15,122 matches
-
de arborare a drapelelor naționale se răspândi În toată țara, culorile și simbolurile drapelului se Înstăpâniră peste peisaj, mai vizibile În orașe, datorită faptului evident că beneficiau de mai multe balcoane și ferestre decât zonele de la țară. Era imposibil să reziști unei asemenea fervori patriotice, mai cu seamă că, venite de nu se știe unde, Începuseră să se răspândească anumite declarații neliniștitoare, ca să nu spunem de-a dreptul amenințătoare, cum ar fi, de exemplu, Cine nu pune drapelul nemuritor al patriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
exact șaizeci și două de mii cinci sute optzeci, adormiți dintr-odată În pace prin acțiunea unei singure clipe, a unui atom de timp Încărcat de o putere ucigătoare care și-ar găsi comparație numai În anumite acțiuni represive umane. Apropo, nu rezistăm să nu amintim că moartea, prin ea Însăși, singură, fără nici un ajutor din afară, a ucis Întotdeauna mult mai puțin decât omul. Poate vreo minte curioasă se Întreabă acum cum am reușit să ajungem la acea cantitate exactă de șaizeci și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dezintegrat cu totul, parcă ar fi fost lipsite de orice utilitate, pereții și-au dezbrăcat podoabele, urmele tablourilor pe care le luase mama încă mai erau imprimate pe ei, asemenea urmelor unor palme seci, doar termometrul vechi al tatei mai rezista acolo, un termometru uriaș, care atârna acolo cu aroganță, expunându-și tubul acela transparent, cu un lac de mercur întunecat și greu la fund, care se ridica în mod surprinzător, urca, apoi cobora, în funcție de vremea de afară. Și tata stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
camera de alături, îmi inspiră o liniște ciudată, o tandrețe ascunsă în pivnițele ființei, în cuiburile porumbeilor, în țiglele acoperișului, care îndrăznește deodată să iasă la lumină. Ani la rând o acuzasem de moartea tatălui meu, refuzasem să o iubesc, rezistasem acestei tentații chiar și după moartea lui, totuși îi permisesem lui Noga să o iubească, dacă eu nu puteam, vedeam plină de satisfacție cum își irosește viața privind filme vechi la televizor, privind actrițele pe care odată le întrecea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dându-și capul pe spate și râzând, iar ea îl privește surprinsă, dar poate că lucrurile nu stau chiar așa, poate că nu se întâmplă cu bucuria cu care se trezeau la viață florile din jurul hotelului, făcând un efort să reziste, neîmpăcându-se cu destinul lor, după ce își revin din șoc străpung cu lovituri ușoare scoarța pământului, mijind dinăuntrul ei. Un val de milă mă inundă, când zăcuse aici bolnav și chinuit, nu reușise să îmi stârnească mila, iar acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ar fi adevărată, dar tot ce pot spune este că atmosfera de acolo era destul de „dubioasă”. Mi-am petrecut doi ani buni (din primăvara anului 1968 până în primăvara anului 1970) în acest cămin „dubios”. Nu îmi dau seama cum am rezistat acolo atâta vreme, deși pentru studenți nu avea prea mare importanță dacă cei de la conducere erau de dreapta sau de stânga, dacă erau șireți sau ipocriți. Fiecare zi de la cămin începea cu înălțarea solemnă a steagului. Normal că se cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
când ajungea la partea cu săriturile, n-aveam cum să nu mă trezesc. Când începea să sară - și zău că sărea tare sus - se cutremura patul ori de câte ori atingea podeaua. Am răbdat trei zile. Mi s-a spus că pentru a rezista la viața în comun trebuie să treci cu vederea anumite lucruri. Da, așa o fi, mi-am zis eu, dar în a patra zi n-am mai rezistat. Ia ascultă, nu poți să faci gimnastica asta pe acoperiș? am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
podeaua. Am răbdat trei zile. Mi s-a spus că pentru a rezista la viața în comun trebuie să treci cu vederea anumite lucruri. Da, așa o fi, mi-am zis eu, dar în a patra zi n-am mai rezistat. Ia ascultă, nu poți să faci gimnastica asta pe acoperiș? am zis eu apăsat. Nu pot să dorm când sari în halul \sta! — Păi, e șase și jumătate, zise el uimit de tonul meu. — Știu și eu că e șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu sos de soia. Am mai văzut un pix și o foaie de hârtie pe care erau notate niște cifre, păreau a fi niște socoteli de la cumpărături și un număr de telefon. — Termin în zece minute, a spus ea. Mai reziști? — Bineînțeles că da. — Sper să ți se facă foame ca lumea. E o groaz\ de mâncare. În timp ce sorbeam berea, o priveam pe Midori, deși stătea cu spatele la mine. Se mișca cu extrem de multă îndemânare, făcând patru feluri de mâncare în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu e fertil. Au socotit că e mai bine la oraș și câștigă mai mulți bani. Ce păcat! am exclamat eu. Unele case par chiar locuibile. La un moment dat, au încercat niște hippy să trăiască aici, dar n-au rezistat din pricina iernilor aspre. Imediat după ce am trecut de sat, am dat peste o zonă împrejmuită ce părea a fi pășune și se vedeau câțiva cai păscând iarbă. Am luat-o de-a lungul gardului și am zărit un câine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că sunt lesbiană și că fusesem internată de mai multe ori în spitale de nebuni. Se spunea că am dezbrăcat o elevă de-a mea, că i-am făcut tot felul de lucruri și când aceasta a încercat să-mi reziste, am plesnit-o atât de tare, încât i s-a umflat fața. Povestea au croit-o cum le-a convenit și mă deranja foarte tare, dar ce m-a șocat a fost faptul că se știa că fusesem internată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tot felul de sunete stranii, aveam insomnii. Mi-a sugerat să plec undeva singură, înainte, și mi-a promis că va veni și el de îndată ce rezolva toate problemele. I-am zis că nu vreau să merg nicăieri singură, că nu rezist fără el, că am mare nevoie de el. L-am implorat să nu mă lase singură. M-a luat în brațe și m-a rugat să mai rezist puțin, măcar o lună, răstimp în care se va ocupa de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
I-am zis că nu vreau să merg nicăieri singură, că nu rezist fără el, că am mare nevoie de el. L-am implorat să nu mă lase singură. M-a luat în brațe și m-a rugat să mai rezist puțin, măcar o lună, răstimp în care se va ocupa de toate, își va părăsi slujba, va vinde casa, va căuta o grădiniță fetiței, își va găsi o slujbă nouă. Mi-a spus că, dacă toate mergeau bine, avea șansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ordine“, îmi promitea el. N-am mai avut ce să zic. Dacă încercam să mai spun ceva, nu făceam decât să mă izolez și mai mult. Reiko oftă și î[i ridică ochii spre lampa din tavan. — N-am mai rezistat o lună. Într-o bună zi, s-a desprins din nou șurubelul. Pac! De data aceea a fost îngrozitor. Am luat somnifere și am dat drumul la gaz. M-am trezit la spital și nu mi-am mai revenit câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fiecare intervenție, pacientul se simte mai rău și e tot mai smintit. Crede-mă că îmi e și mie greu să mai trăiesc doar cu asemenea perspective. Colac peste pupăză, mi se duc și toate economiile. Nu știu dacă mai rezist să mă întrețin la facultate încă trei ani și jumătate, iar sora mea nu-și permite să facă nici măcar nunta dacă o ținem tot așa. — De câte ori pe săptămână vii aici? am întrebat-o eu. — De obicei, de patru ori, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ochi. — Da, știu. Uneori gândesc și eu la fel. — Și atunci de ce nu te lași de ele? Pentru că simt și eu uneori nevoia de căldură umană, am răspuns cinstit. Dacă nu ating și eu o femeie, simt că nu mai rezist. Hai să tragem concluziile, interveni Nagasawa. Watanabe are o iubită, dar mai știu eu din ce cauze, nu se pot culca și atunci el își satisface nevoile biologice cu cine apucă. Ce e rău în asta? Mie mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
asta a lui... el nici măcar nu se gândește la propria fericire sau la faptul că ar putea să facă pe altcineva fericit. Dacă rămâi cu el, o să-ți distrugi nervii, o să înnebunești. Pentru mine e un adevărat miracol că ai rezistat trei ani. Firește, țin foarte mult la el, în felul meu. Este un tip interesant, are o seamă de calități, o forță demnă de invidiat, dar ideile lui și modul cum își trăiește viața nu sunt tocmai normale. Uneori, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care-l simt în sufletul meu este din pricina plecării tale sau din cauza schimbării anotimpului. Am vorbit cu Reiko despre tine tot timpul. M-a rugat să te salut din partea ei. Este extrem de drăguță cu mine. Nu cred că aș fi rezistat aici dacă n-aș fi avut-o pe ea. Mai plâng când sunt tristă. Reiko spune că plânsul face bine, dar te asigur că tristețea doare. Când mă simt singură, nopțile, stau de vorbă cu morții - Kizuki, sora mea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu mine. Cam așa ceva. Dar n-ai făcut-o. — Știi ce? Ești cea mai bună prietenă a mea și nu vreau să te pierd. Dacă ai fi încercat să te culci cu mine, n-aș fi fost capabilă să-ți rezist pentru că eram epuizată pur și simplu. — Era mare și foarte tare. Midori mi-a zâmbit și mi-a atins mâna. — Decisesem deja că pot avea încredere în tine... sută la sută. De aceea am și fost liniștită. Știam că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
minute cu două cutii și cu o sticlă de sake. Mi-a arătat cu care cutie să încep, spunându-mi că cea de dedesubt are doar orez înfășurat în foițe de alge de mare și pastă de soia și deci rezistă până a doua zi. Și-a turnat sake în pahar și mi-a turnat și mie. I-am mulțumit politicos și am înfulecat singur cele două porții de sushi din cutia de deasupra. Apoi am băut iar sake amândoi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am spus deja. Au venit după Nickie și pe urmă au rămas să-l aștepte. Soră-sa mai mică l-a anunțat că-l așteaptă. După ce s-au Îmbătat și-au adormit, Nickie și-a luat lucrurile și-a plecat. Rezistă de departe două săptămÎni cu mîncarea pe care și-a luat-o și mai are și pușca; Piticot s-a dus cu el. — PĂi ea de ce s-a dus? — Nu știu, domnu’ John. Probabil că voia să aibă grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
altuia semnele care le spuneau asta, fărĂ să vorbească Între ei, și cînd urmele deveneau neclare taică-său Îl striga mereu pe Juma. CÎnd s-au oprit la rîu ca să-și umple sticlele, taică-său i-a zis: — Davey, mai rezistă doar ziua asta. Și apoi, după ce ieșiră din zona accidentată și se Îndreptară spre pădure, urmele cotiră la dreapta, pe o veche potecă folosită de elefanți. Îi văzu pe taică-său și pe Juma discutînd ceva și, cînd Îi ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Își amintea că furtunile țineau cît zilele de post. Așa le și spuneau oamenii de prin partea locului - furtuni de post. Toate furtunile poartă diferite nume date de localnici și toți scriitorii proști Încearcă să facă literatură pe seama lor. El rezistase acestei tentații, așa cum rezistase tentației de a scrie că, bătute de vînt, crengile palmierilor se Întindeau fluturînd Înainte, așa cum părul tinerelor femei este despărțit și fluturat Înainte atunci cînd vîntul le bate din spate. Rezistase tentației de a scrie despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
țineau cît zilele de post. Așa le și spuneau oamenii de prin partea locului - furtuni de post. Toate furtunile poartă diferite nume date de localnici și toți scriitorii proști Încearcă să facă literatură pe seama lor. El rezistase acestei tentații, așa cum rezistase tentației de a scrie că, bătute de vînt, crengile palmierilor se Întindeau fluturînd Înainte, așa cum părul tinerelor femei este despărțit și fluturat Înainte atunci cînd vîntul le bate din spate. Rezistase tentației de a scrie despre mirosul florilor de mango
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
facă literatură pe seama lor. El rezistase acestei tentații, așa cum rezistase tentației de a scrie că, bătute de vînt, crengile palmierilor se Întindeau fluturînd Înainte, așa cum părul tinerelor femei este despărțit și fluturat Înainte atunci cînd vîntul le bate din spate. Rezistase tentației de a scrie despre mirosul florilor de mango În noaptea de dinainte de Începerea furtunii, cînd se plimbaseră amîndoi, și despre zumzetul albinelor adăpostite În flori pătrunzîndu-i pe fereastră. Acum nu mai erau albine și el refuzase să scrie numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]