6,619 matches
-
-l invadau în alți ani, în septembrie, de data aceasta aproape că nu se văd. Mormântul e neîngrijit, candela neaprinsă (bătrâna pe care o tocmisem ca îngrijitoare nu se ține de cuvânt). Aprindem lumânări, care ard frumos, e o zi senină, fără vânt. Jeni se duce la bătrâna aceea, care stă peste drum de cimitir, să-i ducă totuși suta de lei și jumătate de kilogram de ulei pentru candelă. Rămân singur și mai că îmi vine să vorbesc cu mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
crede până la capăt că execuția va avea loc cu adevărat, că execuția poate să aibă loc cu adevărat) și groază, dilatată monstruos, caracteristică unei asemenea încercări. Iată-l la începutul filmului Pământ pe bătrânul care moare cu ceva din măreția senină și firescul patriarhilor din Biblie, învăluit într-o lumină parcă supranaturală ce izvorăște dinlăuntrul său. Simbolurile și motivele, atât de numeroase în creațiile regizorului, se cheamă și își răspund neîncetat. Secvența merelor coapte, uriașe, aproape impudice, pregătește explozia de carnație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în toate timpurile de acest fel, rămân locuri neatinse, pline de frumusețe și joc, muzică, dans, iubire și muncă. În vreme ce, în timpul zilei, norii de fum și, în timpul nopții, lumina flăcărilor indică orașele ce ard, cerul deasupra regiunilor din vecinătate este senin; dacă într-un loc se aud țipetele victimelor torturate, în altul bancherii își numără galbenii și țăranii ară cu boii liniștiți. Dezastrul dintr-o perioadă dată nu-i afectează pe toți oamenii, tot timpul (n.n. V.Cr.), și, deși efectul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sunt: Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marină, Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu. Privind și admirând, iată, se deschide o ușă. Intra părintele superior Arhim. Ieronim Cretu. Este că un înger. Este înalt, la suflet și la trup, are o față senina, luminoasă, o privire blândă și o voce caldă. Fac cuvenită plecăciune și-i sărut cinstitele-i mâini. Mă binecuvintează și îmi urează „Bun venit!”. Mă invită în camera de oaspeți și-mi oferă loc. Mă servește cu o felie de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și alte obiecte de luptă și multă ură pe fetele lor. Și cum Sf. Apostol Petru a tăiat urechea lui Malhus, slugă arhiereului. Și pe Iuda cum îl săruta pe Domnul. Să-L vezi pe Domnul Iisus ce blând și senin și cu ce privire atât de duioasa îi privește! Cu aceste priveliști triste și pline de durere ieșim din biserică, măi privim cu multă cutremurare și cu mult nesaț grădină, ne reculegem câteva momente, adunăm petalele de flori răspândite de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Curtea flagerării unde a fost judecat Mântuitorul Iisus Hristos Este de necrezut! E îngrozitor de nedrept. Dacă ați putea vedea icoana cu Mântuitorul legat de mâini în fața judecătorului Pilat, cât de smerit și blând și ce ochi duioși are, ce Față senina și plină de lumină, câtă Iubire și smerenie răspândește, v-ar uimi. Catolicii au făcut și în această curte o biserică. Este de o mare valoare. În biserică, pe pereți sunt icoane mari, de mărimea unui stat de om. Sunt
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
se află pe peretele din fața altarului. Cum îl pironesc pe Cruce. El, ca un Mielușel stă liniștit și privește călâii care lovesc cu ciocăne în piroane, străpungând Dumnezeieștile Mâini. Fără milă lovesc. Dacă I-ați vedea Chipul, Fata atât de senina, plină de durere și Sânge, ochii Lui blânzi și duioși și brațele Sale întinse, nu uiți niciodată. Te pătrunde în inimă, în suflet, ți se umplu ochii de lacrimi. Aceasta priveliște de pe perete este făcută din plăcute de faianța colorată
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ai dat, Dar pe cai străine Eu m-am îndreptat. Mâini de aur, Doamne, Tu mi-ai dăruit, Dar eu cu trufie Nu le-am socotit. Ochilor lumină Tu le-ai dat din plin, Să-mi fie privirea Că cerul senin, Dar cu nepăsare Eu i-am ațintit Spre lucruri deșarte Care m-au orbit. Mi-ai dat Tu o gură Că să Te slăvesc, Dar vorbe spurcate Eu cu ea vorbesc. În urechi sădit-ai Auzul deplin, Dar tot spre
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Ține azi vin, Hai, creștini, să ne-nchinăm, Pe Fecioara s-o rugăm în genunchi, cu lacrimi multe, Ca pe noi să nu ne uite, Să se roage pentru noi Ca suntem în mari nevoi, Să ne dea un Cer senin, Totdeauna, în veci. Amin. Culeasa la 30 septembrie 2001 - Băile Felix Lume, lume amăgitoare Lume, lume amăgitoare, Nu mai încerca-n zadar Prin chemări înșelătoare Să mă întorc la tine iar. Când ți-aud chemarea, lume, Față-n palme mi-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
transformat în lacrimi De iubire și durere Și astăzi mai plânge acel copil, Durerea Lui Iisus. Carte Dragă 20.03.2006 Carte, cărticica mea, Te iubesc, oricât ai vrea, Tu-mi ești mare ajutor Și un bun sfătuitor. În zilele senine, Am petrecut cu tine. Dar în zilele mai grele, Tu mi-ai fost că priveghere. Cărticica, draga mea, Nicidecum nu te-ai uita, Pe cărare când mergeam, Sau pe trepte când urcăm... Tooot, cu mine tu erai, Niciodată nu-mi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
îndreptat, Părinte bun ! Ajuta-ma pe cale, « Poruncile » să-mi fie... Lumină spre Lumină, Și iată vine ceasul, Cănd totate le lăsăm, Cănd moartea nu ne lasă, Plecăm pe veșnicie... Cu faptele ce-avem. Lăură 16.05.2006 Privirea caldă și senina, Si zâmbetul e prin cuvinte, Asterne-n inimi, Dragostea-i fierbinte. N-ai spune, soro, Că e străin și e departe... Și câți îți calcă pragul Nu-i lași să plece, Triști și obosiți. În casa ta, Palat pentru străini
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în plus ori în minus) ; poemul cu același titlu îl va fi scris nu cu mulți ani înainte. În tot cazul, poetul era acum la vârsta iluziilor spulberate ; în cazul său, amar și brutal spulberate, fără nici o putință de resemnare, „senină” sau nu ; se vede asta din gravitatea și vehemența poetului (a „discursului”, cum se zice azi și cum, aici, se și nimerește). El își păstrase până târziu o credință semeață și candidă în triumful poeziei (cu P mare), al artei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
trăită și propun sinuciderea. Eminescu zicea: „Ce-un secol ne zice, alții o dezic, Decât un vis sarbăd mai bine nimic”, și propunea, spre luare în seamă, diversitatea opțiunilor pentru viață și se adresa lunii de pe cer care în nopțile senine „vede” tot zbuciumul omenesc. Vezi pe-un rege ce-mpînzește globu-n planuri pe un veac, Când la ziua cea de mâine, abia cuget-un sărac. Deși trepte osebite le-au ieșit din urna sorții Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
epuțele mele pentru tine”. Istețimea lui tanti Florica de a schimonosi expresiile altora, era bine cunoscută în familia noastră. Cu astfel de jocuri de cuvinte tanti Florica descrețea frunțile fără să fie caustică. Într-o noapte de vară, cu cer senin și cu calea robilor foarte strălucitoare, pe când eram, ca de obicei, la bunici la Corbeni, tanti Florica, însoțită de frații Ștefan și Costică, au luat o pâlnie mare de gramofon, s-au dus la casa unde dormea moș Dumitru, care
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
bunele sentimente, dar, după cum spunea Gide, cu sentimente bune nu se face decât o literatură proastă. De aceea te las, pentru o clipă și pentru ca această scrisoare să-ți parvină, pentru a redeveni într-un fel mai conștient, înțelept și senin. Te îmbrățișez cu dulceața cunoscută: pentru toate viețile! À toi, entièrement, René. După cititul scrisorii îmi cercetez chipul în oglinda de la baie. Scrutez adevărul din apa întunecată a ochilor mei. Încerc să găsesc un răspuns la întrebarea esențială: cine sunt
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aproape de tine. Am visat ceva extraordinar ieri-noapte. Săream cu mâna mea în mâna ta, făcând salturi enorme cu tine, într-o moschee cu cratere enorme: priviri invidioase ne urmăreau. Te las mon doux, mon tendre, mon merveilleux amour, cu sufletul senin: pe curând! Al tău, René. Bruxelles, 5 octombrie 1974 Mon doux, mon merveilleux miracle. Călătoria mea a fost bună, fără nici un accident. La Bruxelles mă aștepta ploaia- părinții mei, de asemenea. De altfel, e curios că îmi asimilez părinții cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care au nevoie. De aici, din Suedia, lumea se vede întunecată, viitorul nesigur, nimeni nu poate garanta o securitate totală, nici măcar pentru o oră, o zi, un anotimp. Soarele toamnei lucește puternic, dar moartea poate veni tocmai într-o zi senină ca asta, căci frumusețea e de obicei nepăsător îngrozitoare. Am primit o scrisoare de la Eva (Bonnier), în care spune că va publica cartea de nuvele (Schimbare de pene) la începutul anului 1998! Exact ca în visul meu, își cere scuze
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Dragă Julieta, acum când pleci dintre noi, mă simt îndreptățită să-ți spun cât de mult te-a iubit Mansi Barberis. Cât de mândră a fost de tot ce tu ai realizat în viață, pe scenă sau la catedră. Pleacă senină, draga mea, în lumina cea veșnică a Domnului Dumnezeului nostru. Semnează fiica profesoarei Mansi Barberis, marea regizoare de Teatru Sorana Coroamă-Stanca. Să-i fie eternă memoria! (Flacăra Iașului, 27 septemmbrie 2003) STAGIUNI ÎN FOYERUL OPEREI De mai mult timp, mai
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
voievozii, eroii patriei Horia, Cloșca și Crișan, Avram Iancu, Mihai Eminescu, Nicolaie Iorga, George Enescu ... Inspirat de peisajul natal, Pavel P. Filip scrie poemul "Amintirile ulmilor'' Închinat satului care păstrează "focul darului de neam, de mamă, de tată, de cer senin și libertate". Dealtfel În articolele sale, În calitate de președinte al Filialei "Comunității Românilor din Jugoslavia" introduce cititorul bănățean În miezul evenimentelor culturale și sociale din Provincie. Vasile Barbu (Uzdin) un om cât o instituție. El aduce Uzdinului nu numai faima, dar
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
concurs de frumusețe. Erau toate minunat de tinere și frumoase, vesele, sporovăind în cor ca niște vrăbiuțe, așa că primul contact cu "țara de reședință" a fost OK! Drumul de la Lima la Santiago a fost superb! Aveam noroc de o zi senină, avionul zbura paralel cu țărmul oceanului, în stânga defilau munții, cu crestele lor de nea, așa că nu ne mai săturam să privim. Din lecturile copilăriei și adolescenței, partea aceasta de lume mă fascinase nu numai cu Robinson Crusoe, Insula Paștelui, Țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
adevărată". Munții înalți, cu piscuri de peste 6000 de metri, pământul uscat te trimit cu gândul la planeta Marte, Atacama fiind pentru aceasta locul de filmare a multor pelicule S.F. ("Odiseea spațială" aici a fost realizată). Lipsa precipitațiilor și cerul veșnic senin au făcut din Atacama și zona predilectă pentru instalarea uriașelor observatoare astronomice de ultimă generație. Și în acest pustiu, Creatorul sau hazardul a plasat două din marile bogății ale țării salpetrul și cuprul, asociat uneori cu aur și argint. Războiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
spital pe patul lui, într-un somn, o comă, din care nu s-a trezit decât a treia zi. Această reacție m-a surprins. Vasile era și altceva. (De fapt, orice om este și altul alt ceva.) Sub masca lui senină și blândă era și altceva, întunecat, crud, o durere năucitoare... era un ins social. Ne-am întors peste o săptămână. Lucrurile s-au reparat, într-un fel; mama lui Vasile, care ne aștepta, și-a cerut iertare, simplu. Peste puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe Strada Confabulenței și, mai încolo, pe Strada Tigur Voievod. A existat un voievod pe nume Tigur? Nu. Și confabulența nu-i decât o frumoasă greșeală. Nu-i nici în DEX. * Dar pe Strada " La zece mese" toamna este calmă, senină, frumoasă ca un descântec. Au fost zece mese în curtea curată a unuia care deschisese o crâșmă. El își spunea cârciumar, ori crâșmar (după cum se nimerea și după vorba clienților). Pe vremea lui nu erau încă baruri și nici barmani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
asta nu-i cumva un tupeu inadmisibil. Aș fi preferat în reveriile mele să descopăr pensionari pe o altă stradă, ceva mai impozantă. Dar această categorie este foarte răspândită, încât îmi este imposibil să o evit. Voiam o plimbare mai senină, dar este imposibil, peste tot dai de pensionari; ei constituie o problemă specială. Mulți compatrioți se plâng de numărul prea mare al pensionarilor; guvernele au prelucrat această opinie și au lăsat să se înțeleagă greutățile legate de proliferarea categoriei pensionarilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
exclud din ecuație. Instituția Prieteniei și corolarul ei, eliberarea sexuală, vor mai fi amenințate de posibile excese care, pe parcurs, le-ar putea compromite farmecul de structură perfectă a înțelepciunii. Sunt deja unele semne care atestă aceste excese. Dintre aceste senine, relativ multe, ne izbește feminismul "radical". "Prietenia" și eliberarea femeii din postura de subordonat permanent nu au nimic de câștigat de pe urma conceptelor care militează zgomotos pentru egalitatea sexelor. Această concepție vizează un obiectiv de la început compromis. Femeia nu va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]