7,014 matches
-
de cașmir... Nu făceam decât să-mi salut câteva dintre cunoștințe și, iată, aveam deja o scrisoare lungă cât lista invitaților de la Apartamentul 16. Am continuat: Când veți citi această scrisoare, eu voi fi murit. Sunt très fericită aici, în rai. Viața cu o inimă frântă era insuportabilă și nu mai puteam fi o povară pentru voi toți. Sper că înțelegeți de ce am făcut gestul acesta - vreau să spun, pur și simplu nu puteam suporta gândul că voi fi singură toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de cap îngrozitoare și mi-era greață. Ceva mă zgâria pe piele. Tremuram. Am deschis ochii, apoi i-am închis repede. Ah! Dumnezeule! Până peste poate de groaznic! Încă eram în camera mea de la Ritz. Sau poate că eram în rai. Poate raiul e un apartament de la Ritz. Am zărit silueta unui bărbat. —Excusez-moi, monsieur, am murit? am șoptit năucă. Nu, mi se răspunse. Très supărător. De ce nu murisem? Ce n-a funcționat cum trebuie? Te-am găsit. — Cine naiba ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
îngrozitoare și mi-era greață. Ceva mă zgâria pe piele. Tremuram. Am deschis ochii, apoi i-am închis repede. Ah! Dumnezeule! Până peste poate de groaznic! Încă eram în camera mea de la Ritz. Sau poate că eram în rai. Poate raiul e un apartament de la Ritz. Am zărit silueta unui bărbat. —Excusez-moi, monsieur, am murit? am șoptit năucă. Nu, mi se răspunse. Très supărător. De ce nu murisem? Ce n-a funcționat cum trebuie? Te-am găsit. — Cine naiba ești? am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Elsinore, o femeie divorțată cu doi copii, o femeie de vârsta mea, stătea cu mândrie în dreapta șefei lesbienelor daneze. Nu scuipa în sân, nu-și făcea cruce: piei, Satană! Acolo, Mircea, mi s-a părut că am atins o clipă raiul. În ultima seară m-am întors la Mica Sirenă m-am cocoțat până la obrazul ei rece și am sărutat-o. Mi-am plimbat degetele pe urma gâtului ei tăiat și lipit, așa cum am făcut în Dresda cu ruina afumată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vreodată. Mircea, nu e imaginația unei minți rătăcite. Toți copiii au ieșit în curte și nu-și puteau mișca ochii de pe cer. Cum eu eram pe colină, tot ce percepeam era mirosul de sevă, de rășină și imaginea aceea de rai în care Dumnezeu mai dădea un semn altor Noe, un alt semn al alianței. Așteptam într-o liniște în care nu-mi auzeam decât ritmul unei inimi micite de efortul din noapte. Așteptam să se deschidă cerul, chiar acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Dom’le, eu citesc ce scrie femeia asta, gândește cu capul ei, să știi! - Nu există așa ceva, se rățoia la el toașu senator. La un moment dat, de lehamite, m-am retras la pupa să văd Dunărea la Cazane. Un rai pustiu pe malul sârbesc, plin cu șosele goale și mici vile cu storurile trase. Un rai pustiu pe malul românesc: doar sălbăticie în toată splendoarea ei. M-am întors la masă în colțul meu de lângă lăutar. Din partea opusă, cu scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
așa ceva, se rățoia la el toașu senator. La un moment dat, de lehamite, m-am retras la pupa să văd Dunărea la Cazane. Un rai pustiu pe malul sârbesc, plin cu șosele goale și mici vile cu storurile trase. Un rai pustiu pe malul românesc: doar sălbăticie în toată splendoarea ei. M-am întors la masă în colțul meu de lângă lăutar. Din partea opusă, cu scaunul dat pe spate și capul cu bărbia sus, ca al unui leu și cinșpe bani, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Și I, suferă de tensiuni și incertitudini. Nu știe dacă mai poate fi primită la un program anti-body... iar eu o plimb după grâu, spirulină, după semințe, crezând realmente că nu există exotisme nelegitime cât există speranță. Îmi amintesc ce rai liniștit era aici în 2001, la prima mea venire. Părea că necazul nu atinge nici ca o umbră, iar dacă o face, e temporar și rezolvabil. M-am contaminat de starea lor de bine și am ajuns să îi iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am pus la mintea lui și am și făcut-o. Jurnalul se întrerupe foarte des. Nu am să apuc să povestesc până la capăt călătoria. De altfel, partea de frumusețe este filmată pe o peliculă la fel de mută ca și noi în fața raiului de pe Keyes. Un rai care e cu putință și fiindcă un popor excepțional (că doar și-a strâns oameni liberi de peste tot) s-a uitat mai bine (prin reprezentanții săi, desigur) și a decis că poți să te miști de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui și am și făcut-o. Jurnalul se întrerupe foarte des. Nu am să apuc să povestesc până la capăt călătoria. De altfel, partea de frumusețe este filmată pe o peliculă la fel de mută ca și noi în fața raiului de pe Keyes. Un rai care e cu putință și fiindcă un popor excepțional (că doar și-a strâns oameni liberi de peste tot) s-a uitat mai bine (prin reprezentanții săi, desigur) și a decis că poți să te miști de colo-colo, pe insule, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Apoi, fără să-mi dau seama, mă întind pe spate pe cuvertura albă și răcoroasă și închid ochii. E ca și cum m-aș scufunda într-un nor. Nu vreau să mă ridic. Nu vreau să mă ridic din patul ăsta. E raiul pe pământ. A fost o zi lungă. O zi lungă, epuizantă, transformată într-un coșmar dureros. Tot ce vreau e să se termine. — Scuze, Samantha. Deschid ochii, mă sforțez să mă ridic și-o văd pe Trish intrând înapoi, urmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
răsare și apune?” Hasan le cere oamenilor săi să uite dragostea, muzica, poezia, vinul, soarele. Disprețuiește ce are Creația mai frumos și cutează să rostească numele Creatorului. Și Îndrăznește să făgăduiască paradisul! Crede-mă, dacă fortăreața lui ar fi poarta raiului, aș m-aș lipsi de rai! Nu voi pune niciodată piciorul În acea speluncă de cucernici prefăcuți! Vartan se așază, Își freacă apăsat ceafa, Înainte de a rosti, pe tonul cel mai deznădăjduit: — Pentru că acesta ți-e răspunsul, e vremea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
oamenilor săi să uite dragostea, muzica, poezia, vinul, soarele. Disprețuiește ce are Creația mai frumos și cutează să rostească numele Creatorului. Și Îndrăznește să făgăduiască paradisul! Crede-mă, dacă fortăreața lui ar fi poarta raiului, aș m-aș lipsi de rai! Nu voi pune niciodată piciorul În acea speluncă de cucernici prefăcuți! Vartan se așază, Își freacă apăsat ceafa, Înainte de a rosti, pe tonul cel mai deznădăjduit: — Pentru că acesta ți-e răspunsul, e vremea să-ți dezvălui o taină veche. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe șira spinării. — Revoluția română. Sau, mă rog, cum s-o fi numit mascarada cu morți din decembrie ’89. Liliane se relaxează: revoluția română n-o excita deloc, ba chiar o lăsa rece. — Dar înainte de ’89, în orfelinatul meu era raiul pe pământ față de cum am auzit că e acum. Măcar înainte personalul știa de frica partidului, a miliției, unii chiar de frica lui Dumnezeu. Acum, personalul nu mai știe de frica nimănui: partidele sunt de banc, poliția e mână-n
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
portofel? Păcat de bani, o să se ude și se duc pe apa Sâmbetei. Fără să se întoarcă, Lionel îi dă o hârtie de 10 euro. Cerșetorul o ia și mulțumește bine crescut: — Mersi. Ai un suflet bun, o s-ajungi în rai. De ce n-aștepți până duminică, să vezi ce se-ntâmplă? Știi ce rece e apa? M-am spălat azi-dimineață pe picioare. Nu vreau să mor când vrea ea! se răzvrătește Lionel. Nu vreau! Vreau să mor când vreau eu! Până
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în costumul negru cumpărat special pentru această ocazie. E ora 12.20. Lionel e îmbrăcat impecabil, așa cum trebuie când ai o Musafiră de o asemenea importanță. Plictisit să tot asculte același vals, deschide televizorul. Începe să baleieze posturile. Ajunge pe RAI UNO. Se transmite slujba de la Vatican. În Piața San Pietro, credincioșii se pregătesc să asculte finalul discursului papal, pe care pontiful îl rostește în mai multe limbe străine. El spune, întâi, în italiană: — Doamne, apără-l pe robul tău, Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
chemat-o la el în birou pe Ana Briceag pentru o chestiune care nu suferă amânare. Ana Briceag intră și închide ușa cu cheia. Lionel, fără să se recomande, îi spune lui Anghel direct, în românește: — Pulică, dă repede pe RAI UNO! Obișnuit să îndeplinească ordinele venite din țară fără să crâcnească, Anghel ia telecomanda și comută pe canalul italian. Vede adunarea din Piața San Pietro. Îl aude pe papă spunând în rusește: — Doamne, apără-l pe robul tău, Lionel Frunza
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
scurt al ciorapilor aurii sculptând în aer picioarele fus ale păsării flămânde, primăvara. Nu auzea, nu vedea nimic distinsul domn, cufundat în răsfoitul ziarelor. — Așa e omul, uită repede, se auzi iarăși vocea bătrână. Avem țara asta frumoasă, climă de rai... Dar s-a zis cu natura! Numai cu natura nu mai faci nimic. Omul face totul, mintea lui. D-aia ni s-a înfundat, d-aia. Uite la ei, au și uitat iarna! Au uitat grozăvia, nici nu le pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cozile pentru vinul ăsta puturos, din surcele și gunoaie. Recepționerului de hotel Vancea nu-i pasă dacă scapă sau nu! Nu-mi pasă de nimic, ține minte. Dar lui îi păsa. Filozof, Sorbona! Când a înțeles ce îl așteaptă în raiul unde se întorsese, s-a pitit. Relații, bani, depozitul de vinuri... scăpăm noi. Așa credea filozoful. N-a scăpat, cum știi, n-a scăpat. Mie nu-mi pasă, chiar dacă scap, cumva. Mie, nu, să știi. Nepăsarea mea e mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
diferențialele divine", asemenea razelor Unului din viziunea lui Hölderlin, și cu acestea creează un univers transfigurat, ca răspuns la disanalogia ontică dintre misterul avar și realul uman, exercitată de "frânele transcendentale" divine. În volumele "Poemele luminii", "Pașii profetului" -apolinicul (Lumina raiului, Din copilăria mea), se asociază cu dionisiacul (Vreau să joc, Dați-mi un trup, voi, munților) învăluite în clarobscur. În culegerile "În marea trecere" (Psalm) și "Lauda somnului" (Somn), "La cumpăna apelor" (Din adânc) domină abisalul, pentru ca în volumele "La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de un poem din folclor. Cosmicul, cu aspectele sale complexe, apare cel mai evident în Miorița. Orizontul în care are loc balada nu se limitează la priveliștea edenică din primul distih ("Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai"), ci are rază infinită. Un univers multivalent de coloratură aparte, dezvoltând deschiderea vizionară a poetului anonim. În Miorița se pune o problemă filozofică fundamentală integrarea cosmică a omului. Această integrare se operează prin nunta cu moartea, înțeleasă aici drept simbol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Această integrare se operează prin nunta cu moartea, înțeleasă aici drept simbol și anume, simbolul comuniunii universale, al contopirii omului cu Natura cu elementele care-i înscriu spațiul fizic și sufletesc: la planul terestru, plaiul luminos ca o gură de rai, semnând frumusețea cerească a locului unde se desfășoară viața zi de zi a eroului baladei alături de oile sale simbol al iubirii, câinii simbol al puterii, caii simbol al înțelepciunii; se trece apoi nemijlocit la planul înălțării deoarece înălțarea este simbolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
gândea că există totuși o compensație într-o altă lume, o supraființare eternă. Este posibil ca omul să poată aclimatiza și locui și ale planete, și totodată să prelungească indefinit viața, vindecând-o și de îmbătrânire. Va fi ca în raiul visat de religii. Deci teoretic s-ar putea presupune că ontologic omul va reuși să creeze un asemenea absolut al vieții adică fără maladii, fără suferințe, fără moarte. Dar aparent straniu, Eminescu credea că "absolutul (existenței) este frate cu moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Și amintim că tot din poezie, sub forma ei cea mai pură, s-a născut și filozofia morții din balada Mioriței, în viziune unică pe plan universal: moartea ca hierofanie feerică a omului cu întreaga natură, începând cu "gura de rai" de pe plaiul pământesc și sfârșind cu munții mari și cerul astrelor. Iar vorbind de indieni, trebuie reliefată viața lui Rabindranath Tagore, care reprezintă un model paradigmatic de trăire filozofică și poetică în spiritul panteismului hindus, unificarea universală având loc sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Intre absența noastră din lume și prezența noastră potențială, așezăm poezia ca o punte, ca un model posibil de existență. La poarta paradisului, arhanghelul de pază îl întreabă pe Goethe ce eroism a efectuat pe pământ ca să merite intrarea în rai, ce răni poate să-i arate. Iar poetul răspunde că rănile vieții, ale iubirii sunt cântecele sale: Ce merit am să intru-n rai, Mă-ntrebi, Arhanghel Păzitor ? În fața ta un om tu ai Și asta-nseamnă-un luptător. Aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]