8,278 matches
-
zicem moral; un eșec care este și o victorie incontestabilă În același timp, adică o reușită adaptare. 13 Adeseori, foarte adeseori, mă bănuiam pe mine Însumi de o acută rigiditate a principilor când observam cât de flexibili, de „adaptabili”, de „realiști” sunt cei din jurul meu - sau cei care „conduceau” politica, literatura, școala! Bănuiala mea mergea destul de departe, adică puneam uneori semne de egalitate Între „rigiditatea” principilor mele și un fel de nebunie, de incapacitate de adaptare, de autism - nu numai social
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care nu numai că desfid „simțul practic”, dar și normele de comunicare și de reacție. Atunci, În ’72-’73, mi s-a „oferit”, ca să zic așa, varianta de a fi „nițel nebun”, dar cum eu, cu bine-cunoscutul meu simț „ne-realist”, am refuzat-o, demonstrându-mi logica și puterea creatoare printr-o carte publică, mi s-a „oferit” cealaltă „variantă”, ceva mai puțin „clasică”, mai puțin „curată”, dar... variantă totuși! Și, la drept vorbind li s-a oferit lor această variantă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
primul rând, din vina, Încă o dată, a acelor formidabile calități, sensibilitatea și imaginația, care, dezvoltate precoce, m-au făcut incapabil de a găsi o măsură justă, o distanță „justă” față de ceea ce se Întîmpla „În jur”, o cât de cât rezonabilă, realistă, reacție față de ceea ce numim stimuli exteriori, indiferent că era vorba de ființe vii sau de fenomene. O continuă falsă, exagerată percepție! Da, dar azi Îmi dau cont, supraviețuind acestor talazuri și accidente, mici catastrofe și mari, dureroase, neînțelegeri, că acolo
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sociale și umane care să reflecte sau să dea culoare unei comunități, mediu sau epoci. Sigur, și acestea, dar aceasta se face „la marginea ecranului”, și, În acest sens - numai În acest sens! - acești creatori nu sunt ceea ce se cheamă realiști! Mai degrabă vizionari, inși interesați și „intrigați” profund de ceea ce se „ascunde” În spatele acestui bogat și dramatic teatru al existenței. Printre abisali sau vizionari eu Îi includ - și nu numai eu, se’nțelege! - pe cei care refuză să „mai descrie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Noi n-am fi creat și nu ne-am fi scuturat de multe scorii și false idei dacă Matei, mereu calm și sagace, ironic și extrem de european, nu ne-ar fi ajutat să ne situăm ideile, să avem o clară, realistă, critică reprezentare asupra fondului nostru ideatic și asupra primelor noastre scrieri. Tipică pentru el a fost relația cu mine: În primii trei ani, Între ’58 și ’61, deși asaltat de prietenul comun, Nichita, să se apropie efectiv de mine, ardeleanul-bănățean
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
despleteau la nesfîrșit, trădându-mi nu numai gândirea, să zicem de tip arborescent, retorică, dar și „febra persoanei” care scrie, „incapacitatea autorului” de a fi detașat, calm și rece În actul, zis obiectiv, al creației. Mai ales În cazul „romancierului realist” care trebuie să stea la semi-distanță și să contemple calm și lucid totul! Da, dar... totul sunt eu!, striga mereu În mine o voce și, cu amărăciunea că nu am, că nu posed, nobila inspirație poetică, mă „afundam” cu cerbicie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trebuie să le Întâmpine un creator care vrea să-și afirme „cu orice preț” originalitatea, mă gândeam În primul rând la acesta: incapacitatea de „adaptare” a unui autor, a unui creator, care-și „transportă” senin și „naiv” ideile năstrușnice, „ne-realiste”, În viața sa adultă, ciocnindu-se de indivizii din jur, „treji și deștepți”, care se supun regulilor curente, generale și tiranice, adesea. Ei bine, cât timp va rezista un poet, un dramaturg, un cercetător, În obstinația sa ce nu numai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și Moldova puteau ridica astfel la luptă efective mai numeroase decât marile puteri europene! Disproporția militară dintre români și turci ar fi fost, așadar, mai mică decât s-a considerat inițial. Unii istorici au Încercat totuși să judece lucrurile mai realist. P.P. Panaitescu aducea În discuție două argumente. Primul, ușor de sesizat la o simplă privire a hărții, este acela că drumul turcilor spre inima Europei nu trecea prin țările române. Teatrul românesc era pentru ei oarecum periferic. Înaintarea turcească s-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mult mai simple decât a avut În realitate. Ar fi existat o opțiune cvasiunanimă a românilor pentru desăvârșirea unității naționale prin dezrobirea Transilvaniei. În fapt, lucrurile au fost ceva mai complicate. Până la 1914, unirea Transilvaniei nu intra În categoria proiectelor realiste. Românii revendicau egalitatea În drepturi cu maghiarii (cu puțin timp Înainte de izbucnirea războiului, au avut loc chiar negocieri pe această temă Între Partidul Național Român din Transilvania și autoritățile ungare). Era luată În considerare și perspectiva federalizării. Aurel C. Popovici
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fi considerat În egală măsură un roman de dragoste și un roman filozofic, pe tema psihologiei raporturilor dintre un bărbat și o femeie, dar și a incomunicabilității dintre civilizații. În continuare, Eliade s-a Împărțit Între opera sa literară (parte „realistă“, parte fantastică) și cercetările de mitologie și de istorie a religiilor. El vede În gândirea mitică o dimensiune fundamentală a condiției umane; mitul nu Înseamnă neadevăr, ci tentativa de a pătrunde dincolo de Învelișul aparent al lucrurilor. Noaptea de Sânziene, romanul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Paris, unde i se poate vedea atelierul devenit muzeu, Brâncuși a introdus În arta europeană elementele simplificate și abstracte ale folclorului românesc. Asimilarea unor forme arhaice a reprezentat de altfel una dintre principalele căi de depășire a artei figurative și „realiste“. Cu figurile lui cioplite sau șlefuite până la abstractizare — purtând Însă Întotdeauna și un sens filozofic —, Brâncuși este printre primii, dacă nu chiar cel dintâi deschizător de drumuri spre ceea ce avea să devină sculptura secolului al XX-lea. Prin el, arta
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
astăzi în România? - Dragă Vasile, scriitorii din tren au fost atât de diferiți... Am auzit și citit de la literatură feministă la poezie scrisă în vechi ritmuri scandinave, de la romane polițiste psihologice la bestselleruri pe formula Barbara Cartland, de la poezie crudă realistă până la poeme cu porumbei ai păcii. A fost o lume diversă, de valori diferite, cu concepții diferite. Dar n-ar fi fost plicticos să fie altfel? Am făcut acest lung preambul la întrebarea ta pentru a sugera că mi-e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
1889) sau Garcia Lorca (1927) n-au fost depășite valoric încă. Iar scriitori apar, slavă Domnului, aproape în fiecare zi. În acest context, mi-aș permite să fac câteva referiri și la mine. Scriu poezie și proză. Proza mea este realistă și abordează subiecte care se desfășoară în trecut. În ceea ce privește poezia, am aderat la mișcarea intitulată „poezia experienței”, mai bine zis mă înscriu în „linia clară” a acestei mișcări cu multiple ramificații. - Am avut în Tren momente când literatura și politicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sensul pe care-l dădeau vechii greci acestor două apelative, atribute caracteriale ce defineau la ei tot atâtea școli de gândire, poziții fundamentale față de marile concepte ale vizibilului și invizibilului. După cum am arătat mai sus, Matei deținea, aproape, monopolul „simțului realist”, al „simțului social”, nu o dată ne uimea și chiar stupefia prin judecățile sale tranșante, îmbibate de sarcasm, asupra mediului și oamenilor în mijlocul cărora ne învârteam. Sarcasmul său însuși, o formă radicală de definire și limitare, avea cel puțin două fețe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
drept un promotor al „romanului citadin” și țin minte că-mi arăta cu multă mândrie că în multe cronici numele noastre erau alăturate. Apoi, poate prin mimetism literar sau ambițios de a „atinge” un public mai larg, a „abordat proza realistă”, servindu-se de „uneltele” acesteia, personaje vii, dialog, intrigă, comentarii sociologice etc. Vârful de reușită a fost romanul Păsările, care a avut un succes remarcabil de critică, altele precum Apa sau Iluminări, unul mai puțin evident, romane redactate cam în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
caz asemănător în cele cinci volume Închisoarea noastră cea de toate zilele ale de curând dispărutului Ion Ioanid, fost redactor la Europa liberă, la München, în care deținuții, dar și gardienii sau șefii penitenciarelor au dreptul, ca într-un roman realist, la portrete calme, obiective, atmosfera însăși creionată din tușe variate, realiste, apte să ne facă a retrăi într-adevăr, măcar în parte, infernul, absurdul acelor destine ale unora din elita culturală, politică sau financiară a României.Ă Cum o spuneam
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
zilele ale de curând dispărutului Ion Ioanid, fost redactor la Europa liberă, la München, în care deținuții, dar și gardienii sau șefii penitenciarelor au dreptul, ca într-un roman realist, la portrete calme, obiective, atmosfera însăși creionată din tușe variate, realiste, apte să ne facă a retrăi într-adevăr, măcar în parte, infernul, absurdul acelor destine ale unora din elita culturală, politică sau financiară a României.Ă Cum o spuneam, Ivasiuc a găsit susținători printre unii scriitori evrei marxizanți, atrași de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o atitudine exclusivistă față de alte modalități ale genului, cu atât mai mult cu cât România a avut nevoie, ca un stat tânăr, neformat încă și bizuindu-se pe straturi masive țărănești sau mărunt negustorești și de meseriași, de o proză „realistă” în sensul cel mai propriu ca și de „cronici”, istorice sau familiale, care să cimenteze populațiile atât de diverse încă, psihologic și structural vorbind, ce curgeau din provincii aflate, secole, sub influență rusă, turcă sau ungaro-austriacă. Acest puternic și clasic
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ideal”. (E suficient să ne amintim de eroii unor romane care ne-au atras în tinerețe, pe noi, lectorii, dar și pe autorii lor, mă gândesc bineînțeles la Jack London, Saint-Exupery, Malraux sau Hemingway. Sau nefericitul, „sindicalistul”, dezamăgitul de „socialismul realist al URSS” și fantasticul prozator care a fost Panait Istrati!...Ă Iar înaintea celor ce visau „călătoriile și aventura” a fost generația - și generațiile! - care visau fapte de arme. Cariera marilor cuceritori de popoare și primele semne și „portrete” le-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vreun semn mai profund, mai „durabil” de „recunoaștere” a unei înrudiri spirituale, deși literatura română modernă, mai ales cea din sudul țării, e impregnată de literele și spiritul francez... Dar... are rost să ne plângem, să ne văităm la nesfârșit, realiști cum trebuie să fim azi și, în sfârșit, liberi, mai are vreun sens să ne așteptăm „salvarea” sau recunoașterea meritelor nostre literare venind „din afară”, nu importă de unde?! Și... acel pizmuit și visat în exces „Nobel” nu e bine, nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fost înainte de ’71, erau doar o mască, machevializându-l și atribuindu-i o dublură ideatică și un dar genial de teatralitate umană și politică! Iată că „scepticii” - atât cei contemporani, scepticii români de atunci, cât și scepticii în general - devin din „realiști” - și realismul este atributul și orgoliul lor prim! - niște naivi de fapt, inși ce-și iau în serios propriile fantasme. Dovadă: faptul că s-au „trezit prea târziu” atunci când și ei, și toată suflarea românească și-au dat seama că
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ea l-ar sanctuariza prin prezența-i, ar fi aici aproape, la fața locului, sustrăgându-i pe delegați dominației exclusive a ziarului New York Times și ispitei frazelor-goale. Făcusem deja această sugestie publicând-o în Le Monde, un cotidian mult mai realist decât pare. Jacques Derrida se lăsase convins. Există până și "locația": pe partea stângă a Hebron Road, la ieșirea din Ierusalim, în cartierul Armon Anațzvi, unde Organizația are deja o bază. Ar asigura atât securitatea Israelului (cine și-ar mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
suspect de complezență. "Fantasme! îmi răspunde acesta. Hezb a evoluat și e politic acum până-n adâncul sufletului. Jumătatea acestei țări nu va putea niciodată guverna cealaltă jumătate. O știe prea bine, și nu mai pretinde să monopolizeze puterea pentru că e realist și din ce în ce mai libanez. Adevărul este că partea creștină a pierdut războiul civil și nu se mai poate pretinde minoritate dominantă. Trebuie să ne obișnuim cu asta, dar și să fim precauți. Islamul este pe cale de a câștiga partida. Este un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care să poți scrie la repezeală un nou capitol. Se uită de istorie, de mentalități. Materialismul dialectic mi se pare acum simplist, îndeosebi în domeniul economic. Islamul ține cont mult mai bine de slăbiciunile, de ambiguitățile ființei umane. E mai realist, mai puțin maniheist. Nu mai ai, pe de o parte, proprietatea privată și, de cealaltă, naționalizările, binele și răul. Trebuie găsite soluții intermediare, iar islamul este pregătit pentru așa ceva. Dar vreau să vă spun ce anume a contat pentru mine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Nouri subt noi. Îmbulzeli de cețuri. Trecem prin pâcle. Ușoare goluri de aer. 16 Mai. La Moscova, ploaie. Vom sta aici câteva zile. 17. Am văzut un spectacol de Ostrovschi, pus din nou în scenă de un regisor îndrăzneț. Piesă realistă întrețăsută de agrementări romantice și simboliste; lung și obositor spectacol. Vechea simplicitate și naturalețe a pieselor lui Ostrovschi denaturată. Publicul a ascultat patru ceasuri cu răceală. Apletin mi-a povestit o anecdotă interesantă. Însoțea pe un scriitor bulgar spre coloniile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]