6,798 matches
-
cu făină de cărămidă, care s-a folosit la mai multe părți ale Cetății Suceava, construită mai târziu, ne-ar îndreptăți să admitem aceasta”". În perioada 1952-1956, un colectiv de arheologi a efectuat cinci campanii de săpături și au decopertat ruinele. Ei au publicat rezultatele cercetărilor în monografia arheologică "„Cetatea Șcheia”", lucrare care a apărut în anul 1960, sub egida Institutului de Arheologie al Academiei RPR, avându-i ca autori pe Gh. Diaconu și Nicolae Constantinescu. Prin Hotărârea de Guvern nr.
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
avându-i ca autori pe Gh. Diaconu și Nicolae Constantinescu. Prin Hotărârea de Guvern nr. 1445 din 28 noiembrie 2007, perimetrele pe care se află siturile arheologice Câmpul Șanțurilor - Cetatea de Scaun (cu o suprafață de 12.000 mp) și ruinele Cetății Șcheia (48.000 mp) au fost trecute din administrarea Ministerului Culturii și Cultelor (MCC) în cea a Complexului Muzeal Bucovina (CMB) Suceava. Directorul general al Complexului Muzeal Suceava, Constantin-Emil Ursu, a afirmat că a propus amenajarea unui parc de
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
Suceava. Directorul general al Complexului Muzeal Suceava, Constantin-Emil Ursu, a afirmat că a propus amenajarea unui parc de promenadă în care să fie cuprins și obiectivul istoric al Cetății Șcheia. Astăzi din întreaga cetate nu se mai văd decât niște ruine, părți din zidurile de pe laturile de nord-vest și sud-est. Cercetările arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea au scos la iveală faptul că Cetatea Șcheia avea forma unui romb, cu laturile aproape paralele și egale
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
2,5-3 m. Zidul de pe latura de est era întărit de trei contraforturi foarte puternice. Dintre cele patru turnuri s-a mai păstrat astăzi la suprafață doar turnul de pe latura de vest, care constituie urma cea mai vizibilă a cetății. Ruinele turnului se observă de la distanță, ca un pinten cenușiu de piatră înfipt în partea superioară a versantului nord-vestic al dealului. Turnul avea o latură de 5 m, închizând o suprafață de circa 25 m² și se ridică în prezent la
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
i sunt instrumente optice alcătuite dintr-o râma și două lentile sau prisme purtate în fața ochilor pentru corectarea unor defecte ale vederii, protecție sau cu rol estetic. Cele mai vechi lentile au fost descoperite în ruinele orașului asirian Ninive, acestea fiind confecționate din cristal șlefuit. În secolul I, împăratul român Nero urmărea luptele de gladiatori cu ajutorul unui smarald șlefuit, pe post de lentilă. În secolul IX, învățatul arab Abbas Ibn Firnas a realizat lentile corective, pe
Ochelari () [Corola-website/Science/316818_a_318147]
-
le avea (inclusiv Mikawa), dar în schimb va primi 8 provincii din regiunea Kantō, făcându-l să aibă venituri de 2 557 000 "koku" de orez. Ca reședință își alege micul port Edo (provincia "Musashi"), unde construiește un castel pe ruinele unei fortărețe pe care o construise în sec. 15 "Dōkan Ōta". Gâsind diferite pretexte, Ieyasu nu va participa la expedițiile lui Toyotomi în Coreea, expediții care îl vor consuma pe aceste din urmă până la sfârșitul vieții. Pe patul de moarte
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
lui "Epictet Preotul" și lui "Astion Monahul", creștini martirizați în iulie 290. Accesul se face mai întâi pe drumul dintre Tulcea și Murghiol, de la ultima localitate continuându-se spre Dunavățu de Jos pe un drum pietruit. Mănăstirea se află lângă ruinele cetății, pe stânga drumului la 1,5 -2 km de la ieșirea din Murighiol. Pe 8 iulie 2002, la Halmyris a fost așezată piatra de temelie a bisericii noii mănăstiri, în proiect cu intenția de a fi o catedrală - cea mai
Halmyris () [Corola-website/Science/315088_a_316417]
-
Orașul Ayutthaya este situat la 85 km spre nord de Bangkok, între gurile de vărsare ale celor doi afluenți ai fluviului Chao Phraya (Menam): Pa Sak și Lopburi. Canalul care îi unește conferă orașului aspectul unei insule. Ayutthaya, deși în ruine, este unanim considerată unul dintre cele mai remarcabile și mai mari orașe vechi din Asia. În anul 1350, prințul U Thong a pus piatra de temelie a viitoarei capitale a regatului, care cuprindea aproape întreg teritoriul Thailandei contemporane și o
Ayutthaya () [Corola-website/Science/315152_a_316481]
-
că spiritul acestuia locuia în sculpturi. Fugind din fața morții sau a sclaviei, populația a părăsit capitala. Deși birmanii au fost învinși în scurt timp, a devenit clar că orașul numai poate fi salvat. Ayutthaya a rămas un mare complex de ruine de temple și de palate străvechi. Podul Pridi-Damrong deschide calea către partea istorică a orașului. Din vechile ziduri de apărare s-au păstrat numai fragmentele amplasate în apropiere de fortul Phom Phet. Templul Wat Suwan Dararam a fost construit în preajma
Ayutthaya () [Corola-website/Science/315152_a_316481]
-
nu se îndoiește nici o clipă că cererea lui în căsătorie va fi acceptată. Elizabeth îl refuză categoric reproșându-i orgoliul și vanitatea, spunând că n-ar putea niciodată să se căsătorească cu cel care a provocat nefericirea surorii sale și ruina lui Wickham. A doua zi Darcy îi scrie o lungă scrisoare în care îi explică că a intervenit între Jane și Bingley pentru că Jane cu atitudinea sa rezervată, nu părea îndrăgostită de prietenul său Bingley, dar obstacolul esențial fiind comportamentul
Mândrie și prejudecată () [Corola-website/Science/315200_a_316529]
-
Sfântului Mormânt, fiindcă, zicea el "dacă m-aș fi rugat înaceastă biserică, ea ar fi rămas pierdută pentru voi [creștinii], deoarece credincioșii v-ar fi luat-o, zicînd că: aici s-a rugat Omar" Dar bazilica era oricum amenințată de ruină: un cutremur în secolul al IX-lea au precedat distrugerea ordonată de califul Hakîm în 1009. Cronicarul Ioan din Antiohia povestește cum executanții poruncii califului "au ras la pământ întreaga biserică, în afară de acele părți imposibil de dărâmat sau prea greu
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
d. 15 martie 1721, Copenhaga)</br> 794. Christian Henric de Brandenburg-Kulmbach, Marcgraf de Brandenburg-Kulmbach (n. 29 iulie 1661, Bayreuth - d. 5 aprilie 1708, Castelul din Weferlingen)</br> 795. Contesa Sofie Christiane de Wolfstein (n. 24 octombrie 1667, Sulzburg, azi o ruină - d. 23 august 1737, Castelul Fredensborg, de pe insula Seeland)</br> 796.- 799. Aceiași cu 672.- 765.</br> 800.- 807. Aceiași cu 784.- 791.</br> 808. Wilhelm Henric, Prinț de Nassau-Usingen (n. 2 mai 1684, 's-Hertogenbosch - d. 14 februarie 1718, Usingen
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
20 ianuarie 1648, Strasbourg)</br> 1114. Johann Jakob de Rappoltstein, Conte de Ribeaupierre (n. 12 februarie 1598, Rappoltstein, azi Ribeauvillé - d. 28 iulie 1673, tot acolo)</br> 1115. Anna Claudina, Contesă de Salm-Kyrburg (n. 14 martie 1615, Kyrburg, azi o ruină în Bad Kreuznach, Germania - d. 18 iunie 1673, Rappoltsweiler, azi Ribeauvillé)</br> 1116. Gustav Adolf, Conte de Nassau-Saarbrücken (n. 27 martie 1632, Saarbrücken - d. 9 octombrie 1677, Strasbourg)</br> 1117. Eleonora Klara, Contesă de Hohenlohe-Neuenstein (n. 16 iulie 1632, Castelul
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
noiembrie 1702, Laubach)</br> 1172. Wolfgang Georg, Conte de Castell-Remlingen (n. 27 ianuarie 1610, Remlingen - d. 14 mai 1668, Remlingen)</br> 1173. Sophie Juliana, Contesă de Hohenlohe-Waldenburg (n. 5 octombrie 1620, Pfedelbach - d. 11 ianuarie 1682, Ober Sulzburg, azi o ruină în Bavaria)</br> 1174. Maximilian Ernest, Conte de Zinzendorf-Pottendorf (n. 29 iunie 1633, Viena - d. 12 iunie 1672, Nürnberg)</br> 1175. Anna Amalie de Dietrichstein-Hollenburg (n. 20 octombrie 1638 - d. 15 august 1696)</br> 1176. Georg Albert I, Conte de
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
1739. Aceiași cu 1416.-1417.</br> 1740. Christian Henric de Brandenburg-Kulmbach, Marcgraf de Brandenburg-Kulmbach (n. 29 iulie 1661, Bayreuth - d. 5 aprilie 1708, Castelul din Weferlingen)</br> 1741. Contesa Sofie Christiane de Wolfstein (n. 24 octombrie 1667, Sulzburg, azi o ruină - d. 23 august 1737, Castelul Fredensborg, de pe insula Seeland)</br> 1742. Frederic Ludovic, Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Beck (n. 6 aprilie 1653, Beck - d. 7 martie 1728, Königsberg)</br> 1743. Luise Charlotte, Prințesă de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg (n. 23 aprilie 1658, Augustenborg - d. 2
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
toate privilegiile, lăsâdu-l în situația de simplu orășel. L-a supus, împreună cu toate teritoriile sale, orașului vecin și rival, Perinth,oraș care a avut statut de metropolă până la Constantin cel Mare. Severus a lăsat Byzantion într-o asemenea stare de ruină și distrugere, încât Dio Cassius, istoricul contemporan care l-a vizitat în acea perioadă, spunea că orașul părea cucerit nu de romani ci de barbari. Totuși, după un timp, la solicitarea fiului său Caracalla, împăratul a îndulcit poziția față de Byzantion
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
cu excepția unui mic sanctuar care a fost ars atunci când perșii au ocupat Atena, în 480 î.Hr. După bătălia de la Plateea, grecii au jurat să-și reconstruiască sanctuarele, distruse de perși în timpul invaziei lor din Grecia, dar le-au lăsat în ruine, ca un memento perpetuu pentru ferocitatea barbară. Atenienii și-au folosit fondurile lor spre refacerea economiei și întărirea influenței lor în Liga Delian. Atunci când Pericles a venit la putere, el și-a imaginat un mare plan pentru a transforma Atena
Templul lui Hefaistos () [Corola-website/Science/318735_a_320064]
-
și închinată Sf. Paraschiva, cu două turle înalte, avântate și cu două cruci aurite”". Cea de-a doua biserică din Scânteia avea hramul „Sf. Paraschiva” și este atribuită domnitorului Vasile Lupu, fiind anterioară anului 1636. În urma unei cercetări arheologice a ruinelor acelui lăcaș de cult în anii '80 ai secolului al XX-lea, arheologul Nicolae Pușcașu a confirmat datarea în secolul al XVII-lea a construcției acelei biserici. Localitatea Scânteia decade după evenimentele din 1700, călătorii străini din secolul al XVIII
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
s-a dovedit foarte nepopular în rândul păturilor de jos ale societății ucrainene, în rândul cărora au izbucnit mai multe răscoale. În cele din urmă, Vihovski a renunțat la funcția de hatman și a emigrat în Polonia. A urmat perioada „Ruinei”, careacteriazată printr-un război civil aproape neîntrerupt de-a lungul secolului al XVII-lea. În 14667, în plină perioadă a Ruinei, războiul ruso-polonez a luat sfârșit prin semnarea păcii de la Andrusovo, care prevedea împărțirea Hetmanatului în două regiuni, Ucraina de pe
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
În cele din urmă, Vihovski a renunțat la funcția de hatman și a emigrat în Polonia. A urmat perioada „Ruinei”, careacteriazată printr-un război civil aproape neîntrerupt de-a lungul secolului al XVII-lea. În 14667, în plină perioadă a Ruinei, războiul ruso-polonez a luat sfârșit prin semnarea păcii de la Andrusovo, care prevedea împărțirea Hetmanatului în două regiuni, Ucraina de pe malul stâng și Ucraina de pe malul drept. Hetmanatul având capitala la Kiev a păstrat o oarecare autonomie în cadrul statului rus și
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
și a rămas să controleze doar Ucraina de pe malul stâng. Ucraina de pe malul drept, cu excepția regiunii Kievului, a devenit parte a Poloniei, iar formațiunile administrative stabilete de Hmelnițki au fost abolite, fiind reînființate voievodatele poloneze Czernigow, Kijow și Bracław. Perioada Ruinei s-a terminat odată cu alegerea în funcția de hatman al lui Ivan Mazepa, care a adus stabilitate în statul ucranean. El a unit Ucraina care era încă odată sub conducerea unui singur hatman. Hetmanatul a înflorit în timpul conducerii sale, în
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
noblimii și au continuat să-și joace rolul lor de soldați. Cazacii de rang mic și-au exprimat în mod violent nemulțumirile și au declanșat un număr mare de rebeliuni, în special în perioada de instabilitate și războaie civile a „Ruinei”. Nemulțumirile cazacilor au fost exploatate cu abilitate de autoritățile de la Moscova. Siciul Zaporijian a funcționat ca refugiu pentru cazacii care fugeau din Hetmanat, tot așa cum servise de refugiu și în perioada de timp de dinaintea răscoalei lui Hmelnițki. În timpul Hetmanatului, clerul
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
care-și plătea bine muncitorii de pe domeniile lui, nu putem să nu arătăm moșia fermă model de la Frățilești - Sudiți. Se știe că familia Pană avea 6000 ha de pământ și un conac splendid la ferma-model de la Frățilești rămas acum în ruină. În perioada când Aurelian P. Pană era ministru a fost organizată o vizită la ferma-model de la Frățilești, unde au fost 56 de personalități ale țării, printre care miniștri și specialiști. Astfel, în presa vremii au fost publicate diverse articole care
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
weekend-uri, Costă Tropical este o destinație favorite pentru cei din orașul Granada, iar vară este foarte populară pentru toți spaniolii. Costă Tropical prezintă și o importantă valoare istorică, aici existând picture preistorice în peșteri de lângă Nerja; aici sunt multe ruine române inclusiv drumuri, poduri, clădiri, fabrici de pește, sisteme de irigații care sunt folosite și în zilele de azi; aici sunt și o abundență de rămășițe ale cuceritorilor arabi din această regiune. De fapt Almuñécar a servit drept punct de
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
natural al stâncilor și pinilor din Bărbate. Aici se găsesc și frumoasele sate costale precum cele de la Conil de la Frontera, Canos de Meca și Zahara de las Atunes, si Vejer care e fortificat. Aici întâlnim și golful Bolonia ce prezintă ruine române. Apoi se ajunge la Tarifa care este capitala windsurfing-ului în Europa unde este cel mai bun vânt pe plajele numite Paya Los Lances și Paya Valdevaqueros. Costă de la Luz deține multe terenuri de golf, dintre care 19 sunt
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]