8,304 matches
-
noiembrie 1964 (miercuri) Îmi place mult să merg cu autobuzul... Ce cunoscuți Îmi sunteți, oameni care urcați și coborâți aceleași scări, stați pe aceleași locuri, schimbați aceleași priviri... Aveți fețe preocupate... doar un picior sau o talie frumoasă vă mai smulg din ochi o sclipire. Iar când autobuzul a ajuns la cap, eu și Încă vreo doi Întârziați coborâm stingheri, puțin rușinați că am visat prea mult. 5 noiembrie 1964 (joi) Rugă de ghepard. O, stea... mă chemi, adâncă, tu, singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gesturi imense. Dacă-ți pierzi o singură clipă voința, ea nu te mai iubește și te lasă singur să te salvezi cum știi din strânsoarea brațelor de piatră și cer. Chiar și mort, ea te iubește: greu vei putea fi smuls din trupul ei și transportat la mult omeneasca morgă. Mă chinuia setea. Mă chinuia o plăcere aproape sadică. Extenuarea mă făcea să gem de bucurie. Mi se părea că tot ce-mi fusese refuzat În viață mi se dădea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cearcăne vinete se lățesc sub ochi, striuri roșii foarte numeroase Îmi străbat corneea Într-un păienjeniș Îngrijorător. Am senzația unui om bolnav, mă simt Îmbătrânit, obosit. O transpirație extrem de iute exală de sub subțiorile mele, de acolo de unde mi-au fost smulse aripile. „Am fost furat de partea mea Îngerească“, Îi spun lui Bazil, „de aceea mă mișc stingher printre voi, nu-mi găsesc locul. Sunt incomod și vă sfârtec cu sabia cuvintelor, sunt inuman“. „Numai o femeie te poate umaniza“, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
căscată Între Bărăție și Hanul lui Manuc, sunt momente când timpul și spațiul se contractă Într-un pliu bizar, din care se varsă o puzderie de Înfățișări rebele, fără legătură cu noi, spectatorii Întâmplători ai clipei. Nu știu ce atracție secretă mă smulge brusc dintre figurile fictive ale cărții și mă Împinge stăruitor să explorez această zonă imprevizibilă. Atunci, mă simt proaspăt și avid de viață precum Faust, amușinând pe urmele Margaretei. Simt că trebuie să recitesc Faust. (miezul nopții) Nu mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pare Însă c-a venit vremea să-ți spun, oricând vei veni, „Prea târziu!“. 23 mai 1965 (duminică) Lui E. Naivule... ce-ai trăit tu În 30 de ani, dacă eu te Înșel atât de lesne? Nu simți cum mă smulg din Îmbrățișarea ta dorind strânsoarea altor brațe inaccesibile... Eu am nevoie de liniște și te mint, iar tu mă crezi că-s bolnavă și suferi, Încornoratule; știi tu oare cine Îmi umple gândurile singurătății? O, e vorba despre niște ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pulsează viu. Se zbate să exprime spaima. I-o strâng. O iau de umeri. Simt cum Încordarea cedează Încet. Se abandonează mângâierii mele. Degetele ei prind viață. Iradiază curent electric. Se agață de brațul meu Într-o Încleștare exasperată. Îmi smulg mâna cu furie. Cobor din mașină. O iau pe Iorga către Biblioteca Academiei. (luni) Un vis. O mână mătăsoasă Îmi Înconjoară mijlocul Într-o Îmbrățișare ușoară; mă ține strâns și prin rochia subțire Îi simt toate protuberanțele corpului. Mă conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
secretul, să te expună nud Înaintea celorlalți, care să te admire, să te scormonească avizi cu privirile lor curioase, să-și dea cu părerea, să te achiziționeze, să te conserve „așa“, În acea atitudine pe care diabolica mașină ți-a smuls-o, fără ca tu să fi vrut. Ești deconspirat, n-ai fi dorit ca cineva să-ți privească imaginea nemișcată; nu este plăcut să simți material această privire ce te caută, te bombardează cu un flux de neutroni porniți din energia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gâtului de un corp dăulat, ce nu se vede niciodată În Întregime de după pervazul geamului; e un fel de Pena Corcodușa, depusă literalmente În raza noastră vizuală de veacul fanariot. Nu știu de ce, dar, când trec eu, agitația acestei paiațe, smulsă din textul lui Mateiu și al lui Ion Barbu, Întrece orice limită imaginabilă; se apleacă peste fereastră cu părul alb-sur, despletit În smocuri Încâlcite din timpi Înghețați; cu gesturi emblematice, ține un pieptene lucios de metal În mâna tremurândă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rămas În mine definitiv. Nu văd nimic, nu spun nimic fără să te imit pe tine, fără să te copiez În literă și spirit. Am crezut că am scăpat de teroarea ta, fugind În străinie, dar nu reușesc să mă smulg din păienjenișul puterilor tale de stăpân. Tu rămâi mai puternic, oricât Încerc să mă eliberez. Mă amăgesc că exist doar, sub imperiul aparent al libertății. Comoditatea este zeul meu; nimeni și nimic nu mă mai poate schimba. Vreau să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
strâns mormane de mape, scrisori Împrăștiate, maldăre de dosare, caiete de diferite mărimi: unele ofilite de vârstă, altele ferfenițe de prea multă răsfoire; actul lecturii presupune o acțiune fizică, hârtia otrăvitoare este Întoarsă cu o mână catifelată sau este aproape smulsă prin gestul brusc, Îndoită la colțuri, frământată, apăsată, desfoiată; ea, foaia, nu se poate apăra (otrava, ca formă de rezistență și apărare, se folosea În epoca feudală contra unor regi prea Îndrăgostiți de această plăcere a cititului: a citi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sensibilitatea, trece pe nesimțite la acea comunicare intimă fără cuvinte, fără alte semnale, În afară de magnetismul ce crește brusc. Dintr-odată, aerul e mai dens, o mișcare, o frecare a corpului de alt corp provoacă scântei electrice; țârrr-țârrr, o sonerie Îl smulge violent din citit (n-am observat telefonul ascuns decât acum), s-a aplecat În partea dreaptă a fotoliului În care se Îngropase, a apăsat pe un buton, a tras afară receptorul: „Alo!“, „...“, „Cum?“, „...!“, „Nu se poate să fi murit!“, „...“ „N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
frânghie până când putu să o cuprindă direct cu brațele și să o tragă spre mal. Bărbatul în haine sport dădu încet drumul frânghiei, până când fu întinsă cu totul în iarbă. Era foarte moale și fața căpătase o culoare pământie. Bell smulse fâșia de bandă de pe gura ei, desfăcu rapid lanțurile și începu procedura de resuscitare rapidă. Sachs se întoarse o fracțiune de secundă spre civilii care se adunaseră pe margine și întrebă: - Avem cumva un doctor pe aici? Nu primi niciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încercarea disperată de a găsi o scăpare. Numai că așa ceva nu prea exista. - Tu! Cel din Mazda! Ieși afară din mașină și așează-te la pământ! Niciun răspuns. - Sachs? se auzi vocea lui Rhyme din căști. Ai putea să... Își smulse căștile de la urechi și mai privi o dată prin lunetă la criminal, încercând să se concentreze asupra feței sale. Ai o armă pe care o poți folosi și ai și voie să faci asta. Auzi cuvintele detectivului Mary Shanley în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ai vândut talentul ca un mercenar? Weir își dădu seama că mai devreme își pierduse controlul și că spusese deja prea mult. Refuză să mai vorbească. Sachs simți deodată cum o cuprinde furia; se îndreptă către panoul de pe perete și smulse câteva fotografii ale primelor două victime, aruncându-le apoi în față lui Weir și țipând: - I-ai omorât pe oamenii ăștia doar pentru a ne distrage atenția? Asta e tot ce au însemnat pentru tine. Weir o înfruntă cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o serie de trucuri de magie și prestidigitație, toate având legătură cu poemele din carte. În ceea ce privește dibuitul mișcărilor, Rhyme abandonă complet această intenție. Da, chiar și el era absorbit de desfășurarea poveștilor ei. Dar chiar și atunci când reușea să se smulgă din vraja ei și să se concentreze la mișcarea mâinilor ei, nu putea să-i prindă metodele. După lungi ovații și după un bis, în timpul căruia se deghizase într-o femeie bătrână și pipernicită și apoi revenise la costumația inițială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
el, la doar câteva zeci de centimetri de ochi. Ea apăsă pe buton și jetul îl nimeri în plin. O sută de ace înroșite îi străpunseră gura, nasul și ochii simultan. Constable încă urla în clipa în care femeia îi smulse pixul din mână și îl lovi în spate. - De ce-ai făcut asta? se smiorcăi el, sprijinindu-se într-un cot ca să se ridice. De ce? Răspunsul pluti în aer preț de câteva clipe, apoi fu izbit de un al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Indiferent câți alții fuseseră în viața ei, am știut instinctiv că fusesem singurul care avusese nevoie de ea în felul acela: total și fără de critică. Trebuie să trec cu atenție peste acest mesager și să ignor impulsul de a-i smulge din mână neprețuita felicitare și de a-i cere adresa lui Stacey. Va trebui să mai aștept puțin înainte să aflu. Foarte drăguț din partea ta, am zis, apoi am renunțat să mă îndepărtez, amintindu-mi scuza inițială pentru a vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
întoarce Emmy. Habar n-am ce să fac cu o pasăre moartă. Liniște. Apoi un țipăt absolut sfâșietor. Nu mai auzise să facă așa până atunci, iar misterul o făcu să tremure de teamă. Adriana făcu un salt înainte și smulse cearceaful de pe colivie, disperată să liniștească pasărea suferindă. — Ce e, Otis? îl alintă ea printre zăbrele. Ești bolnav? Abia când Otis înclină capul în felul acela sugestiv — și arătând perfect sănătos — Adriana își dădu seama că fusese păcălită. Ieșise deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care provenea din faptul că avea un trup așa mic, felul în care delicatețea ei fizică îi făcea încă și mai conștienți de puterea și masculinitatea lor, și nu sexualitatea fățișă a unor sâni mari și frumoși. Emmy oftă. Își smulse prosopul de pe cap și îl aruncă pe podea. — Dacă mă gândesc mai bine, ce-ai zice să sărim peste cină în seara asta? Nici nu pot să mă mișc. Adriana își duse mâinile la inimă. — Mai întrebi? Mai puțină mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Haideți să comandăm acum ca să ne aducă până începe serialul Grey’s. Sushi? — Stai o clipă, spuse Emmy. — Stai! Graso! Stai! Graso! croncăni Otis. — Nu știu cum de suporți creatura asta respingătoare, zise Adriana. Emmy îi luă Adrianei pliantul din mână, apoi smulse telecomanda de la Leigh. Închise televizorul, apoi spuse: — Vă rog să-mi acordați toată atenția. Leigh oftă. — Te-ai logodit? Te rog nu-mi spune că deja te măriți cu tipul ăsta. Adriana și Leigh izbucniră în râs. — Vreau să știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
clătină din cap nevenindu-i să creadă. — Incredibil, murmură el. — Ce? Că tu citești așa ceva. — Adică ce vrei să spui? — Oh, zău așa, Leigh. Doar nu ți se pare amuzant că domnișoara Absolventă-de-filologie-a-Universității-Cornell-nu-editează-decât-literatură-serioasă citește Ceva albastru în timpul liber? Leigh îi smulse cartea și o strânse la piept. — E foarte bună, spuse ea încruntându-se. — Sunt convins că e. Leigh vru să spună că, cel puțin până în acel moment, Ceva albastru era cu mult mai bine scrisă decât ultima schiță a romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Așteptându-se ca Jesse să o contrazică sau, cel puțin, să o îmbrățișeze din nou și să-i arate puțină înțelegere — specialitatea lui Russell — Leigh se simți îngrozită, apoi se supără de-a binelea când el începu să râdă. Se smulse de lângă el și îl privi năucă. — Ți se pare amuzant? Ți se pare distractiv că tocmai mi-am distrus viața? El o strânse și mai mult în brațe, iar Leigh, în loc să simtă că se sufocă așa cum simțea de obicei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că nu mai putea să-l editeze pe Jesse, era un lucru foarte clar, dar ăsta i se părea un preț mult prea mic pentru prostia ei imensă. Era cazul să plece. Neîntârziat. — Ce faci? întrebă Jesse în timp ce Leigh se smulse de lângă el și se înfășură cu pătura. Își luă tot bagajul cu schimburile de noapte și, ținând pătura cu o mână să nu cadă de pe ea, se îndreptă spre baie împiedicându-se de atâta grabă. Abia după ce a încuiat ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
miniatură. Un șanț puțin adînc forma marginea sudică a aeroportului. În urzicile Înalte, zăcea fuselajul unui avion de luptă japonez cu un singur motor, doborît poate În timp ce Încercase să aterizeze pe pista de iarbă. Aripile, elicea și secțiunea cozii fuseseră smulse, dar cabina pilotului rămăsese intactă, iar metalul ruginit al scaunului și manetele erau albite de ploaie. Prin obloanele deschise ale radiatorului, Jim putea vedea cilindrii motorului care purtaseră avionul și pilotul acestuia prin cer. Metalul, cîndva lustruit, era acum aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Încercînd să desfacă Închizătoarea ceasului. Țărăncile Îl ignorau, cu găinile adormite În poală. Jim Împinse mîna tînărului și simți strînsoarea degetelor acestuia pe braț. Scosese un cuțit și era gata să-i taie mîna lui Jim de la Închietură. Jim Își smulse brațul. Înainte ca tînărul să-l poată apuca din nou, Jim azvîrli coșul de nuiele de pe genunchii țărăncii din dreapta lui. TÎnărul se dădu Înapoi, lovind cu călcîiele pasărea care Începu să cotcodăcească. Femeile săriră În picioare și Începură să strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]