, de la 25 la doar 15. Această schemă presupunea că treptele rachetei să funcționeze perfect de la prima lansare. În 1963 versiunea C-5 a primit numele de Saturn V, și firma Rocketdyne a produs primele motoare. În 1966, motorul F-1
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
de parcurs. Toate cele 3 trepte ale rachetei urmau să fie testate încă de la prima lansare. Astfel se reduceau drastic timpul necesar pentru teste și totodată numărul de rachete necesare, de la 25 la doar 15. Această schemă presupunea că treptele rachetei să funcționeze perfect de la prima lansare. În 1963 versiunea C-5 a primit numele de Saturn V, și firma Rocketdyne a produs primele motoare. În 1966, motorul F-1 a trecut de inspecția tehnică, NAȘĂ considerând că este complet pregătit pentru
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
V, și firma Rocketdyne a produs primele motoare. În 1966, motorul F-1 a trecut de inspecția tehnică, NAȘĂ considerând că este complet pregătit pentru misiunea cu oameni la bord, care avea să aibă loc pe 6 septembrie. Prima lansare a rachetei Saturn V a avut loc pe 9 noiembrie 1967, în cadrul misiunii Apollo 4, fără echipaj uman, iar prima lansare cu oameni la bord a urmat 1 an mai tarziu, în decembrie 1968. Apollo 8 a avut misiunea să înconjoare Luna
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
Saturn V a avut loc pe 9 noiembrie 1967, în cadrul misiunii Apollo 4, fără echipaj uman, iar prima lansare cu oameni la bord a urmat 1 an mai tarziu, în decembrie 1968. Apollo 8 a avut misiunea să înconjoare Luna. Rachetă Saturn V este fără îndoială una din cele mai impresionante mașinării construite vreodată. Având peste 110 m (363 picioare) înălțime, 10 m (33 picioare) diametru, o masă totală de aproximativ 3000 de tone și o sarcină utilă de 118000 kg
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]