6,994 matches
-
a izbit În plină figură, se simțea legănat de valurile amețelii de parcă țărmul câmpiei aceleia ar fi fost o mare murdară, unde plutea răvășit un cimitir. Un cimitir fără gard, fără nici o alee, fără nici un fel de logică, cu gropi săpate la Întâmplare, În care zăceau disprețuiți oamenii și fantomele lor. Undeva Într-o parte relicva unui avion cu aripi duble, din Primul Război Mondial. Ruginit, lipsit de roți, găurit, părea că se află acolo ca să transporte morții În cerul apus
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ucide pe împăratul Rosiei printr-un turc îmbrăcat călugărește, care să fie trimis la curte c-un călugăr bulgar c-o depeșă de felicitație [2] Caballa lui Arbore. Intrare în legătură cu toată ramificația întinsă a socialismului. Cunoaște * toate, toate firele care sapă Rusia; împușcat împăratul printr-un om c-o misiune oficială, care va [fi] primit de dânsul [3] să-l fac să fie spânzurat de socialiști [4] *** trebuiesc *** orientale României Mitropolitul din Bulgaria e român. [Î]l fac patriarh. Tot pământul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
îi voi pune preparator. Nici nu mi-a trecut prin gând așa ceva. Nu l-am bătut. L-am anunțat numai că de luni, prima zi de luni după încheierea anului școlar, vom începe construirea unui nou beci, el trebuind să sape groapa și să care pământul rezultat în apropierea porții, la cca. 20m distanță. Programul său de lucru fiind, fără abateri, studiul în orele de dimineață, săpat și cărat pământul, după-amiază. Așa au trecut acele aproape două luni și jumătate cu
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
lui, săptămâni încă și mai grele. Fluviul se năștea în munții înalți și veșnic înzăpeziți ai Rhetiei: — Piscuri unde nu se avântă nici măcar urșii, vezi doar vulturii pe cer, și capre negre pe stânci, și auzi țipetele marmotelor care-și sapă vizuini în pământul înghețat. Băiețelul întrebă: — Ce vrei să spui cu asta, că un fluviu se naște? Cu mulți ani în urmă, legiunile purtaseră războaie în munții aceia, împotriva unor popoare care se numeau rhetii sau vindelici. Acolo unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dar alerga printre pietre și glasul lui devenea tot mai puternic, se prefăcea într-un torent, aluneca prin codri și prăpăstii, adunând alte ape. Curând devenea cu neputință să treci prin vad: zeul adult devenea fluviu. Tot curgând, zeul Rhenus săpase un canal între munți, iar oamenii făcuseră de-a lungul lui un drum foarte îngust ce urca printre stânci. — Singurul drum care, din Rhetia interioară, ajunge la miazăzi de Alpi. Fluviul curgea prin acel canal, iar călătorii știau că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
într-o greacă fluentă că putea să citească acele scrieri, să le traducă și să le tălmăcească, fiindcă, așa cum arăta veșmântul lui, era sacerdot. Dar nu citi și nu traduse nimic. Soarele, care se lăsa de-acum la marginea deșertului, săpa umbre în scobiturile pietrelor. Gajus privi dezamăgit semnele și-i șopti lui Zaleucos: — Nici măcar tu nu știi să le citești? Cultul Zaleucos tăcea. Preotul zise: — Limba sacră este mare. Nu se compune doar din sunete, ca greaca. Avem douăzeci și patru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care zăcea în dreptul insuliței Antirrhodos, în portul din Alexandria. Îl întrebă ce știa despre acele rituri. Ceea ce știu trebuie să păstrez în memorie, pentru că aici nu am scrieri pe care să le consult și nici temple unde să citesc rugăciunile săpate în piatră. Zeița este Mamă, fiindcă iubirea ei pentru oameni e nețărmurită. Dar Isis e un nume, și numele ei pot fi o mie, toate numele care se nasc din singurătatea și din teama noastră, căci tu o poți chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deschisă, cinci degete care se unesc în palmă; iar în fund, unde e încheietura, acolo stă împăratul“, povestise un ambasador, mărturisind că, din pricina emoției, vorbirea lui chibzuită se prefăcuse în bâlbâială. În exteriorul aulei se ivi pe neașteptate un drum săpat în stâncă, perfect drept, ce dădea spre minunatul peisaj al golfului. — E interzis să-l străbați, spuse tribunul. Numai împăratul merge acolo. Nu se mai auzeau glasuri. Ultimul rând de scări, cel mai înalt, era pustiu. La distanțe egale se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ilustrate deopotrivă de explicit; patul deasupra căruia stătea faimosul, scandalosul tablou cu Atalanta și Meleagrus, care costase - se exagera, desigur - un milion de sesterți; săli mici, unde puțini privilegiați se adunau pentru jocurile erotice colective ale sclavilor tineri; o piscină săpată în stâncă, adâncă atât cât să te poți distra cu băiețandrii aceia. „Face baie cu peștișorii lui“, rânjeau curtenii. Unii îndulceau cu ipocrizie povestirile, zicând că așa se comportaseră și Socrates, iar apoi Plato, și Alcibiades, și Alexandros. Se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
marinar pe care l-a cinstit vreodată Roma. El a desenat bazinul portului de apus, aflat spre interior, privește, cu depozitele, șantierele, atelierele pentru fabricarea frânghiilor, locuințele... El s-a gândit să unească cele două porturi deschizând canalul acela. A săpat în stâncă o cisternă care adună toată apa din Serinum. Așa flota nu va duce niciodată lipsă de apă de băut, chiar dacă toate corăbiile ar pleca într-o singură zi. Avea să se numească Piscina Mirabilis; era mare cât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Serinum. Așa flota nu va duce niciodată lipsă de apă de băut, chiar dacă toate corăbiile ar pleca într-o singură zi. Avea să se numească Piscina Mirabilis; era mare cât o catedrală, lungă de șaptezeci de metri, cu pilaștri solizi săpați în stâncă. — Mulțumită străbunului tău, acum nimeni, în nici un colț din mările acestea, nu îndrăznește să navigheze fără acordul Romei, declară prefectul. Oamenii din Classis Praetoria Misenatis își amintesc bine lucrul acesta, spuse în încheiere. Gajus înțelese că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de tufișuri, altele distruse în parte de mare și transformate în mici golfuri. La poalele lor se afla un lac rotund, care fusese odinioară un mic crater. Îl despărțea de mare un diafragm subțire de lavă solidificată, în care fusese săpat un canal navigabil. În jur se ridicau cele mai frumoase vile din întregul imperiu. Campi Phlegraei, miticele Câmpii de Foc, se întindeau de acolo până departe, la ultimele ramificații din Neapolis. Însă ultima gură a vulcanului, enormă, se transformase sinistru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
accentul grosolan din Velitra. Nu se vede de unde izvorăsc... Era, poate, respect, poate o spaimă ancestrală. Într-adevăr, în lac se vărsau doar firele subțiri ale unui izvor sacru, însă uneori apa inunda în mod misterios malurile, iar oamenii locului săpaseră în stâncă o galerie lungă, pentru a dirija fluxul spre mare. Pe coasta abruptă dinspre nord se deschidea un luminiș, unde se înălța un singur edificiu mohorât, din piatră cenușie, lava solidificată a vechilor erupții. — Acela este templul zeiței, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îndată: — Aici vei construi monumentul închinat tatălui meu, Germanicus, și visului de pace pentru care și-a dat viața. Și îl vom uni cu memoria mamei și a fraților mei uciși. Imhotep își înălță chipul slab, pe care vântul deșertului săpase multe riduri, privi stânca abruptă de dincolo de lac și murmură: — Mă gândesc, Augustus, la un monument asemănător celui pe care marele Senmout l-a construit în Valea de Apus întru gloria reginei Hatshepsut. Dacă îți place, de stânca aceea voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
terase succesive, cu scări mari: cea mai mare jos, care va reprezenta bha, lumea materială, apoi cea de-a doua, unde stă kha, lumea inteligenței, iar acolo sus - cea de-a treia, ce reflectă lumea spiritului, ankh. În vârf voi săpa un speos, încăperea zeiței, Marea Mamă Isis, care primește sufletele... Dar nu vom demola vechiul templu, ci îl vom restaura, pentru că, oricum ar vrea oamenii s-o numească, divinitatea este una singură... — Mi-ai înțeles gândurile, spuse repede Împăratul. Vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și colțuroase? Cine erau acei Manes cărora li se adresa? Micul teatru avea să fie acoperit cu pământ. Și continuă să fie îngropat și în ziua de azi. Apoi, lângă mal avea să fie descoperită o peșteră mare, un odeion săpat în stâncă, cu sculpturi pline de forță. Și acolo lucrările au rămas neterminate. Pe malurile acoperite de copaci zăceau blocuri de piatră mari, pătrate, ce formaseră o stradă lată în jurul lacului. În acea îndepărtată dimineață de ianuarie, Împăratul îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lucrările au rămas neterminate. Pe malurile acoperite de copaci zăceau blocuri de piatră mari, pătrate, ce formaseră o stradă lată în jurul lacului. În acea îndepărtată dimineață de ianuarie, Împăratul îi mai spusese lui Manlius: — Privește în stânga, lângă mal. Acolo vei săpa o peșteră mare, un odeion. Pe pereții ei vei sculpta statui, ca și cum ar ieși din măruntaiele muntelui. Dar nu vor fi monștri, ca aceia pe care i-a adunat Tiberius în spelunca lui. Vor fi Geniile păcii. Fiindcă m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
camera minusculă. Ședeau în jurul lui, pe taburete și perne; din când în când, un paharnic le umplea atent cupele, la sfatul medicilor imperiali, cu un vin roșu vechi, pe care Manlius îl scosese dintr-un dolium centenar din pivnițele sale, săpate în măruntaiele vulcanice ale muntelui Artemisium. În timp ce musafirii vorbeau, Împăratul își spuse că, de fapt, nimănui nu-i păsa că blânda Drusilla murise atât de tânără. Până și bărbatul pe care ea îl iubise și care provenea dintr-o veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în ochi, așteptând alte ordine. El încredință comanda legiunilor tribunului aceluia la vreo cincizeci de ani, cu purtări nesofisticate și directe, care se numea Servius Galba și pe care mintea lui îl evocase în toiul nopții. Soarele, vântul și oboseala săpaseră riduri adânci pe chipul lui Galba, așa cum ni-l transmit portretele. Sub părul tuns foarte scurt, capul lui era rotund - semn al unei tenacități extraordinare. Împăratul observă că era de-ajuns glasul lui Galba, primul său ordin, pentru ca toți soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Centurionii și decurionii vor aplica regulamentul ca la carte. Și pedepsele... Vom ordona o serie de manevre. Ăsta e cel mai bun exercițiu: să-i pui să meargă prin pădure în echipament de război, să doarmă sub cerul liber, să sape gropi. Când le vei ordona să se oprească, îți vor mulțumi. Îi spuse că avea în minte lista ofițerilor pe care, a doua zi de dimineață, când aveau să se prezinte la praesidium, urma să-i înlăture, concediindu-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din ele rămânea doar amintirea, inscripțiile sculptate pe ziduri. Sacerdoții au ridicat pentru noi chepengurile de piatră și am coborât în subterane; acolo, inscripțiile erau vechi de o mie patru sute de ani. Ne-au spus că înăuntrul pilonilor enormi erau săpate mici cripte acoperite de alte inscripții secrete; unele erau extrem de vechi și purtau numele lui Meriri. În timpul invaziei lui Augustus au fost zidite, și acum nimeni nu mai știe cum să dea de ele. Dar sunt acolo. Sacerdoții spuneau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
arab al nabateenilor - toți regii ținutului ăstuia se numesc Harithat, râse el -, va fi de-ajuns să-l împingem tot mai mult spre deșert. E mult loc în deșert. Râseră cu toții. În curând legiunile aveau să ocupe Petra, minunatul oraș săpat în porfir și gresie, împingându-l pe ultimul rege în deșerturile din nord. Ținutul Nabatene urma să devină provincia Arabia. Fiecare proiect atrăgea după sine altele. — Și toate principatele mici, Commagene, Armenia, Emesa, Calcis, Edessa... Stai liniștit, ne vom ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
desfrânate“. Vila din insula Pandataria. S-a descoperit că, pentru a construi portul din insula numită azi Ventotene, unde Agrippina a fost exilată și a murit, tatăl său, Agrippa, marele amiral, dislocase șaizeci de mii de metri cubi de stâncă, săpând până la trei metri sub apă. Pe porțiunea de teren drept numită azi capul Eolo se află rămășițe ale unei scări monumentale, ale unor mozaicuri, precum și bucăți de marmură colorată, nișe ce adăposteau statui de grădină. Mai apoi au ieșit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-o ușor cu vârfurile degetelor, mai întâi pe umeri, de-a lungul adânciturilor roz lăsate de lenjeria intimă, apoi pe spate, unde încuietorile de metal ale sutienului lăsaseră pe piele amprenta unui medalion, și-n cele din urmă pe gropițele săpate de elastic chiar sub sâni. Soția mea a rămas în tot acest timp într-o stare ca de transă, bolborosind în barbă pe-o voce joasă, în vreme ce vârful arătătorului drept al lui Karen îi atingea sfârcul. M-am gândit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îmi pipăi fața și bărbia, căutându-mi parcă propriile armături inexistente de crom clipitor. Își ridică piciorul stâng așa încât să i se sprijine proteza de genunchiul meu. Pe suprafața interioară a coapsei, chingile formau adâncituri pronunțate, albii de piele înroșită săpate sub formă de catarame și cârlige. Când i-am desfăcut proteza de la piciorul stâng și mi-am plimbat degetele de-a lungul scobiturii adânci lăsate de cataramă, am simțit căldura și catifelarea pielii încrețite, mai excitantă ca membrana unui vagin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]