7,801 matches
-
Propagandă a Ministerului de Externe (1941-1946), este numit consul general al Legației Regale a României la Berna (1946-1947). În 1948 e concediat din Ministerul de Externe și are de suportat consecințele atașamentului său față de regimul anterior: arestat și anchetat, suferă rigorile întemnițării în închisorile comuniste. Reabilitat, își reia activitatea, concentrându-se mai ales asupra unor proiecte de proză ficțional-documentară; romanul său în două volume despre răscoala de sub conducerea lui Horea, Cloșca și Crișan, Reisigfeuer, a apărut în românește cu titlul Pârjolul
CISEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286277_a_287606]
-
o ființă inocentă și sănătoasă. Poezia și concepțiile lui filosofice sunt puse în relație cu acest fond temperamental. Aplecarea timpurie spre meditație, firea abstrasă, incandescența gândirii, pesimismul fac din el un romantic și un erou damnat. Operă elaborată cu toate rigorile științei, dar dominată de o viziune romanescă asupra materiei, Viața lui Mihai Eminescu este străbătută de un elan liric vizibil mai cu seamă în frazele sintetice finale, parcă rupte dintr-un mare poem. Întrucât creația lui Eminescu nu beneficiase de
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
care au cu totul altă semnificație decât cred ei „din auzite”, la „mâna a doua”. În schimb, metodele de învățare expuse în a doua parte a lucrării au solicitat imaginație pedagogică și intuiție practică. Dar și acestea au fost supuse rigorii - ca o condiție sine qua non a folosirii lor în practică de către orice educator care vrea să-și întemeieze acțiunile formative pe știință. Iată de ce vă rugăm, stimați cititori, să lecturați această carte într-un mod mai neobișnuit. * Așadar, lucrarea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
extrapolarea rezultatelor experimentelor privind învățarea de la animale la om s-a dovedit un aspect atât pozitiv, cât și negativ. Aria pozitivă a fost redată de faptul că anumite legi s-au dovedit corecte; totuși, o extrapolare mecanicistă, fără adaptările de rigoare, s-a dovedit a fi hazardată și a fost criticată nu de puține ori în literatura de specialitate. În ceea ce privește condiționarea operantă, același autor observă că un larg spectru de specii sunt sensibile la un asemenea proces, de la nevertebrate, cum ar
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
substanțială prefață de Alexandru Zub, ilustrând o expoziție din 1995 care a stârnit multe ecouri. Crochiurile, desenele, tablourile sale filtrează materia concretă, percepută cu acuități senzoriale, în stilizări ce mizează, în tropismul lor către un conceptual bătând spre metafizic, pe rigoarea severă a formelor și simbolismul cromatic. Ca scriitor, G. își face apariția, cu proză și însemnări despre artă, în presa ieșeană. Din 1960 numele lui poate fi întâlnit în „Iașul literar”, „Cronica”, „Convorbiri literare” (unde susține rubrica „Brize”), dar și
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
2001. În 1980 este numit, prin decret regal, profesor titular de limba și literatura română la Universitatea din Amsterdam. Fondator și secretar al Cercului de stilistică și poetică, la București, în anii ’60, A. manifestă de timpuriu o înclinație spre rigoarea formală și devine unul dintre misionarii locali ai structuralismului, aflat atunci la apogeu. Este unul dintre fondatorii Asociației olandeze de Semiotică și al unui institut de cercetări în domeniu. Este coorganizator al celui de-al patrulea Congres internațional de studii
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
acestui stat am fost acceptați în Uniunea Europeană. Să ne imaginăm situația, de republică unională din cadrul URSS și dificultățile ce ar fi decurs, din această poziție geopolitică, în aderarea la Uniunea Europeană. Spațiul public românesc nu a fost delimitat cu mai multă rigoare între economic și politic a lăsat loc dictaturii politicului care a decis restructurarea economicului cu disprețul față de competențele specialiștilor, conduită continuată și astăzi. Așa se explică de ce avem forme fără fond în secolul XXI, și un exemplu îl reprezintă, de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Schifirneț în topul autorilor care au contribuit în mod eficient la cunoașterea și repunerea în circulație a unor lucrări de referință ale gândirii românești. Lucrările și studiile publicate de domnul Schifirneț se remarcă prin bogăția informațiilor și referințelor istorice, prin rigoare metodologică și profunzimea analizelor, prin echilibrul interpretărilor și al aprecierilor. Aceste calități se regăsesc și în ultima sa lucrare: Formele fără fond, un brand românesc. Aș mai spune că autorul a abordat teoria formelor fără fond și în alte lucrări
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Pulsul domestic al culei strămutate, cu dichis, din Oltenia protejează, ca într-un insolit falanster, mâna de coloniști așezați în provincia de la marginea mării, ispitiți de schimbare, pe când ferma cea mai nouă confruntă Orientul din preajmă cu un model al rigorii. Cărți de pioasă evocare sunt Plaiuri oltenești, Trecutul viu, amintind de ținuturi și oameni de care ascendența și întâmplările vieții o leagă pe autoare intim. Prevenitoare, iscodind discret, A. e un interlocutor atent, dispus, apoi, să comenteze de toate: arhitectură
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
arta pentru artă" este o blasfemie, un nonsens. Sau, aș adăuga, o prejudecată recentă. Odată cu barocul însă, se definitivează un proces care începe odată cu Renașterea, anume laicizarea literaturii. "Barocul introduce o pietate mai puțin exaltată, făcută din gravitate, moralism și rigoare controlată", mutând astfel accentul dinspre "literatura sacră" către cea "profană"4. Aceasta din urmă "constituie de acum înainte forma curentă, normală, tradițională, de expresie literară, de unde și identificarea sa definitivă cu noțiunea de literatură"5. Deocamdată, termenul literatură, care nouă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
precise cu privire la ele. De fiecare dată, observă Michel Pastoureau, nu este vinovat proprietarul animalului, ci animalul însuși. Ce morală putem extrage dintr-o asemenea poveste, care este una din câteva zeci? Cum putem interpreta asemenea gesturi punitive, organizate cu maximă rigoare, după întregul tipic juridic? E limpede că animalul (de cele mai multe ori porcul, căci el era, prin prisma prezenței sale abundente în târguri, sate, orașe, eroul negativ al unor asemenea păcate capitale) era socotit o ființă cu discernământ, răspunzătoare de faptele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de gesturi devin exemplare și presupun și o sancționare la nivel simbolic, o pedepsire în efigie a viciului pe care animalul respectiv îl reprezintă. Păcatul este cel pedepsit prin intermediul animalului. Iar omul este cel care trebuie să tragă învățămintele de rigoare. Dar atunci cum se explică prezența animalelor printre spectatorii unor astfel de execuții? Suntem nevoiți, prin urmare, să acceptăm că ambele explicații rămân valabile. Și că ele ne spun multe despre concepția medievală asupra animalului, fiind documente care atestă un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
stil mult mai prietenos, stimulând setea de poveste despre vremurile de demult a cititorului nespecializat în istoria medievală (mă gândesc la Georges Duby, Jacques Le Goff, Jean Delumeau, Georges Minois sau, mai ales, la Michel Pastoureau). Studiul său are o rigoare care uneori îl face arid sau îl predispune la repetiții inerente, dar această metodă aluvionară este cea mai potrivită pentru a sistematiza o materie atât de diversificată și de dificil de ordonat cum este literatura hagiografică și întreaga cultură a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu adevărat un gen, le permite adeseori cititorilor să recunoască un domeniu. În 1938, John W. Campbell Jr. preia conducerea revistei Astounding Science Fiction și cere de la textele pe care publică cât mai multă plauzibilitate științifică, cât mai multă coerență, rigoare și o atenție sporită acordată psihologiei și comportamentului personajelor. 6. Divergența dintre imaginarul european și din Statele Unite în anii 1918-1930 În Statele Unite, proliferarea revistelor, antrenând sporirea numărului de autori, sfârșește prin crearea unui domeniu cvasi-autonom32 proprie dezvoltării unui imaginar original
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
este prezentat de unii dintre apărătorii săi ca o literatură de idei, fapt ce rămâne încă de demonstrat, atunci când are un anumit sens. Îndeosebi grație lui Campbell, domeniul SF-ului se diferențiază așadar net de fantasy. Campbell avea o mare rigoare conceptuală, care mergea mână în mână cu un dirijism extrem. A descoperit astfel numeroși autori, printre care A. E. Van Vogt, Robert A. Heinlein, Clifford D. Simak, Theodore Sturgeon sau Lester Del Rey, fără a-l uita pe Isaac Asimov
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
funcției glicogenice a ficatului), capitolul se încheie astfel: „Operația durează circa jumătate de oră, adică: 5 minute pentru înlăturarea lobului hepatic; 15 minute pentru extirparea pancreasului; 10 minute până la terminarea pansamentului.” (Una din marile calități ale lui Paulescu a fost rigoarea și precizia. Pe pagina de gardă a brevetului său de invenție, Pancreina și procedeul fabricației sale, depus pe 10 aprilie 1922, este menționată cu scrisul său ora 14:02. În experimentele lui Paulescu contau nu numai zilele și orele, ci
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
extirparea pancreasului la câini: hiperglicemia și glucozuria; cetonemia și cetonuria; ureea sanguină și urinară. Primele experimente au vizat urmărirea efectului extractului pancreatic asupra glicemiei și glucozuriei. A urmărit atent evoluția acestor parametri pe parcursul a 12 ore, notând cu proverbiala sa rigoare toate valorile înregistrate. În mod invariabil glicemiile scădeau (uneori sub limita normală, în domeniul hipoglicemiei), iar glucozuria scădea sau dispărea. Efectul se instala imediat după injectare i.v. și dura aproximativ 12 ore. Zeci de experimente, luni de muncă neîntreruptă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
SUA și Canada, fiind intenționat ascunse de canadienii antrenați în competiția pentru descoperirea hormonului antidiabetic pancreatic. Indiferent cum am privi lucrurile, descoperirea insulinei a fost făcută de Paulescu în urma unei laborioase activități de cercetare, datele sale fiind publicate, conform tuturor rigorilor, în reviste de cea mai largă circulație internațională, în vara anului 1921. Să analizăm acum obiectiv contribuția canadienilor în această afacere. Conform unor relatări ulterioare, orale sau scrise, de multe ori contradictorii și antedatând voit începutul activității lor, rezulta că
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
relația cu „celălalt”. încă din Antichitate omenirea a conștientizat faptul că ființă umană este „zoon politicon” adică un animal social, care nu-și realizează natura sa superioară, umană, decât într-o existență de grup, într-un „polis”cu manifestările și rigorile lui. Satisfacerea nevoilor umane depinde în cea mai mare măsură de ceilalți, căci se petrece în relația cu ceilalți. Sursa plăcerii, dar și a frustrării este „celălalt”, cel care îți vine în întâmpinarea nevoilor sprijinindu-te sau care, dimpotrivă, te
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de demarcație dintre școlile psihoterapeutice (poziție încă dominantă), pentru tratarea sindromului de stres posttraumatic, preferința clinicienilor se îndreaptă spre hipnoterapie, terapie psihanalitică (cu derivările sale psihodinamice) și terapie cognitiv comportamentală. Dintre acestea, cea mai frecvent și mai pedant verificată, după rigorile enunțate anterior, este desigur terapia cognitiv comportamentală și, ca urmare, este considerată ca având un anume ascendent în ceea ce privește eficiența tratării PTSD, față de celelalte forme de psihoterapie. După opinia noastră, asemenea concluzii sunt hazardate și pripite, nu numai pentru că există câteva
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de controlat prin produse farmaceutice standard), mai apoi starea lor psihică să fi suferit grave avarii datorită depresiei, anxietății, insomniei etc. Fără a pătrunde în culisele tehnice ale terapiei psihedelice, prezumăm că ea a fost utilizată cu impecabilă probitate și rigoare științifică, iar rezultatele sunt cu adevărat surprinzătoare. Și anume: s-a modificat concepția despre viață a pacientului, cu formarea unei noi scări axiologice și s-a estompat sau chiar îndepărtat frica de moarte, adică s-a produs, după expresia lui
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Moody, Viața după viață. Deși este o lucrare de mare impact asupra opiniei publice, ea a fost ignorată de plano în rândul comunității științifice, datorită subiectului atipic și a tarelor sale metodologice. Fluxul de lucrări a continuat nestingherit, cu sporită rigoare științifică, așa încât o pleiadă de personalități medicale și/sau universitare au confirmat că și un studiu empiric, de tipul celui moodian, nu trebuie aruncat peste bord. Concret, scientizarea ascendentă a problematicii în discuție a beneficiat de aportul următoarelor autorități: K.
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
la trăirile de suferință ulterioare petrecerii evenimentului nefavorabil persoanei. 3.5.3. Mecanisme defensive/de apărare Sunt mecanisme descrise de psihanaliză, prin care individul aflat în disconfort reușește să facă față evenimentului neplăcut protejându-se de neplăceri, neexpunându-și vulnerabilitatea rigorilor unei realități neplăcute. în lucrarea sa din 1997 (p. 27), tradusă în limba română cu titlul Mecanismele de apărare, Șerban Ionescu și colaboratorii săi (2005) sintetizează câteva definiții cunoscute ale mecanismelor defensive și formulează astfel următoarea definiție: „mecanismele de apărare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
spitale. E de prisos să spunem că nu existau absorbante și că femeile se dovedeau extrem de inventive pentru a-și acoperi nevoile impuse de fiziologia lor ciclică, lunară. Inventivitatea românilor cu scopul de a face față și a se sustrage rigorilor regimului era debordantă. Se inventau metode pentru încălzire, pentru a asigura iluminarea seara, când se intrerupea furnizarea electricității, pentru a face mâncare și prăjituri aproape fără ingrediente, pentru a te putea deplasa în țară etc. Femeile dovedeau o inventivitate dusă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
scopul stimulării rezilienței lor individuale și de grup. Explorând acest concept în contextul specific dictaturii (așa cum a fost în România), se conturează câteva caracteristici importante cum ar fi: posibilii „acompaniatori”ai victimelor fac parte din același context și suporta aceleași rigori ale regimului; există o supraveghere continuă ce face imposibilă inițierea unor strategii ce ar putea fi considerate antiregim 1. Asta înseamnă că sunt posibile mai degrabă reacții individuale decât de masă (Suedfeld, 1997); există riscul permanent al dezvoltării unor mecanisme
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]