6,973 matches
-
situată în munții blajini ai Banatului, la nord de Caransebeș: o triplă crimă perpetrată de un psihotic, un paranoic care-și pusese în cap să omoare cât mai mulți membri de partid, câștigându-și în acest fel libera intrare în raiul creștinesc!... Cazul stârnise vâlvă până la București, de unde s-a deplasat o echipă de criminologi, dacă nu mă-nșel în frunte cu celebrul Ciacanica. Eu l-am invitat într-o seară pe procurorul Negru, care-mi fusese coleg la liceul „Brediceanu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cât mai puțin din măreția lui, atunci aici Dumnezeu a nimerit-o. Era locul cel mai potrivit pentru așa ceva. În afara cupolei strălucitoare de pe Stâncă, care merita să fie suflată cu aur pentru a da o mai bună idee despre poarta raiului, unde piuie turturelele și se odihnesc, sub stânca lui Abraham, sufletele musulmanilor în așteptarea Judecății de Apoi interdicția de reprezentare a fost bine respectată. Privită din exterior, moscheea Al-Aqsa, cenușie și nu prea înaltă, nu pare cine știe ce. Măreția i-o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și trimițându-i până una alta o fotografie a lui: mandilionul. Siriana este o variantă a arameenei, o limbă de cultură și de cult, despre care adepții nu se îndoiesc că a fost limba lui Adam și a Evei în rai, înainte de Babel. Astăzi, mulți sirieni își caută refugiul în Turcia, împreună cu caldeenii, verii lor, pe platoul de la Tur Abdin, între Tigru și Eufrat, pradă atât kurzilor, cât și turcilor. Alții pleacă în Germania și în Suedia. Sau la Sarcelles. Mereu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu mai sfințește curajul militarilor noștri (supraînarmați și submotivați). Indulgența deplină și întreagă pentru păcate, luarea în grijă a familiilor și a bunurilor pelerinului plecat de către cler, certitudinea pe care o aveau "victimele săbiei ismaelite" de a merge drept în rai, cohortele Cerului escortându-i pe victorioși toate aceste contracte de asigurare pe viață fără de care nebunii noștri după Dumnezeu în cămăși de zale n-ar fi putut "elibera" niciodată Ierusalimul au trecut de cealaltă parte, la cei și la cele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lorsqu'on ne mettait pas la main dessus, souvent on ne la voyait plus. ... Dacă cuvântul Domnului nostru se adeverește: "Fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăția cerurilor..." el, e sigur că se va duce deadreptul în rai. Carol Magnu trimise Saxonilor călugări și soldați pentru a-i convinge. Bella puer lumen quod habes, conceda puellae, Sic tu caecus amor, sic erit illa Venus. Acest distih a fost făcut apropos de împrejurarea că Filip II al Spaniei avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și a proprietarilor. Din ploaea și din răceala aceia, flămând și ostenit, când mă văd la lumină și căldură, în casa încăpătoare și primitoare a lui cuconu Nicu, fost primar multă vreme la Șipote, cred că am intrat în fericirile raiului. Un borș bun de puiu dres cu smântână, o friptură rumănă, în grabă făcute, cu dragoste slujite, ne aduce inimile la loc și Eliseu procurorul uită să ne spuie dacă barometrul său mai prevestește ori nu, ploae. Veselul nostru căpitan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu popa, s-au chirchilit și primesc pe ministru cu grozav entuziasm. [LEXIC. NUNTA DOMNIȚEI RUXANDA] [1927]* Dintr-o colindă basarabeană: Câte flori sunt pre pământ Toate mărg la jurământ. Numa spicu grâului Și cu lemnu Domnului Stau la poarta Raiului Și judecă florile Unde li-s mirosurile. Le-au luat madamele Să-și stropască straele. (Șezătoarea an. XXXVI, no. 6-7.) Tot din același loc din Iertăciune la nuntă: Că (Dumnezeu) în raiu a făcut Pe strămoșul nostru Adam, De ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ei cazanele de ciorbă și polonice. Mai marii lor lor se chemau "ciorbagii" (coloneii), sacagii (căpitani); bucătarii cu șorțuri de piele neagră umblau la locurile de cinste. Ienicerii purtau măntăli vinete și calpace nalte albe împodobite cu pene de pasărea raiului. Urmași din osul Prorocului purtau turban verde. Ordine și disciplină. Liniște și curățenie. "Candelele noastre ard cu aer și oleu dela ghiauri dobândă cu sabia." "Domn al veacului său" Sultanul. În juru-i feluriți slujitori, bărbieri, paici, picheri, cafegiu, cel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pământului și a lucrurilor nu-i a omului, ci a lui Dumnezeu. Viforul dreptății va mătura toată spurcăciunea. A se sumeți la bine înseamnă a-ți sfâșia inima nu hainele. Rivarol E mai ușor să înțelegi iadul cu chinurile decât raiul cu fericirea. Dorința față de pasiune e ca plăcerea față de fericire. Dar dorința devine ades pasiune, pe când plăcerea nu va ajunge niciodată fericire. Omul pune mai multă ardoare ca să câșige, decât ca să păstreze. (De aici izbânda, în etaje, a răsturnărilor sociale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care face fragi. Esențe mirositoare, ale căror frunze le cunoaștem și noi ca mirodenii. Caucazul își proectează în depărtare piscurile ninse și stâncăriile goale. Devastat de păduri, risipindu-și stâncăriile, zăgăzuiește cătră răsărit orizontul. Aici va fi fost cândva un rai al oamenilor primitivi; de aici s-au adus cele mai multe fructe ale regiunilor temperate. Cireș, vișin, zarzar, piersic, măr și păr. Munții s-au pustiit; se fac încercări de replantare. Aici, la țărmul mării pontice, unde a fost adus de puhoaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
căuta în literatură. * Cântecul Mioarei* S-aude, s-aude departe, la munte gomăn gomănind oile pornind. Suie și coboară zi lungă de vară ziua până-n sară, din vărsat de zori pân-la sâniori; de la sâniori pân-la cântători. Pe-o gură de rai dincolo de plai ies trei turme mari cu trei păcurari; unu-i moldovean unu-i ungurean și unu-i vrâncean. Iar cel ungurean și cu cel vrâncean mări s-au vorbit și s-au sfătuit ca să mi-l doboare pe cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bei măcar o picătură cu mine, zic; iar dacă faci semn cu fruntea că ți-i greață de băutură, poftește și primește încă o bumașcă de douăzeci-și-cinci. Și să-mi mai cânți, ca să mă sui până la Sfântul Petrea, în livada raiului. Am mai cerut vin; ea mi-a cântat iar... Precum paserea, observă badea Chirilă, fulgerând din geană. Adevărat, precum paserea, frate, confirmă cu melancolie ungureanul. Și eu o chem iar și scot a patra bumașcă; și iar îmi cântă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
siniliu ca vioreaua. 10 Septembrie 1956 Miercuri, 12 septemvrie [VOVIDENIE-NEAMȚ] La ora nouă, în liniștea însorită din valea noastră a schitului Slătior, a sunat salutarea magarului celui simpatic de la schitul Pocrov, de sus, din locul încântat ce-i zâce Poiana Raiului. Acolo se găsește o bisericuță înoită de curând, câteva chilii ș-o casă cu acoperiș înalt șindrilit. În ograda împrejmuită cu răzlogi din latura Pocrovului, câteva oițe, două văcuțe și Golovici măgărușul. E un măgăruș înțelept, cu ochii veseli, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dezvoltă acest motiv al vivificării naturii se deschid toate cu o dimensiune eterică: „Ce mi-e negru sus, pă cer?”, „Ce zboară, zboară,/ Pe lângă ceruri?”, „Sus, mai sus, pe lângă cer” sau într-o formă poetică mai recentă: „Sus, în poarta raiului”. Drumul inițiatic pe care revine eroul acestor texte conține explicația pentru abilitățile ieșite din comun ale perechii cal-călăreț. Cerul unde apare voinicul înainte de a înfăptui gesturile magice reprezintă spațiul privilegiat al zeilor și al eroilor trecuți prin „rituri de ascensiune
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și la flăcăul viteaz. În poveștile și legendele românești Dumnezeu în chip de bătrân este însoțit de Sfântul Petru, împreună răsplătind sau pedepsind faptele muritorilor. Mai trebuie amintită imaginea din mentalul popular care face din Sfântul Petru chelarul de la porțile raiului. Poziția lui, de filtru între sacrul drept, preluând un termen de la Roger Caillois, și lumea pământenilor, transmite lui Petrea Făt-Frumos abilitatea de a ieși din profan și de a reveni în el, fără nici o contagiune periclitantă. Cheile de la porțile paradisiace
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
principală este cea de „operator al trecerii de la un nivel la altul al existenței” mai ales că „poporul crede despre cal că cu caii nu te cuprinde nici un lucru rău, fiind blagosloviți de Ilie; cu calul poți merge și în rai și în iad, că te scoate și de aici și de acolo”. Metaforă a iuțimii și autorității animaliere, sintagma „puiu leului” circumscrie, în același timp, calul la cultul solar. Animalul mitic, specific faunei altor continente, apare în colindele de fecior
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am văzut deja. Cel dispărut are nevoie de însoțirea cu zorii, neofiții merg spre răsărit și se întorc inițiați de pe tărâmul soarelui. Un basm din colecția Ispirescu sintetizează perfect funcția de călător total a soarelui: „el dimineața stă în poarta raiului, și atunci este vesel, vesel și râde la toată lumea. Peste zi este plin de scârbă, fiindcă vede toate necurățiile oamenilor și daia își lasă arșița așa de cu zăpușeală; iară seara este mâhnit și supărat, fiindcă stă în poarta iadului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
consubstanțial cu lichidul vieții. Derivarea rară de la substantivul apă, în formă negativă, sugerează exact absența unei modificări de stare, calul nu a fost înghițit de ape, le-a traversat doar. Feciorul transformat are acces la o perspectivă amplă, în grădina raiului, și vede hora zânelor, aceasta fiind iluminarea, ca recompensă maritală a chinului inițiatic. În basme, cel mai adesea, fântâna cu apa dintre lumi înghite ființa istorică și face să germineze identitatea spirituală, în mit. În basmul Cenușăresei-Cenușotcă din Fundu Moldovei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
potențialul vital este în mod fundamental mijlocită de un arbore considerat sacru în mentalul românesc: salcia. Botezul încheie și desăvârșește procesul inițiatic prin capacitatea lui de a anula formele superficiale de existență și de a recrea viața. În basmul Pomu raiului, puiu cântător, bobul mărgăritar, cules în Fărcașele, Olt, protagonista (mezina ce promite să-i nască prințului copii cu embleme astrale) este îngropată de vie și ținută astfel până ce fiii ei cresc și demonstrează îndeplinirea făgăduielii. Aceasta implică necesitatea ca descendenții
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Simziana pentru erou. Pătrunderea treptată a semnificațiilor este asistată de maeștri inițiatori, „învățători mai cunoscători”, care înțeleg amprenta simbolică și descoperă sugestia maritală. Cea din urmă metaforă pentru mireasă ne poartă în plan vegetal: „Unii ziceau că-i floare de rai/ s-o rupă al nostru dulce crai,/ Alții că-i viță de vie/ Să-i fie craiului soție”. În așteptarea flăcăului, floarea fată se veștejește, imagine corespondentă metaforic dorului: „nu-nflorește/ Nici nu rodește,/ Nici locul nu-i priește/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în mod impresionant. Motivele inițiatice sunt comune colindelor și basmelor, furtul astrelor, asociat în mod automat cu eroii de tip Greuceanu, apare și într-o colindă din Agighiol, Tulcea: „Dar ce pradă mi-a prădat?/ Nuna Luna, Soarele,/ Și cheile raiului./ Raiul mi s-a-ntunecat,/ Iadul mi s-a luminat./ Dumnezeu mi s-a-ntristat,/ Scară d-albă mi-anălțat,/ Peste lume s-a uitat,/ Dar în lume ce-a aflat?/ Tot voinicul de Ovidiu”. Dezechilibrul cosmic creat de intruziunea haosului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mod impresionant. Motivele inițiatice sunt comune colindelor și basmelor, furtul astrelor, asociat în mod automat cu eroii de tip Greuceanu, apare și într-o colindă din Agighiol, Tulcea: „Dar ce pradă mi-a prădat?/ Nuna Luna, Soarele,/ Și cheile raiului./ Raiul mi s-a-ntunecat,/ Iadul mi s-a luminat./ Dumnezeu mi s-a-ntristat,/ Scară d-albă mi-anălțat,/ Peste lume s-a uitat,/ Dar în lume ce-a aflat?/ Tot voinicul de Ovidiu”. Dezechilibrul cosmic creat de intruziunea haosului este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
noauă țări!/ Ș-o bătut și ș-o făcut,/ Noauă țări o ocolit,/ Ca soru-sa n-o găsât” (Malu - Ilfov). Călătoria cu opincile de fier, peste nouă țări, răscumpără în basme tabu-ul încălcat. Aici ea este echivalentă călătoriei prin rai și iad (din subtipul I, 1.I) a Soarelui, fiind menită a „deschide ochii” pretendentului asupra gravității păca¬tului. Neîntors din hotărârea sa, fratele își pierde sora definitiv prin transformarea ei în mreană și apoi în lună de către Dumnezeu, în urma
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mitic, pentru că folosește aceeași magie a legării, o strunire vremelnică a răului. Atât bota, cât și straița trec împreună cu inițiatul în lumea morților, cu ajutorul sicriului - barcă a lui Charon, și personajele de pe tărâmul thanatic suportă efectul darurilor sacre (paznicul de la rai e băgat și el în straiță, iadul este evacuat la sosirea bătrânului). În zilele noastre obiceiul funebru de a transmite obiecte pentru viața de dincolo, atât pentru cel mort, cât și pentru cei ce au plecat înaintea lui, este foarte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
încercării: de la fiara totem, la floarea simbol al statutului marital și la mireasă. Punctul final al ipostazei feminine se încadrează într-un uman recunoscut, cu drepturi sociale. Imaginea vegetală a fetei păstrează dominanta sacrului: „Unii ziceau că-i floare de rai/ s-o rupă al nostru dulce crai,/ Alții că-i viță de vie/ Să-i fie craiului soție”. În așteptarea flăcăului, floarea fată se veștejește, imagine corespondentă metaforic dorului: „nu-nflorește/ Nici nu rodește,/ Nici locul nu-i priește/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]