6,982 matches
-
operă. Există o poetică a sărăciei, un mod diferit de a face literatură într-o relație efectivă cu o percepție a nimicului? Putem identifica niște strategii, politici, moduri de acțiune ale literaturii care să se bazeze pe o practică a săracului? Ceea ce constat - și oricine poate să o facă - e faptul că în literatură ajungem destul de des să evocăm temele sărăciei. O facem ca să putem vorbi despre unele fenomene ale memoriei literare, despre anumite practici de producție a literaturii sau despre
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
încearcă să îi facă o caracterizare în specia "reacționarului". Trebuie remarcată metoda antropologică a acestei portretizări, care recurge la gesticulații ancestrale, ca un soi de demitizare prin reducere la primitivism a meseriei poetice. Fundoianu îi împrumută poetului gesturile simple ale săracului - a culege, a utiliza, a conserva. Particularitatea poeziei argheziene la care se referă e binecunoscută: e vorba de etica moștenirii pe care o presupune estetica "cuvintelor potrivite", o poezie a resurselor seculare, bazată pe culegere, recontextualizare, combinare. E însă ceva
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
unui caracter, Fundoianu descrie prin sărăcie o banalizare a dispoziției poetice. Nu e ceea ce apare în virtutea unei emergențe revoluționare, ci ceea ce se găsește în mod sigur în teritoriu: nimicul care mobilează cu certitudine universul homelessului. Conduita poetică bazată pe gesturile săracului are astfel particularitatea de a atrage atenția asupra unui mediu și asupra "puterilor" lui. Dacă inventivitatea vorbește despre poet și excepționalitatea lui, "conservatorismul", "agoniseala", "măsurarea" vorbesc despre abundența și disponibilitatea teritoriului. Altfel spus, sărăcia a operat în miezul carierei poetice
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în istoria literaturilor vom găsi mereu un teren "plin", de aceea nu ne confruntăm niciodată cu vidul: mereu va exista ceva în preajma utilizatorului gata să fie "combinat". Sunete, silabe, vorbe, tipare sintactice, forme caracteristice ale limbii, propoziții deja enunțate. Privirea săracului se distinge doar prin aceea că vede aceste elemente nu ca produs al unei evoluții istorice, ci ca obiect al unei donații. El e asemenea unui strateg în fața tablei de șah, în posesia tuturor pieselor posibile și în asta constă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
e un fapt al noii culturi literare: aceeași realitate e calificată ca penurie într-un loc, ca bogăție în altul. Vestigiile, folclorul, limba națională sunt pe rând semne ale lipsei și ale risipei. Pentru că sărăcia și exorbitanța merg împreună: spre deosebire de săracul lui Wang Bing, care culege și gestionează ceea ce găsește, sărăcia productivă a secolului al XIX-lea e opulentă. Ceea ce se adună din teritoriu, mizeria și gunoaiele, e pus în vitrină și oferit în vederea unui raport excesiv, ca o marfă de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de opere păstrate în patrimoniul unei culturi vechi, transmise în condiții de permanentă apreciere, aceasta e o bogăție intermitentă. Valoarea ei e latentă, determinată de episoade de uitare sau de ignorare. De aceea, această "avere" se găsește și în posesia săracului, cel care o deține fără să fie conștient de existența ei: e o bogăție care se rătăcește între lucrurile banale, se dispersează și se pierde în materia lumii. Revin la situația fericită în care se găsește personajul jucat de Audrey
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și a "moștenitorului", sunt din această perspectivă similare. Valoarea comercială și valoarea mistică nu reprezintă decât două modalități de a percepe bogăția. Însă indiferent de atitudinea care permite această investiție apreciativă, suportul ei rămâne în esență o simplă materie a săracului. Ceva din obiect păstrează amintirea condiției sale umile. Pentru personajul interpretat de Audrey Hepburn, singurul garant al valorii mărcilor poște este bătrânul filatelist; nicio calitate estetică a pieselor de colecție, nicio proprietate perceptibilă a lor nu îi trezește în mod
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
general, și a ieșit la raport șeful punctului de lucru, sergentul Ababei: "Să trăiți tovarășe general, sunt sergentul Ababei!", la care Constantinescu: "Mă, dobitocule, tu nu vezi că sunt colonel?!" Am înțeles, să trăiți, tovarășe general!", a replicat Ababei. El, săracul, dacă nu cunoștea gradele... Pentru treaba asta Constantinescu a dat ordin ca Ababei să fie mutat disciplinar la Grădina, un alt lagăr care era foarte aproape, la câțiva kilometri, și să fie pus să învețe gradele. La Salcia s-au
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cumnat cu care eu făcusem puțină detenție împreună, tot inginer și ăla, și l-a întrebat pe cumnatul lui dacă mă cunoaște. Și inginerul acela a vorbit cu directorul întreprinderii. M-am dus în audiență la directorul întreprinderii (a murit săracul, că a stat zi și noapte pe șantier și s-a îmbolnăvit). A fost și șeful de cadre când am ajuns în audiență, dar vorbise deja inginerul cu directorul despre situația mea și mi s-a spus să fac o
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
n-am fost membru de partid. Nici nu mi-a trecut prin cap, cu desconsiderația pe care am avut-o față de regimul comunist încă de mic. Dar vă spuneam de directorul ăsta de la Galați pe nume Cioclei, care a murit săracul, era un om extraordinar. Și când am făcut cererea să mă trimită la Mazepa, a sărit șeful de cadre: "Tovarășul director, păi ăsta e un fost deținut!" Cioclei a fost ferm și a spus: "Tovarășul, pe mine nu mă interesează
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
faptul că tatăl lui a reprimat Răscoala din 1907. Pentru comuniști vinovăția era colectivă nu individuală, pentru că trebuiau să reprime întreaga masă: elevi, studenți, funcționari, țărani, muncitori, intelectuali. Trebuia ca toți să simtă bocancul comunist pe ceafă. Zipa, așa cum era săracul, a murit la Botoșani unde era o închisoare sinistră. În sfârșit, cum vă spuneam: fiul meu a dat examen la facultate, dar l-au scos în timpul examenului, apoi l-au luat în armată și a făcut armata la Canal. C.
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
liceu, nu și-au continuat studiile? G. S.: Ba da. Lupan mi-a spus că a fost la Uranus deținut și, fiind mai mare decât noi, mi-a povestit ce-a avut de suferit acolo. Hariga era venit de la țară săracul și el a căzut nevinovat. El venise și se juca fotbal acolo cu noi și l-au băgat și pe el la sabotaj. El era mai mic decât mine, avea 13 ani, dar pe el nu l-au dus la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
era în celulă cu noi. Și Chiriță ne ținea în poziție de drepți. Preotul, nașul lui Chiriță, nu putea să stea în picioare, era bolnav. Chiriță îl lua și-l bătea pentru că nu stă în poziție de drepți și preotul, săracul de el, plângea și nu mai putea. Voia, își dorea moartea ca pe singura salvare. Și Dumitru Bazon a stat în poziție de drepți la ordinele lui Chiriță. Eu cam atât am avut de spus deocamdată, rămâne să ne mai
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la fel de demnă și înțeleaptă. În sfârșit, unde rămăseserăm? C.I.: Porniserăm de la episodul în care Nichifor Crainic răzăluia plângând hârdăul golit. D.V.: "O, Doamne bunule!, Tu care cu trei ciortani și cinci colaci făcuși un munte de mâncare de ospătară cei săraci Repetă bunule minunea și ospătează mii de guri Iar mie ascultă-mi rugăciunea, dă-mi coșul cu firimituri". Versurile aparțin lui Nichifor Crainic. Eeee, dar nu numai foamea! Mi-aduc aminte că odată am fost luați cu brigăzile de intelectuali
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
am putut de doctorul Agache, care era din Hârlău. Știți de ce am întrebat? Pentru că avea un obicei: ne repeta insistent să fim moderați, să nu ne repezim în mâncarea aceea insuficientă, că facem ocluzii intestinale. Păi, Gherman Octavian a murit săracul din cauză că a mâncat prea mult porumb crud și a făcut ocluzie intestinală. Nici acum nu-mi pot ierta că i-am luat cămașa aceea bleu. Agache era un doctor excepțional, știu ce spun, că doar am făcut și anatomie și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
care devenea un fel de impozit pe venitul dobândit. Dar cum și atunci oamenii erau oameni, cei din cislă, prezenți la adunare, de obicei cei mai avuți, repartizau birul favorizându-i pe cei cu „stare" și încărcându-i pe cei săraci, lucru care dădea libertatea plângerilor ce ajungeau până la Domn. Cum unii din cei „încărcați" pe nedrept mai și fugeau, părăseau satul, iar funcționarii care se ocupau cu cisluirea, adică cu strângerea dărilor, își împlineau sarcinile fiscale de la sătenii rămași sau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
fie adus cu tot avutul lui. După Regulamentul Organic birul nu s-a mai plătit în cislă, ci a devenit o dare personală, a individului, fixă, 30 de lei pe an, sumă care a fost tot o apăsare a celui sărac, care, la trei luni, în calitate de cap de familie, trebuia să plătească echivalentul prețului făinii de mămăligă mâncată timp de două săptămâni. Dar nu birul era principala povară a țăranului, cât diversele servicii obligatorii - angaralele, harabalele, claca, transporturile obligatorii, caii de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
decât spre a se îmbrăca și a nu muri de foame, va obține iertarea; 10. Cel ce va fura de la inamici sau de la orice alt nelegiuit va avea iertare; 11. Dacă oameni din serviciul gospodarului (Domnitorului) comit abuzuri, necăjesc pe săracii locuitori și fără știrea stăpânului lor, culpabilii vor fi pedepsiți ca și cum ar fi insultat pe gospodar; 12. Acel care insultă și atacă un ambasador e privit ca un sacrilegiu; 13. Acel ce bate monedă sau o va altera în interesul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
s-a îngăduit a nu plăti bir pe cap de familie, de a fi scutiți de knut și alte pedepse corporale din ordinul administrației, ci numai prin „hotărârea instanțelor judecătorești puteau primi asemenea pedepse". Mazilii deci, erau recunoscuți ca „nobili săraci nebirnici". După mazili, urmau răzeșii, apoi ruptașii, adică descendenții clericilor, și apoi breslașii, adică țăranii. De fapt, mazilia era ea însăși o boierie, dar de rang inferior. Clasa lor era lipsită de orișice influență politică, dar obârșia lor - ca maziliera
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cum că sunt toți oameni străini de prin alte țări și de prin alte pământuri, și din pricina luăturilor (dabilelor), toți neguțitorii care erau cu putere și cu avere au fugit în alte țări străine, rămâind numai puțini neguțitori care erau săraci... Pentru aceea a socotit Vodă, cu boerii moldovinești mari și mici, „că nu se cuvine să se facă aceasta în orașul care este Capitala împărătească, ca să rămâe fără neguțitori, - că și neguțitorii cei mici au voit să fugă dimpreună cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cu boerii moldovinești mari și mici, „că nu se cuvine să se facă aceasta în orașul care este Capitala împărătească, ca să rămâe fără neguțitori, - că și neguțitorii cei mici au voit să fugă dimpreună cu toți neguțitorii mari, care rămăseseră săraci din pricina greutăților luăturilor ce au avut în zilele Domnitorilor de mai nainte ”; și astfel a ertat pe toți neguțitorii târgului Eșii, „ unde este cetatea Domniei noastre, să nu mai aibă de luături (dabile) niciodată în veacu-veacului, numai să aibă ei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
traiului țăranului, că nu le lua nici drept două parale, îi mai punea la caznă, la bătaie" pentru câțiva bani: „bătutul măr, cu capul vâlvoi, cu spatele vânătăi, cu ochii scoși și înroșiți de fum și cu picioarele în usturime", săracul își lua lumea în cap. Revenind pentru a explica zicerea „trei moși pe groși", Gh. Ghibănescu scrie: „Grosul polonez era o monedă măruntă de argint, cam aproape de valoarea leului; și foarte multe monede de acestea se găseau în țară la
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Omul avea vinul lui și am petrecut destul de bine. Dar tot eram cu inima scârbită când mă gândeam la scumpii mei părinți, frățiori, surioară și nepoțică. Eu de bine de rău mănânc oleacă de pască și beau vin, dar ei, săracii, cine știe ce mai îndură sub ocupația sovietică". Despre ospeția vasluienilor Dimitrie Cantemir notează: „Vorbind de obiceiurile moldovenilor din Tara de gios, arată că țăranii sunt foarte bucuroși de oaspeți și că-i așteaptă cu masa până la 7 ceasuri din zi (adică
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cu masa până la 7 ceasuri din zi (adică 1 la amiază) și ca să nu mănânce singuri trimit pe slugi pe la căi ca să cheme la masă pe câți drumeți îi vor întâmpina". Sosirea la târg mai ales cu prilejul iarmaroacelor, puteau „săracii să-și vândă prisosul și să-și cumpere cele trebuincioase", se scrie în „Cronica Ghiculeștilor", p. 291. Atunci se puteau găsi cele mai variate produse agricole, aduse de sătenii din satele din apropierea orașelor, dar și mărfuri sosite de la mari distanțe
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
domnul Dumitrașcu Cantacuzin: „Făcut-au acest Domn un obicei rău și spurcat în tară, care n-a mai fost până atunci, de au dat hârtii de scriu fetele oamenilor, de la mic până la mare", socotind măsura impusă ca o „pedeapsă a săracilor". Se înțelege că introducerea „conscripțiilor" respective a făcut ca nimeni să nu se mai poată sustrage de la plata birului impus: galbenul pentru hârtia primită. Pecetluituri sau banii peceților erau o modalitate de cunoaștere a plătitorilor dărilor. În vremea lui Mihai
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]